Mimi este exact si senzatia mea...Asa cum scriam in articol, cred ca odata pasit prin poarta Luanei, ramai acolo poate o vreme, poate cine stie, chiar de tot...Sentimentul este fantastic si doar nebunia aceea de peisaje de acolo o poate crea. Plus inca ceva. Pe care nu-l deslusesc. Am tot ras eu de unul si de altul cu energii, cu locuri incarcate, cu zone de clopot. A venit vremea sa par eu un pic ciudat, dar asta este adevarul. Dupa ce am simtit efectul bucatii ramase din discul solar prabusit din varful muntelui asupra palmei, ce pot sa zic, ca nu cred?
Andrei ai facut niste poze extraordinare! Ce culori ti-au iesit, mai ales ca lumina era aruncata inegal in peisaj...Exceptional, am tot stat sa ma uit la fotografii...