O destinatie sacra: Abatia de la MariazellAnul trecut am ales să includem în itinerariul nostru prin Austria unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj ale catolicilor din Europa Centrală: Abația de la Mariazell, cunoscută și drept „Altarul Fecioarei Maria din Mariazell”.
Așezată pe înălțimile liniștite ale Alpilor, bazilica domină un loc care, odinioară, nu era decât un deal gol, străbătut de poteci înguste bătătorite de pașii credincioșilor. Astăzi, însă, austeritatea acelui peisaj a fost înlocuită de un cadru viu, plin de culoare și farmec.
Mariazellul modern este o adevărată explozie vizuală: clădiri cu stucaturi elaborate, balcoane încărcate de flori și terase primitoare, unde timpul pare să curgă mai domol. Am fi rămas acolo mult mai mult, dacă programul nu ne-ar fi împins spre următoarea destinație. Totuși, ne-am permis un răgaz — o cafea aromată savurată într-o piațetă însorită, ca o mică reverență adusă locului.
Dar povestea adevărată începe cu mult înaintea noastră.
Terenul pe care s-a ridicat bazilica a fost donat mănăstirii Sfântului Lambert în jurul anului 1100, după ce câțiva călugări începuseră deja să-și ridice chilii modeste.
Legenda spune că, în seara zilei de 21 decembrie, un călugăr benedictin pe nume Magnus, aflat în căutarea unui loc potrivit pentru viitoarea mănăstire, s-a lovit de un obstacol neașteptat: un bolovan uriaș care îi bloca drumul. A încercat să-l ocolească, apoi să-l sară, dar fără succes. Rănit și epuizat, a scos din traistă o mică statuietă din lemn reprezentând-o pe Fecioara Maria și, îngenunchind, a cerut ajutor.
Răspunsul a venit fulgerător: un zgomot puternic a spart liniștea muntelui, iar stânca s-a despicat în două, eliberând calea.
Impresionat de această minune, Magnus a agățat statuieta într-un copac și, împreună cu localnicii, a ridicat o mică capelă în jurul ei. Vestea despre puterile figurinei s-a răspândit rapid, iar numărul credincioșilor a crescut atât de mult încât mica capelă a devenit neîncăpătoare.
În secolul al XIII-lea, construcția a fost extinsă la dimensiunea unei biserici, iar în 1335, Henric I a decis să o mărească și mai mult, convins de puterea miraculoasă a statuetei.
În 1363, regele Louis I of Hungary a ridicat o nouă biserică, drept mulțumire pentru o victorie militară. Edificiul impresiona printr-un turn de aproape 90 de metri — o performanță arhitecturală pentru acea vreme — și prin portalul său gotic elegant.
Patru decenii mai târziu a fost adăugată Capela Harului (Gnadenkapelle), inima spirituală a complexului, locul unde se păstrează și astăzi statueta.
În 1643, sub Ferdinand III, construcția a fost remodelată în stil baroc — forma pe care o admirăm și astăzi.
Mariazell nu este doar un loc frumos — este un loc viu, încărcat de credință.
Din 1699, sute de mii de pelerini vin anual aici. Deși în 1787 împăratul Joseph II a interzis pelerinajele, tradiția a supraviețuit și a renăscut ulterior cu și mai multă forță.
De-a lungul timpului, locul a fost vizitat de figuri importante ale Bisericii, precum Pope Pius X (1907) și Pope John Paul II (1983). Astăzi, numărul pelerinilor depășește un milion anual — o cifră impresionantă pentru o localitate atât de mică.
Drumul din Viena până la Mariazell este, în sine, o experiență: serpentine line printre peisaje alpine de o frumusețe aproape ireală. După aproximativ o sută de kilometri, ajungi într-o zonă de parcare de unde mai ai doar câteva sute de metri de mers pe jos.
Noi i-am parcurs fără să ne dăm seama, absorbiți de farmecul caselor, al magazinelor și al atmosferei generale.
Iar apoi… bazilica.
Interiorul te lovește pur și simplu: bogăție, lumină, detalii care par nesfârșite. Am rămas fără cuvinte. Există multe biserici impresionante în lume, dar Mariazell are ceva aparte — poate liniștea, poate povestea, poate energia locului.
În Capela Miracolelor se află statueta din lemn de tei, de nici 50 de centimetri, care o reprezintă pe Fecioara Maria ținându-l în brațe pe Pruncul Isus. Copilul ține în mâini un măr și o smochină — simboluri biblice ale credinței și mântuirii. Statueta este încastrată într-un cadru de argint, exact în locul unde, potrivit tradiției, a fost așezată de călugărul Magnus în 1157.
