citind ce ati scris ...
mi-am amintit de singurul pisic pe care l-am avut.
ce credeti ca facea?
atunci cand a crescut incat sa se poata urca in vasul ficusului, a inceput sa-si faca nevoile acolo, ignorand cu totul tavita folosita pana atunci.
am salvat bietul ficus, pe care il am si acum. dar tomita - pisicul - cum a dat de pisici ... dus a fost ...
de ce dintre toate plantele pe care le aveam in apartament, a ales tocmai ficusul?
si singurul pisic pe care l-am avut si inca il mai am eu are aceeasi pornire barbara.
face niste chestii
in ghiveciurile florilor. n-am remarcat vreo preferinta pentru un soi anume de planta, dar cactusul il ocoleste negresit.
aveam o begonie absolut minunata, preferata mea, care a murit asasinata chimic de felina domesticita a familiei.
si ca tot mi-am amintit discutia voastra despre adoptia unui animal....sa nu zici niciodata, niciodata. mie nu-mi placeau deloc pisicile, caci aveam ideea preconceputa ca sunt sirete, prefacute...etc. cainii da, imi placeau. am si avut, insa refuzam ideea de a-mi mai lua acum o grija in plus; aceea de a ingriji si un animal, de parca n-am destule pe cap.
asa ca am rezistat presiunilor copiilor si i-am indemnat sa-si reverse preaplinul sufletesc asupra animalelor din cartier.
ei bine, anul trecut, chiar prin preajma Pastelui, am fost adoptati cu sila de pisica Cat. a aparut la usa noastra si, desi n-am incurajat-o in niciun fel, acolo s-a lipit....zi de zi...vreo doua saptamani. apoi ne-am trezit cu ea in casa. am dat-o afara pe usa, a reintrat pe geam....algoritmul incapatanarii reciproce a continuat asa, cateva zile, pana cand am capitulat, mai ales ca pustii, mai ales fi-mea, dar si fi-miu, s-au topit cvasi-instantaneu in contact cu gratiile ochioasei (e bruneta cu ochi mari, rotunzi, verzi, fara urma de siretenie). Asa ca iaca-ta cum familia s-a mai marit cu un membru, drept pentru care o mai luam peste picior zicandu-i afectuos "membro".
si zau ca mi-i tare draga pufosenia neagra.
