Chiar trebuie să fiu trist/ă de Valentine`s Day? articol scris de wonderland
Sau de Dragobete, sau de Crăciun sau de Revelion, sau de 8 Martie sau......
Să recunoaștem, când ești single, dacă nu ești atent, orice sărbătoare vine la pachet cu o stare de exacerbare a gândurilor și trăirilor negative. Dacă ai reușit să dobândești un echilibru pentru zilele obișnuite, în preajma unor sărbători începi să te simți zgâlțâit, răscolit.
Eu am ales să schimb perspectiva și să încetez să mai fiu o victimă. Sau măcar să nu mă auto-victimizez.
Mă ajută să gândesc că toate trăirile de tristețe, sentimentul de singurătate și de ....anormal, inadecvat al unei persoane fără partener, nu sunt...obligatorii. Mai pe scurt că depresia de sărbători este condiționată social.
Pentru că lăsăm în mintea noastră se așează această convenție, preconceptie socială cu care am crescut, de care suntem înconjurați sau cu care suntem bombardați prin toate canalele de marketing, precum că TREBUIE să petreci sărbătorile în familie, cu cei dragi, să te pupi sub vâsc, să oferi și să primești ursuleți și inimioare de pluș sau obiecte din metale prețioase, sau mai știu eu ce alte manifestări și fluturări prin lume a imaginii, sau chiar a realității, după caz, de cuplu fericit.
Că, altfel, cică, nu ești în rândul lumii, că nu ai cum să fii fericit, împlinit, să te bucuri de viață!
Ce știu sigur este că TREBUIE mă condiționează și mă constrânge, în orice context l-aș folosi.
Că dacă încerc să mă port după cum așteptările colective sau chiar după unele proprii dar iluzorii, mă voi așeza pe drumul sigur al dezamăgirilor și autodistrugerii stării mele de echilibru.
Da, sigur, mi-aș dori, mi-ar plăcea, aș prefera, să petrec aceste momente altfel decât singură, dar dacă situația prezentă nu face posibil acest lucru, chiar trebuie să fiu tristă?
Aleg, pot și vreau să mă bucur de ceea ce este!