Aici se discuta > Subiecte generale

Comunicare

<< < (7/30) > >>

bit:
Absolut. Daca ar fi sa citez un sablon modern, "Indiferenta ucide". Desi...desi sunt momente in care prefer sa ma inchid in forul meu interior (probabil ca e obisnuinta. Vorbind onest, in cazul meu, e ceva timp de cand sunt singur si lucrul asta se observa prin faptul ca mi-am format diverse deprinderi -sau naravuri, cum zice tata :fight:-; una dintre ele e faptul ca am momente in care prefer sa fiu lasat in pace. De toata lumea)/

Caroline:
Deja incepem sa vorbim aici despre "naravuri" numite orgoliu (acela de a nu fi indiferent celorlalti, chiar daca asta ar insemna sa devii o "vedeta" negativa)... si care naravuri sunt anti-comunicare, adica un fel de off-topic. Glumesc...  :buck2:
Ceea ce vroiam sa spun de fapt este ca eu eram o solitara chiar si atunci cand eram copil mic sau mai tarziu in cuplu... tot aveam nevoie de momentele mele, activitatile mele personale etc.
Exemplu: de cand ma stiu, cafeaua de dimineata este un ritual solitar: o beau timp de o ora, uneori pregatindu-mi orele pentru scoala, altadata chiar cu pixul in mana si cu lista de "to do" sau pur si simplu... eu cu mine.  ::)
Mie mi se pare normal, in definitiv trebuie sa fim un intreg cu noi insine in primul rand si apoi "jumatati" ale altora. Nu cred insa ca solitudinea exclude in vreun fel comunicare, nici sociabilitatea... sunt doar doua momente distincte... trebuie pretuite separat, ambele fac parte din noi!  :worship:
As putea sa dau zeci de exemple (un numar de-a dreptul ingrijorator, fata de vremurile noastre) de copii care devin astfel de vedete negative. Oricat de mult m-ar enerva pe moment deviatiile lor in timpul orelor, pana la urma, simti mila si nu ura. Fiecare dintre ei are in spate (deja de la varste fragede) un trecut fara iubire si fara recunostinta, nevoi de varf in piramida lui Maslow. Ceea ce ii caracterizeaza pe toti acesti copii este ca niciunul nu e capabil sa existe singur. Au nevoie permanenta de un public, chiar cu pretul ridicolului de a fi ei clownii sau "oaia neagra". Si, dion pacate, noi ne constituim acest public, constient sau nu... prin pedepse, note scazute la purtare sau mai rau, batjocura.
Cine nu e capabil sa se inteleaga cu sine, mare minune sa se inteleaga vreodata cu vreo "jumatate" oarecare... parerea mea.  :angel:

Saturnianul:

--- Citat din: bitek din Marți, 06 Martie 2012, 20:22 ---e ceva timp de cand sunt singur si lucrul asta se observa prin faptul ca mi-am format diverse deprinderi -sau naravuri, cum zice tata :fight:-; una dintre ele e faptul ca am momente in care prefer sa fiu lasat in pace. De toata lumea)/

--- Terminare citat ---

Uite ca nu mai sunt... singur! :yeah: ;D
Dar, oare, cei mai multi dintre noi, chiar si cei care n-au experimentat singuratatea indelungata (ma refer la a nu fi intr-o relatie), nu avem momente cind preferam sa fim lasati in pace? Cred ca e o chestie normala - sau ar trebui sa fie, atit pentru tine ca individ, cit si pentru sanatatea relatiei - sa simti nevoia uneori de a intra in forul tau interior, de a fi doar cu tine insuti/insati. Nu cred ca are exclusiv legatura cu statutul indelungat de single  :)

Caroline:
Tocmai incercam sa explic mai inainte ca patologicul incepe cu aceia carora le e frica sa existe singuri...  ;)

Saturnianul:
Da, pai eu am publicat cam in acelasi timp cu tine raspunzindu-i tot lui Bitek  :)

Navigare

[0] Indexul de Mesaje

[#] Pagina următoare

[*] Pagina precedentă