Povestiri de seara. Noapte buna!

[Caroline]

„Razele lunii îmbracă piciorul patului şi se întind în jurul lui ca o enormă piatră, flască şi pală.
Când forma lunii pline începe să se strângă şi latura ei dreaptă să se albească – aşa cum un obraz al unei feţe îmbătrânite întâi se ridează şi apoi devine concav – la această oră de răscruce, o nelinişte turmentată mă învăluie.
Nu mai dorm şi nu mai merg, şi, pe jumătate în vis, sufletul meu amestecă lucruri ciudate în lucrurile citite sau auzite, precum curente de culori şi transparenţe diferite învălătucite împreună.
Tocmai am citit despre viaţa lui Buddha Gotama înainte să merg la somn şi, într-o mie de feluri, luând-o mereu iar şi iar de la-nceput, cuvintele aleargă la mine-n minte:
„O mulţime de oameni se prelinge pe lângă o piatră ce seamănă cu o bucată de slănină şi se gândeşte: poate că ar fi bună de mâncat. Dar negăsind nimic bun de mâncat, mulţimea se scurge mai departe. Asemenea mulţimii care se adunase în faţa pietrei, aşa suntem şi noi – noi, cei care tindem spre…, abandonam ascetica Gotama atunci când aceasta nu ne mai place.”
Şi imaginea pietrei care seamănă cu o bucată de slănină se întrupează ca din ceară în proporţii monstruoase în mintea mea:
Merg de-a lungul albiei unui râu secat şi culeg pietre netede.
Cele gri-albastre pătate de pulberea lucitoare, despre care mă întreb şi mă întreb şi totuşi nu pot să le dau nici de cap, nici de coadă, apoi cele negre, cu puncte galben-sulf, ca efortul pietrificat al unui puşti de a modela obtuze salamandre pătrate.
Şi aş vrea să le arunc departe de mine, aceste pietre, dar ele adorm în palma mea de fiecare dată şi nu pot să le interzic accesul la vederea mea.
Toate pietrele care vreodată au jucat vreun rol În viaţa mea se ivesc de jur Împrejurul meu.
Câteva se străduiesc cu înverşunare să-şi croiască o cale spre a ieşi din nisip spre lumină – ca acei crabi uriaşi de culoarea ardeziei atunci când mareea se apropie – ca şi când nu ar precupeţi nici un efort să-mi spună lucruri de o infinită importanţă.
Altele – epuizate – se retrag firave în găurile lor, abandonând speranţa de a se face vreodată auzite.
Uneori mă trezesc într-un început de spot a acestor visuri pe jumătate şi văd iar lumina lunii lungindu-se pe coapsa învelită în pătură a piciorului patului, ca o enormă piatră plată şi pală, înainte de a cădea din nou în conştiinţa mea spulberătoare, căutând fără odihnă piatra care mă turmentează – aceea care trebuie că se întinde undeva în adâncul memoriei mele şi care seamănă cu o bucată de slănină.
Nu mai pot.
Şi vocea este irevocabilă. […]
Cine este acum „Eu”, aş vrea brusc să întreb; dar îmi aduc aminte că nu mai posed acel organ al întrebării de întrebări; apoi mi-e teamă că vocea stranie se va trezi şi va începe din nou acel interogatoriu fără sfârşit despre piatră şi slănină.
Şi astfel, mă întorc.”

Gustav Meyrink – „Somn”
Traducere din limba engleză - Caroline

[rocky]

greu de citit cu caracterele ascii incluse in text 

[silviu]

greu de citit cu caracterele ascii incluse in text 

intra pe profil - setari cont si alege lb romana.

[Caroline]

Eu le vad ok... dar o sa incerc. 

[Caroline]

Era setata Romanian.  Sa incercam fara dicaritice.

