Eu nu stiu cum e sa ai bunici!
Era o femeie simpla de la tara, cu ochi albastri , micuta de statura, nascuta din gemeni si mult prea tanara pentru ce urma sa ai ofere viata!
La numai 18 ani , in anii 40 , (ani grei , cu foamete, razboi si multa saracie ),dupa ce isi facuse singura , o casuta din chirpici si cu multa speranta in suflet ca se va sfarsi si cu razboiul ,isi astepta , omul ,sa vina de pe front.
Se uita lung pe geam, un geam micut, aproape inghetat, al verandei din fata casei .Si ningea,ningea de nu se mai oprea, se tot uita lung dupa el , asa cum ii spusese el cand a plecat:
-Uita-te dupa mine Domnico, uita-te bine pana nu m-oi mai zari , si sa ai grija de pruncul din pantece, ca de m-oi intoarce oi avea eu grija de noi toti!
De dincolo din odaie , se auzea scancind gagalicea abia nascuta, o fetisoara, de numai 6 luni!
Venea Craciunul ,dar ce Craciun e ala , cand vine postasul cu o telegrama
.
Asa afla bunica mea in anul 1940 ca Vasile , omul ei , era dat disparut pe front,nu a stiut niciodata,
daca-I viu sau mort , doar ca la Odesa multi din breasla lui au fost dati disparuti.
O suferinta mult prea grea pentru o fetiscana ramasa vaduva la 18 ani si cu o fetita de 6 luni,care urma sa creasca fara tata toata viata. Si asa a fost ,nu s-a mai casatorit niciodata, in speranta, ca poate daca nu anul asta, poate de Craciun la anul vine si Vasile acasa
.
Anii au trecut si asteptarile s-au transformat in pomeni si colive, mai ales de
Craciun..
Dar timpul trecea, durerea si necazurile vietii , i-au pus stapanire pe suflet si minte , o boala grea i-a invadat mintea prea devreme. Dar asa cum a trait ea, imi povestea mama, caci despre bunica e vorba, s-a bucurat nespus sa ma vada macar in fasa
.
Nu-mi amintesc , caci eram un bebelus
.
Stiu doar din ce mi-au povestit ai mei , la varsta cand incepeam sa pricep , ca parintii tatalui au murit mult prea devreme , si apoi s-a dus si ea bunica
Imi aduc aminte , cand reveneam la scoala,din vacanta mare, care mai de care povesteau cat de frumos fusese la tara la BUNICI
.Eu stateam si-mi imaginam, si incercam sa mi imaginez cat de frumos putea fi sa duci vaca la pascut , sa stai tolanit pe un canal si sa privesti cerul , ori sa zburzi pe maidan de dimineata pana-n seara, cu picioarele goale prin tarana
Am incercat si eu asta, la oras fiind, si imi placea enorm , sa zburd vara in picioarele goale.Dar si iarna eram o gasca de prichindei , ne dadeam cu sania, faceam cate un derdelus inalt cat gardul, ne alergam prin zapada, ne imbulgaream, ajungeam in casa uzi din cap pana-n picioare
Tin minte , ca in clasele I-IV , cel putin , de multe ori iarna se inchideau scolile chiar si cate o saptamana, asa mult ningea
Cand am mai crescut , pe la 12-13 ani , faceam fel de fel de scenete , in preajma Craciunului,acasa la o vecina nemtoaica, d-na WEBER, tare simpatica, grasusa, cu un par lung alb imaculat , prins vesnic intr-un coc perfect!Avea 2 nepoate una era de varsta mea , cealalta mai mica, si pentru ca de fiecare data de Craciun ele veneau la bunica, doamna Weber ne aduna pe toti puradeii de prin vecini la ea acasa.Era si ea singura , ii murise barbatul si garajul il amenajase intr-un mare salon, atractia mare pentru noi era un semineu si fotoliul ei stil balansoar din lemn pe care avea o blana mare de oaie.Ea statea acolo langa semineu , se legana usor , si ne privea din cand in cand pe sub ochelarii ei mici si rotunzi!Ne croseta la toti manusi , pe care le gaseam puse sub brad de CRACIUN acolo la ea in salon.
Faceam niste scenete , de mare pomina, Coana Chirita, Alba ca Zapada, cantam , recitam, ce mai ,era o intreaga repetitie cu cateva saptamani inainte de CRACIUN!Era o femeie citita , crescuta la pension, cu pian in casa, era o incantare pentru noi toti , d-na Weber.Ea ne ajuta sa ne costumam, din haine vechi de ale ei si din ce aveam noi pe acasa , ieseau niste costumatii haioase , de radeam toti cu lacrimi, ne amuzam cu ea de mama focului
.d-na Weber.Parintii se bucurau sa vina sa ne vada la Serbarea de la d-na WEBER.Mama ,tin minte ii aducea sa aiba si ea pe masa cate ceva , cozonac , sarmale , carnati, din porcul taiat de tata si calarit de noi puradeii de pe strada
musai
Anul asta o asteptam la masa de CRACIUN si pe d-na Weber , o batranica de 93 de ani, frumoasa foc , cu o minte sclipitoare, o manichiura perfecta, si cocul ei
.
Nu m-am gandit pana acum , dar anul asta de craciun am s-o intreb:Vrei sa fii bunica mea!!!!???