Incep eu...
...:
In urma cu cativa ani....5 sa zicem.....am simtit ca nu imi mai gasesc locul, motivatia, rolul...facusem cumva tot ce se poate ( fiica, mama, sotie, prietena), dar ceva ma facea sa ma simt mereu nelinistita, nemultumita, in cautare...ba chiar in cautare mereu de dragoste...ma gandeam ca sunt cumva intr-o criza existentiala....asa am ajuns la SC, asa am ajuns pe FB, asa am ajuns sa-mi fac blog, asa am ajuns sa vreau sa merg la psihoterapeut, asa am ajuns sa caut filmulete , asa am ajuns sa citesc aleatoriu orice....ca un burete avid de cat mai mult "lichid"...cred ca buretele meu mare mai e ca tot absoarbe si acum...cam asta ar fi inceputul.
Toate aceste nelinisti m-au proiectat cumva intr-o zona in care simteam ca nu apartin nici unei generatii....ori ca refuz sa imbatranesc, ori ca refuz sa accept realitatea, ori ca am ceva la cap.....cert e ca simteam ca ce e in jurul meu nu e conform cu ce doream....am facut 2 ani de psihoterapie pt a reusi sa inteleg intr-un final ca ceea ce ma guverneaza si ma face sa ma simt bine e
LIBERATATEA....si aici intra tot...a gandirii, a exprimarii, a deplasarii, a sentimentelor, a varstei, a emanciparii, a dezvoltarii si ca nu pot trai dupa reguli impuse si autoimpuse....( in termenii legalitatii sociale, doar nu o sa ies sa dau in cap pe strada...
)....asa am descoperit ca in randul generatiei mele sunt cumva "ratusca cea urata"...si asa am inceput sa merg pe drumul autocunoasterii sa ma descopar, sa ma redescoper sa aflu cine sunt si ce mai vreau de la viata...
Am descoperit multe :
- ca nu am stiut sa ma iubesc sanatos
- ca nu am stiut sa pun limite
- ca repet aceleasi tipare
- ca nu "traditionalismul" ma face fericita
- ca fericirea vine din noi
- ca facem parte dintr-o societate inca "involuata" la nivel emotional
.....sunt multe de descoperit...daca vrei...si nu iti e frica de ce descoperi...!
Si apoi incepe munca : cu tine, cu ceilalti...greu te accepta cei care sunt asa obisnuiti cu tine ca faci schimbari majore in viata ta !
E un drum lung si anevoios...dar acum m-am convins....atragem ce gandim, suntem ceea ce gandim si nimeni nu ne poate face fericiti....decat noi insine !
Mult timp mi-a trebuit sa invat ca iubirea de sine nu e egoism...si inca mai am de invatat...dupa 5 ani de framantari pot spune ca sunt abia la inceput...