Strada copilariei

[iulia17]

Noi in anul 2000
Cand nu vom mai fi copii…

[janeta]

o straduta inghesuita undeva pe malul Dambovitei , case tip vagon recompartimentate in asa fel incat sa incapa cat mai multi chiriasi, curti inguste abia respirand intre usa noastra de la intrare si peretele de la casa alaturata . nimic frumos pe strada copilariei mele , poate doar biserica din capatul strazii cu clopotnita transformata in loc de refugiu ( mama era ruda cu preotul ) si , cu oarece ingaduinta , beciul unde imi amenajam teatrul de papusi .

dar...stateam in buricul targului , la 3 minute de Piata Natiunii  si-mi era usor sa evadez in acea parte a Bucurestiului inca neatacata de buldozere ( atunci ) si de kitsch (acum ).
pe vremea aceea nu stiam ca ceea ce ma facea sa plec dimineata de acasa si sa ma intorc seara ( spre disperarea mamei) era chemarea acelei parti din Bucuresti:Uranus , Dealul Mitropoliei , Lipscani , Selari , Blanari , Smardan ,  Hanul lui Manuc si , ca o incununare ,  Cismigiul .
aproape ca nu era zi de vara (pana-n seara) in care sa nu bat locurile acelea in lung si-n lat nesaturandu-ma niciodata de cladirile vechi si frumoase , dar care inca de pe atunci incepusera sa-si planga declinul .
la intoarcere nu uitam sa trec prin Piata de Flori din fata Halelor si sa ma tocmesc cu o tiganca pentru buchetelul de flori daruit mamei spre imbunare . mama avea mana cam iute , dar o floare o facea tare repede sa transforme pedeapsa in mangaiere si , in loc sa ma aleg cu obrazul inrosit ramaneam cu privirea la lacrima din coltul ochiului ei . si o iubeam...

in `77 , dupa cutremur , ne-am mutat din locurile acelea intrun cartier de blocuri . mult timp dupa mutare am trait senzatia
exilului , neampacandu-ma deloc cu aleile fara personalitate dintre cuburile de beton . aerul mi se parea sufocant , vecinii mult prea multi si mult prea straini , gratiile de la geamuri ( locuiam la parter ) o adevarata puscarie dar...aveam baie si scapasem de grija cumpararii lemnelor in fiecare toamna .
baie si incalzire centrala au si cei care locuiesc acum in zona Pietii Unirii , dar parfumul acelor timpuri dragi mie a murit o data cu daramarea Bisericii Sf. Vineri , a spitalului Brancovenesc si a Uranusului , iar praful ridicat in urma demolarilor mi-a ucis adolescenta .

cum spuneam , nimic frumos pe strada copilariei mele , dar ce minunata frantura de Bucuresti vechi din jurul ei...

[almi_gabi]

jani, le fel ca si in cazul tau strada din Bucuresti pe care m-am nascut eu a fost refacuta - cladirile demolate si construite blocuri cenusii 
unde odata cresteau copacii in care ma suiam cu ceilalti pusti din cartier sunt acum parcate masini

asta este poate pretul civilizatiei

[janeta]

care civilizatie , gabitza ? praf este , e drept , dar eu cred ca provine de la triumful grobianismului si al primitivismului asupra a tot ce ar putea insemna valoare .

am fost dusi pe repede inapoi fara sa stim de ce si cui a folosit asta ( ca de folosit sunt sigura ca a folosit cuiva )

imi pare rau pentru straduta ta la fel de mult cum imi pare rau pentru toate stradutele , monumentele , parcurile si minunatele case care au facut din Bucurestiul interbelic Micul Paris .

[iulia17]

ce frumoase sunt imaginile
am fost odata la o expozitie de fotografii cu bucurestiul vechi
frumos frumos
lasi imaginatia sa zburde si te gindesti daca se traia mai bine atunci

LE: aaaaa, unde-i poza cu jeanette?? imi placea poza aia...

[janeta]

am ascuns-o , jul ,pentru ca am simtit nevoia sa pun ceva foarte frumos in locul ei . 

[micaela]

Janeta, tu-ti dai seama cat de frumos scrii?

si te rog sa pui la loc fotografia aceea absolut minunata cu tine. imi placea extraordinar. si nu numai mie. si jumataticii. trandafirul asta imi place mai putin...

nu te lasa influentata de spusele lui silviu... nu are dreptate. tineretea nu tine de varsta iar tu, spun cu mana pe inima, esti mult mi tanara decat multi foarte tineri. ai o bucurie de viata si o vioiciune a spiritului absolut minunate. atata m-am bucurat vazandu-se cu ce bucurie dansezi...asta inseamna tinerete si frumusete. asa ca fa-mi placerea si pune poza ta, in alb-negru, ca are un sarm special.

