Aici se discuta > Subiecte generale

Povestiri de seara. Noapte buna!

<< < (262/278) > >>

Caroline:
„Razele lunii îmbracă piciorul patului şi se întind în jurul lui ca o enormă piatră, flască şi pală.
Când forma lunii pline începe să se strângă şi latura ei dreaptă să se albească – aşa cum un obraz al unei feţe îmbătrânite întâi se ridează şi apoi devine concav – la această oră de răscruce, o nelinişte turmentată mă învăluie.
Nu mai dorm şi nu mai merg, şi, pe jumătate în vis, sufletul meu amestecă lucruri ciudate în lucrurile citite sau auzite, precum curente de culori şi transparenţe diferite învălătucite împreună.
Tocmai am citit despre viaţa lui Buddha Gotama înainte să merg la somn şi, într-o mie de feluri, luând-o mereu iar şi iar de la-nceput, cuvintele aleargă la mine-n minte:
„O mulţime de oameni se prelinge pe lângă o piatră ce seamănă cu o bucată de slănină şi se gândeşte: poate că ar fi bună de mâncat. Dar negăsind nimic bun de mâncat, mulţimea se scurge mai departe. Asemenea mulţimii care se adunase în faţa pietrei, aşa suntem şi noi – noi, cei care tindem spre…, abandonam ascetica Gotama atunci când aceasta nu ne mai place.”
Şi imaginea pietrei care seamănă cu o bucată de slănină se întrupează ca din ceară în proporţii monstruoase în mintea mea:
Merg de-a lungul albiei unui râu secat şi culeg pietre netede.
Cele gri-albastre pătate de pulberea lucitoare, despre care mă întreb şi mă întreb şi totuşi nu pot să le dau nici de cap, nici de coadă, apoi cele negre, cu puncte galben-sulf, ca efortul pietrificat al unui puşti de a modela obtuze salamandre pătrate.
Şi aş vrea să le arunc departe de mine, aceste pietre, dar ele adorm în palma mea de fiecare dată şi nu pot să le interzic accesul la vederea mea.
Toate pietrele care vreodată au jucat vreun rol În viaţa mea se ivesc de jur Împrejurul meu.
Câteva se străduiesc cu înverşunare să-şi croiască o cale spre a ieşi din nisip spre lumină – ca acei crabi uriaşi de culoarea ardeziei atunci când mareea se apropie – ca şi când nu ar precupeţi nici un efort să-mi spună lucruri de o infinită importanţă.
Altele – epuizate – se retrag firave în găurile lor, abandonând speranţa de a se face vreodată auzite.
Uneori mă trezesc într-un început de spot a acestor visuri pe jumătate şi văd iar lumina lunii lungindu-se pe coapsa învelită în pătură a piciorului patului, ca o enormă piatră plată şi pală, înainte de a cădea din nou în conştiinţa mea spulberătoare, căutând fără odihnă piatra care mă turmentează – aceea care trebuie că se întinde undeva în adâncul memoriei mele şi care seamănă cu o bucată de slănină.
Nu mai pot.
Şi vocea este irevocabilă. […]
Cine este acum „Eu”, aş vrea brusc să întreb; dar îmi aduc aminte că nu mai posed acel organ al întrebării de întrebări; apoi mi-e teamă că vocea stranie se va trezi şi va începe din nou acel interogatoriu fără sfârşit despre piatră şi slănină.
Şi astfel, mă întorc.”

Gustav Meyrink – „Somn”
Traducere din limba engleză - Caroline

rocky:
greu de citit cu caracterele ascii incluse in text  :D

silviu:

--- Citat din: rocky din Miercuri, 22 Februarie 2012, 21:53 ---greu de citit cu caracterele ascii incluse in text  :D

--- Terminare citat ---
intra pe profil - setari cont si alege lb romana.

Caroline:
Eu le vad ok... dar o sa incerc.  :)

Caroline:
Era setata Romanian.  :-\ Sa incercam fara dicaritice.

„Razele lunii imbraca piciorul patului si se întind in jurul lui ca o enorma piatra, flasca şi pala.
Cand forma lunii pline incepe sa se stranga si latura ei dreapta sa se albeasca – aşa cum un obraz al unei fete îmbatranite intai se rideaza si apoi devine concav – la aceasta ora de rascruce, o neliniste turmentata ma invaluie.
Nu mai dorm si nu mai merg, si, pe jumatate in vis, sufletul meu amesteca lucruri ciudate in lucrurile citite sau auzite, precum curente de culori si transparente diferite ĂŽnvalatucite impreuna.
Tocmai am citit despre viata lui Buddha Gotama inainte sa merg la somn si, intr-o mie de feluri, luand-o mereu iar si iar de la-nceput, cuvintele alearga la mine-n minte:
„O multime de oameni se prelinge pe langa o piatra ce seamana cu o bucata de slanina si se gandeste: poate ca ar fi buna de mancat. Dar negasind nimic bun de mancat, multimea se scurge mai departe. Asemenea multimii care se adunase in fata pietrei, asa suntem si noi – noi, cei care tindem spre…, abandonam ascetica Gotama atunci cand aceasta nu ne mai place.”
Si imaginea pietrei care seamana cu o bucata de slanina se intrupeaza ca din ceara in proportii monstruoase in mintea mea:
Merg de-a lungul albiei unui rau secat si culeg pietre netede.
Cele gri-albastre patate de pulberea lucitoare, despre care ma ĂŽntreb si ma ĂŽntreb si totusi nu pot sa le dau nici de cap, nici de coada, apoi cele negre, cu puncte galben-sulf, ca efortul pietrificat al unui pusti de a modela obtuze salamandre patrate.
Si as vrea sa le arunc departe de mine, aceste pietre, dar ele adorm in palma mea de fiecare data si nu pot sa le interzic accesul la vederea mea.
Toate pietrele care vreodată au jucat vreun rol in viata mea se ivesc de jur imprejurul meu.
Cateva se străduiesc cu inverşunare sa-si croiasca o cale spre a iesi din nisip spre lumina – ca acei crabi uriasi de culoarea ardeziei atunci cand mareea se apropie – ca si cand nu ar precupeti nici un efort sa-mi spuna lucruri de o infinita importanţa.
Altele – epuizate – se retrag firave in gaurile lor, abandonand speranta de a se face vreodată auzite.
Uneori ma trezesc intr-un început de spot al acestor visuri pe jumatate si vad iar lumina lunii lungindu-se pe coapsa invelita in patura a piciorului patului, ca o enorma piatra flasca şi pala, inainte de a cadea din nou in constiinta mea spulberatoare, cautand fara odihna piatra care ma turmenteaza – aceea care trebuie ca se intinde undeva in adancul memoriei mele si care seamana cu o bucata de slanina.
Nu mai pot.
Si vocea este irevocabila. […]
Cine este acum „Eu”, as vrea brusc sa intreb; dar imi aduc aminte ca nu mai posed acel organ al intrebarii de intrebari; apoi mi-e teama ca vocea stranie se va trezi si va incepe din nou acel interogatoriu fara sfarsit despre piatra si slanina.
Si astfel, ma intorc.”

Gustav Meyrink – „Somn”
Traducere din limba engleza - Caroline

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

[*] Pagina precedentă