„Razele lunii imbraca piciorul patului si se întind in jurul lui ca o enorma piatra, flasca şi pala.
Cand forma lunii pline incepe sa se stranga si latura ei dreapta sa se albeasca – aşa cum un obraz al unei fete îmbatranite intai se rideaza si apoi devine concav – la aceasta ora de rascruce, o neliniste turmentata ma invaluie.
Nu mai dorm si nu mai merg, si, pe jumatate in vis, sufletul meu amesteca lucruri ciudate in lucrurile citite sau auzite, precum curente de culori si transparente diferite ĂŽnvalatucite impreuna.
Tocmai am citit despre viata lui Buddha Gotama inainte sa merg la somn si, intr-o mie de feluri, luand-o mereu iar si iar de la-nceput, cuvintele alearga la mine-n minte:
„O multime de oameni se prelinge pe langa o piatra ce seamana cu o bucata de slanina si se gandeste: poate ca ar fi buna de mancat. Dar negasind nimic bun de mancat, multimea se scurge mai departe. Asemenea multimii care se adunase in fata pietrei, asa suntem si noi – noi, cei care tindem spre…, abandonam ascetica Gotama atunci cand aceasta nu ne mai place.”
Si imaginea pietrei care seamana cu o bucata de slanina se intrupeaza ca din ceara in proportii monstruoase in mintea mea:
Merg de-a lungul albiei unui rau secat si culeg pietre netede.
Cele gri-albastre patate de pulberea lucitoare, despre care ma ĂŽntreb si ma ĂŽntreb si totusi nu pot sa le dau nici de cap, nici de coada, apoi cele negre, cu puncte galben-sulf, ca efortul pietrificat al unui pusti de a modela obtuze salamandre patrate.
Si as vrea sa le arunc departe de mine, aceste pietre, dar ele adorm in palma mea de fiecare data si nu pot sa le interzic accesul la vederea mea.
Toate pietrele care vreodată au jucat vreun rol in viata mea se ivesc de jur imprejurul meu.
Cateva se străduiesc cu inverşunare sa-si croiasca o cale spre a iesi din nisip spre lumina – ca acei crabi uriasi de culoarea ardeziei atunci cand mareea se apropie – ca si cand nu ar precupeti nici un efort sa-mi spuna lucruri de o infinita importanţa.
Altele – epuizate – se retrag firave in gaurile lor, abandonand speranta de a se face vreodată auzite.
Uneori ma trezesc intr-un început de spot al acestor visuri pe jumatate si vad iar lumina lunii lungindu-se pe coapsa invelita in patura a piciorului patului, ca o enorma piatra flasca şi pala, inainte de a cadea din nou in constiinta mea spulberatoare, cautand fara odihna piatra care ma turmenteaza – aceea care trebuie ca se intinde undeva in adancul memoriei mele si care seamana cu o bucata de slanina.
Nu mai pot.
Si vocea este irevocabila. […]
Cine este acum „Eu”, as vrea brusc sa intreb; dar imi aduc aminte ca nu mai posed acel organ al intrebarii de intrebari; apoi mi-e teama ca vocea stranie se va trezi si va incepe din nou acel interogatoriu fara sfarsit despre piatra si slanina.
Si astfel, ma intorc.”

Gustav Meyrink – „Somn”
Traducere din limba engleza - Caroline

[rocky]

intra pe profil - setari cont si alege lb romana.

exclus - urasc sa vad engleza tehnica tradusa in romana; la faza asta prefer sa sar peste textele cu ascii in ele decit sa vad traducerile jalnice ale meniurilor in limba noastra 

[Caroline]

Te consoleaza daca-ti spun ca meniurile in franceza suna mult mai rau decat in romana?! 
Exemplu:
Desktop - Panneau de control
Cancel - Renvoyer a la page automatiquement
Iar la functiile Excel in franceza, se scrie SOMME(...), nu SUM(...) 

[rocky]

am avut parte sa le vad in o gramada de limbi, chiar si japoneza  a trebuit sa le iau pe ghicite atunci si mai dadea si nenorocirea de windows erori

[llum71]

Buna noapte tuturor!!!... Dragobetele, sarbatoarea  iubirii la romani.... Felicitari tuturor celor care iubesc si sunt iubiti!!!!! Scotocind pe ici - colo..incercand sa-mi ridic singura moralul dupa ce recitesc "" Avem timp"" de O.Paller... care este absolut geniala... si v-o recomand cu mare drag...iata ce am gasit in spiritul Dragobetelor...Dragobetele, zeul iubirii, la daci, dar si al bunei dispozitii, numit si Cap sau Inceput de Primavara, precede Martisorul, adevarata sarbatoare de revenire a naturii la viata. Despre Dragobete, barbat frumos si iubaret, se spune ca ar fi fiul Babei Dochia, pe cara Maica Domnului l-ar fi transformat intr-o floare cu acelasi nume.

