OK, o sa aduc doar argumentele celui care a formulat maxima:
1. O problema de logica, matematica, IT etc. are intotdeauna cel putin o solutie. Un enunt eronat care nu are nicio solutie, nu este
o problema de rezolvat, ci un non-sens, care nu face decat sa-ti consume timpul inutil. Exista un termen, nu mai stiu care, si pentru erorile de programare a bazelor de date, care genereaza astfel de erori, mi se pare.
2. O persoana care isi face o problema din faptul ca nu are prin constitutie 90/60/90 cu orice efort nu este o problema reala, fiindca nu poate fi rezolvata, este doar un non-sens in capul acelei persoane, adica o problema exterioara, indusa de idei prejudecate sau de un adevar al altora, nu intrinsec acelei persoane.
3. O persoana care are o problema de boala, dependenta sau sufera pentru altcineva, are intotdeauna doua solutii: sa faca ceva ca sa traiasca in continuare sau sa moara, sa renunte sau sa rupa relatia. Deci si aceasta problema are cel putin o solutie. Daca suferi, de exemplu pentru ceva care pare fara solutie, este clar ca, la o privire critica, suferi pentru ceva care nu exista decat in capul tau, fiindca problema reala nu exista inca din enunt.
In concluzie, daca ti se pare ca ai o problema, incearca sa-ti imaginezi cum va evolua problema peste 10 ani. Daca crezi ca vei avea aceeasi problema, cauta solutia (fiindca ea exista). In schimb, daca peste 5 ani nici nu-ti vei mai aminti (sa ti s-a mai intamplat si a trecut), las-o sa treaca si sa-ti iasa din cap, fiindca solutia (si implicit problema) nu exista cu adevarat. Exemplu aici: eu ma uit acuma la pozele mele de-acum 20 de ani sau chiar si numai de acum 5 ani si imi amintesc cu duiosie (de parca as vedea o alta persoana) la cate aveam in cap la momentul ala si toate le-am uitat... fiindca erau "probleme" de varsta, de mentalitate, de context sau de perceptie care
nu existau in realitate. 
P.S. Nu vreau sa conving pe nimeni...
