Incarcata de emotia sarbatorii crestine. Ma deranjeaza spiritul mercantil, care prinde radacini de la un an la altul in preajma unor astfel de sfinte sarbatori. Iubesc Craciunul pentru semnificatia lui spirituala in primul rand. De ce atata risipa materiala in loc de o primenire a sufletului, o asteptare a darul suprem - venirea Dumnezeului pe pamant in chip de om? De ce un stomac plin in loc de o inima plina, o minte aburita de alcool in locul unui spirit indumnezeit? N-as vrea sa fiu inteleasa gresit. Nu sunt o sfanta fara prihana. Iubesc si eu lumea materiala, dar fara a ma lasa dominata de ea. Am timp sa colind magazinele si dupa sarbatori(mai ales ca vor incepe perioadele de reduceri de preturi), ma bucur de gustul bucatelor cu moderatie, gasesc ceva sub bradut, dar toate acestea nu trebuie sa-mi inabuse adevarata bucurie launtrica, recunostinta ca Dumnezeu m-a facut si pe mine partasa la aceasta minune.
Ma simt ca in preajma adevaratului Craciun. Va doresc tuturor aceste sentimente!