La daci, Dragobete era zeul care oficia, la inceputul primaverii, nunta tuturor animalelor. In mitologia greaca, pasarile erau privite ca mesagere ale zeilor, "pasare" in greceste insemnand "mesaj al cerului", iar in timp aceasta traditie s-a raspandit si la oameni.

Astfel, de Dragobete, fetele si baietii se intalneau, pentru ca iubirea lor sa tina tot anul, precum a pasarilor despre care se spune ca se logodesc in aceasta zi. Se considera ca Dragobetele ocrotea si purta noroc indragostitilor, putand fi socotit un adevarat Cupidon romanesc.

Cu mult timp in urma, de dimineata, prin sate, se auzea "Dragobetele saruta fetele!" Apoi, daca vremea permitea, fetele si flacaii, imbracati in cele mai bune haine, se intalneau in centrul satului si mergeau la padure sau prin lunci sa culeaga ghiocei sau alte plante miraculoase pe care le foloseau in diverse farmece de dragoste. Daca vremea era urata, se adunau la unii dintre ei acasa si se tineau de jocuri si de povesti.

La pranz, fetele incepeau sa coboare in sat in fuga - aceasta goana fiind numita "zburatorit" in sudul tarii - si fiecare baiat urmarea fata care-i placea. Oamenii satului erau foarte interesati de ceea ce se intampla de Dragobete deoarece de pe acum puteau afla la ce nunti vor merge toamna.

La petrecerea care urma dupa-amiaza participau toti oamenii satului. Dansau, cantau, se simteau bine, ca sa fie sanatosi si sa le mearga bine tot anul. Pe atunci exista credinta ca tinerii care nu au petrecut de Dragobete sau cei care n-au vazut macar o persoana de sex opus in acea zi nu-si vor mai gasi pereche tot restul anului.

De Dragobete, la tara, nu se sacrifica nicio pasare din curte si gospodinele aveau grija sa le dea mancare buna. Deoarece se credea ca Dragobetele ii va ajuta pe gospodari sa aiba un an mai imbelsugat decat cei trecuti, in ziua de Dragobete oamenii nu munceau, doar isi faceau curatenie prin case.

De Dragobete se seamana busuiocul. Semintele se pun in pamant, in vase mici, care se tin in casa, la lumina si caldura si, in ziua de Sfantul Gheorghe, pe 23 aprilie, se planteaza afara, in gradina. Se procedeaza asa pentru ca busuiocul sa capete calitati speciale, magice si tamaduitoare.

[manghel]

sincer,mersi pt etimologia termenului si al prezentarii unor obiceiuri,dar cu parere de rau si cu regret nu multi suntem acei care aleg Dragobetele in loc de Valentine's day

[Guesswho]

eu nu aleg nici Valentine`s day, nici Dragobetele...vreau dovezi constante de dragoste, nu doar intr-o zi pe an

[Caroline]

Vreau o poveste de seara !!! Una pe care n-am mai auzit-o niciodata pana acum... 

[Caroline]

OK, daca nu se anunta nimeni, atunci o sa va spun eu o "poveste" scrisa de pe cand eram copii, pentru oamenii mari de-acum. 


Uitat

Copacii au minţit.
Cândva au înverzit,
Acum s-au scuturat
Şi m-au uitat.

Şi florile-au minţit.
Cândva au înflorit,
Acuma s-au uscat
Şi m-au uitat.

Şi ochii au minţit.
Odată mi-au zâmbit,
Acuma au plecat
Şi m-au uitat.

Şi inim-a minţit.
Odată a iubit,
Acum s-a-nduplecat
Şi a uitat.

Noapte buna! 

P.S. Scuze daca exagerez, dar pe mine primavara ma apuca versurile... 

[micaela]

frumos, da' trist. recita-ne si ceva a "renastere". 

[Caroline]

recita-ne si ceva a "renastere". 

Sincer, am cautat, dar nu prea am asa ceva. Poezia e un mod de terapie. La "renastere", nu prea mai am timp de poezie, o traiesc doar.