[iulia17]

si eu am copilarit prin centru, foarte aproape de cismigiu. pt mine parcul ala are parfumul copilariei. casa noastra avea niste porti uriase din fier forjat pe care nu aveam voie sa le deschid (oricum nu ajungeam). si curte si gradina. mamaaa, cite mai descopeream in curtea aia.
dupa clasa I ne-am mutat in cartier select de muncitori si nu am mai ajuns prin locurile alea. pina acu vreo 2 ani cind m-am ratacit cautind o adresa si ceva ma tot chema intr-o anumita directie. nu-mi mai aminteam nici numele strazii nimic, dar am stiut dintr-o data unde ma aflu, am vazut casa si mi-au dat lacrimile.

[janeta]

nu te lasa influentata de spusele lui silviu... nu are dreptate. tineretea nu tine de varsta iar tu, spun cu mana pe inima, esti mult mi tanara decat multi

mica , puiule , ce te-a facut sa crezi ca m-a influentat silviu cu ceva ? ce ai cu bietul baiat ? poza aia am scos-o pentru ca asa mi-a venit , un capriciu , nicidecum ca nu i-a placut lui silviu baba dj . mie imi plac discutiile si am depasit de ceva timp faza cu detinutul adevarului absolut in ceea ce ma priveste , asa ca respect parerea oricarui partener de discutie fara sa ma simt lezata daca nu coincide cu a mea . iar in privinta complexelor...sa fim seriosi...arat eu a complexata ?

dansez pentru ca mi-a placut dansul de cand ma stiu si am sa dansez si daca am sa am ghinionul sa stau vreodata in scaunul cu rotile . am sa bat cu bastonul in podea si o sa-mi imaginez cum era cand o faceam cu picioarele . dansul e inlauntrul meu , pui , nu pentru public , asa ca daca place sau nu cuiva este ultimul lucru pe lumea asta de care imi pasa .

ia uite ce m-am pornit...pai tocmai tu sa ma starnesti asa ?

[janeta]

cam asa arata poarta de la casa ta , jul ? sunt atat de frumoase portile vechi...multe erau adevarate opere de arta .

[micaela]

cred ca ea avea una din aceea cu "scoica" de sticla pe structura de fier forjat, de sfarsit de secol 19-inceput de secol.20, adica tot in stilul art-nouveau ca si capodopera din imagine.

[almi_gabi]

care civilizatie , gabitza ? praf este , e drept , dar eu cred ca provine de la triumful grobianismului si al primitivismului asupra a tot ce ar putea insemna valoare .

am fost dusi pe repede inapoi fara sa stim de ce si cui a folosit asta ( ca de folosit sunt sigura ca a folosit cuiva )

imi pare rau pentru straduta ta la fel de mult cum imi pare rau pentru toate stradutele , monumentele , parcurile si minunatele case care au facut din Bucurestiul interbelic Micul Paris .

chiar si noul poate avea valoare , jeni

cartierul  Defense din Paris poate oferi o imagine a ce inseamna varianta moderna a "strazii copilariei".

din pacate edili Bucurestiului nu au stiut nici sa pastreze nici aerul "bonom" al micului paris , nici sa aduca intradevar modernul in aspectul orasului

[micaela]

cartierul Defense e de fapt un pol tertiar al Parisului, un nucleu mastodontic de afaceri si comert, in care rezidentialul e absolut secundar. daca tu poti numi "ulita" a copilariei marele parvis din fata arcului de triumf, eu o sa rad doua zile. 
absolut,. francezii au stiut sa-si potrejeze patrimoniul istoric concentrand "noul" de cu totul alta marime si stil intr-o zona unitara, care nu intra intr-un dialog polemic cu orasul vechi... eh, ce multe ar fi de zis...
Mi-e dor de Paris...

[micaela]

pentru mine "parcul copilariei" este Parcul Carol si asta pentru ca - asa s-a intamplat- am schimbat mai multe strazi, dar toate in proximitatea lui... il asociez cu magica mea copilarie, cu iubirea si veselia parintilor,  cu nazbatiile de copil nazdravan, cu reveriile adolecentei, cu primii pasi ai pustiului meu...

[almi_gabi]

cartierul Defense e de fapt un pol tertiar al Parisului, un nucleu mastodontic de afaceri si comert, in care rezidentialul e absolut secundar. daca tu poti numi "ulita" a copilariei marele parvis din fata arcului de triumf, eu o sa rad doua zile. 
absolut,. francezii au stiut sa-si potrejeze patrimoniul istoric concentrand "noul" de cu totul alta marime si stil intr-o zona unitara, care nu intra intr-un dialog polemic cu orasul vechi... eh, ce multe ar fi de zis...
Mi-e dor de Paris...

si oare de ce nu putem sa separam si noi partea de "mastodonti" din sticla de cartierele si artere care au cladiri vechi?

multe orase , nu numai Parisul, au folosit aceasta metoda
la noi se construiesc turnuri de sticla chiar langa monumente istorice

ma bucur ca te-am distrat cu "ulita" din fata arcului de triumf 
strada copilariei mele era una plina de verdeata unde noi copii din cartier faceam galagie