Matei,
da, e adevarat, acaparati si surmenati de multele probleme in care suntem prinsi, nu mai avem ragazul si disponibilitatea de a fi atenti la cei din jur care, poate, uneori lanseaza strigate de ajutor mute. Atatia oameni au drame interioare pe care nu le observam (uneori "la timp") si carora cateva minute de atentie, o vorba buna, o mana calda, le-ar putea face atata bine...Da, ne-am pierdut caldura prin uzura...
am trait destul si m-am invartit prin multe medii ca sa-mi pot da seama perfect cum stau lucrurile. nimeni nu-ti da nimic fara sa se astepte ca va primi sau ca va scoate de la tine mult mai mult... iar acolo unde este vorba si de niste banuti la mijloc, atuncii fii sigura ca scopul principal acela va fi si va ramane, cu mai mult sau mai putina vrajeala, intr-un mod mai mult sau mai putin mascat. Un prieten de-al meu a facut odata un fel de studiu de caz : pe o anumita perioada si-a notat fiecare telefon pe care-l primea si scopul acelui telefon. Bilantul: foarte putine au fost apelurile dezinteresate, doar de salut si de ce mai faci, cum o mai duci ; in 90% din cazuri i se cerea ceva.
cu asta nu pot fi de acord. Sunt destui oameni care nu au doar interese in raport cu ceilalti... Eu primesc, cateodata, telefoane doar cu "ce mai faci?" si atat. Primesc si ganduri de acest gen, asa cum si eu trimit mereu acest gand altora (ce-o mai face X? Cum i-o mai fi? de ex. de cateva zile ma tot intreb ce-o mai fi cu bit? ce-o mai fi cu lilu?)
chiar si atunci cand nu reusesc sa dau un telefon sau sa trimit un mail. Nu ma "imprietenesc" cu nimeni fiindca as putea avea ceva de castigat si sunt fericita cand intalnesc oameni care plac dezinteresat sufletului meu. ma indoiesc ca sunt singura.
Poate ca prietenul de care spui tu e un om ocupat si cu resurse care nu mai investeste timp si atentie in prieteniile vechi, adevarate, sau in unele noi care ar merita, si atunci s-a trezit, firesc, inconjurat doar de oameni cu care este in raport "de interese". Da, poate fi foarte trist. Insa mi-e greu a crede ca nu are pe nimeni, nimeni care sa nu se gandeasca la el cu afectiune dezinteresata. In cazul asta, oricat de bogat ar fi...e sarac....
Si tu ma indemni sa iau rucsacul in spate si sa o iau de la capat? la 46 de ani? Nema energie. De-abia am ajuns intr-o pozitie oarecum satisfacatoare, pe un drum sigur, chiar daca sarcinile au devenit, in anumite momente, coplesitoare. Nu neaparat situatia de la servici ma indispune ci "starea natiunii" in ansamblu.
Anyway, mi-ar fi aproape imposibil s-o iau de la capat altundeva. nu mai am capacitatea de adaptare. N-o sa fac la batranete ce n-am facut la tinerete.
L.E. In plus, in tarile demult civilizate lucrul manual nu mai e la cautare de cand tehnologia face totul mult mai repede.
E posibil ca situatia sa ti se para mai greu de suportat si pentru faptul ca-ti lipseste acel umar unde sa te refugiezi cand vii din lumea salbatica de-afara, care sa-ti aduca mangaiere si unde sa gasesti intelegere si protectie. Dar daca oricum ti-ar fi greu, atunci, fa miscarea si rupe acest cerc vicios de rutina, plictiseala, oameni rai, mitocani, interesati, prost crescuti.
Pana sa vad filmul acela frantuzesc "e-love", tot imi venea sa va recomand sa apelati si la site-uri matrimoniale. Pentru ca sentimentul meu, din ce-am tot citit pe-aici, este ca toata lumea sau aproape toata lumea spera si vrea sa-si gaseasca o pereche. Nu vad nimic rau in acest lucru si mi-am mai exprimat si-n alta ocazie punctul de vedere. Orice incercare, prin mijloace decente, cinstite, de a iesi dintr-o situatie care nu-ti mai place, care te face nefericit, merita osteneala, este o datorie pentru noi insine, cat mai suntem in viata. Si niciodata nu poti sa stii de unde sare norocul.
hai, curaj!
Fiindca sunt la momentul adevarului, desi nu-mi place sa recunosc, da, e si asta, Da' nu vad solutie.
Pai zici ca site de matrimoniale nu, si sunt de acord. Nu-mi place ideea. E ca si cum ai cauta acul de aur in carul cu bolduri cu gamalie de plastic.
Care alte mijloace decente si cinstite exista? Sa stai la metrou cu o pancarda "caut omul potrivit"?
Cred ca e o chestiune de noroc, de destin. Nush' ce-ar fi a face....
Zici ca poate am sanse sa-mi intalnesc destinu' sau destinatul in straianatate? Eh... cred ca exista bariere culturale intre oameni... poate mai usor de trecut la tinerete, cand substanta interioara e mai elastica.
bine spus!
totusi ai si tu grija, mai micaela mai: atunci cand vorbesti ca eba, s-ar putea sa fie altcineva care nu intelege jocul si sa-ti raspunda ca fernando de la caransebes!
Nu vorbesc ca eba, ci glumesc ca mine.
Faceam asta si inainte ca ilustra duduita sa irupa pe scena politica.
poate ca fernando de la caransebes o fi destinu' meu, mai stii, ca cica incurcate sunt caile Domnului.
