Interesant punct de vedere... cand o sa am mai mult timp, o sa revin sa citesc si link-urile. Deocamdata, sunt - cunoscuta ca - un "Gigi contra", dar care se vrea constructiv.
- "Omul instinctual" nu mi se pare o dezvoltare personala in sensul eoultiei, ci mai degraba o involutie. Nu, nu sunt o "mironosita", nici un "farsieu"... Mi se pare ca am putea fi suficient de "instinctuali" si numai daca am redescoperi ceea ce suntem si ce capacitati superioare avem, si ca "animale". Aici nu cred ca e nevoie de learn, ci de unlearn. Ceva de genul "asculta-ti trupul" si unlearn toate instinctele pervertite cu care civilizatia si, mai nou, societatea consumerista, te-a invatat.
Un exemplu simplu: redescopera gustul natural al lucrurilor. Nu cel de sare, Vegeta sau alti suprastimulenti alimentari. Si nu neaparat numai pentru sloganul "mananca sanatos", dar si pentru o placere primara.
- "Omul emotional/rational" - mi se pare o formulare nefericita, fiindca implica din start un vesnic conflict contemporan: acela dintre inima si ratiune. E un conflict superfluu, generat intentionat de cei interesati sa manipuleze: mai marii bisericii, politicii, familiei etc.
- "Omul spiritual" e singurul - parerea mea - care cere o dezvoltare personala fata de primele doua. Numai ca nu singular spirituala. Cred ca dezvoltarea personala inseamna dezvatarea / reinvatarea armonizarii (sau dizolvarii conflictelor) intre toate cele trei axe mentionate.
"Omul complet" e unul singur. Orice dihotomie - chiar si numai in interes stiintific - se traduce prin tulburari de personalitate...