a fost minunat. ne-am revazut dupa atat de multi ani si, exact ca data trecuta, prietenia noastra s-a "reactualizat" instantaneu. e uluitor cat de puternice sunt aceste legaturi nevazute care se creeaza intre oameni, in copilarie si adolescenta, daca reusesc sa supravietuiasca timpului si pauzelor atat de lungi. a fost minunat (stiu, repet, dar asa imi vine

). mai mult decat de faptul ca toti de la masa aceea erau personaje cu reusite profesionale, este aceea ca au ramas aceeasi oameni inteligenti, amuzanti, intelepti care deja inflorisera in liceu. sigur, timpul si-a mai pus amprenta pe chipul unora, insa vreo patru sunt incredibil de "neschimbati" (nu stiu daca doar intamplator tocmai cei care locuiesc definitiv sau mai mult prin strainatate). Nu ne-am saturat sa vorbim si sa radem (cu lacrimi, of corse)... Ne-am promis sa ne revedem mai des insa stiu ca nu vom avea initiativa si timpul.... mi-au facut si lista de expectante. si-au pus in cap sa ma marite, chiar si cu forta.
dupa atata bucurie nush' de ce, ma incearca tristetea ca s-a terminat si ca astfel de regasiri splendide sunt atat de rare...
v-as mai spune insa sunt obosita si-mi vine a tacea.