Cred ca sunt necesare niste precizari. Brainstormingul sau "furtuna de idei" este o tehnica de proiect sau cel putin una de ice-breacking (de "spart gheata"), care consta in expunerea ideilor spontane "la cald", neprelucrate rational, fara autocenzura si fara teama de a fi "off-topic". Ideea NU este de a emite cea mai desteapta sau mai pertinenta idee , ci de a aduna o lista comuna cu cat mai multe idei. Ca tema a brainstormingului, se propune un cuvant sau un grup de cuvinte cheie, simplist formulate si foarte generale, care sa lase cat mai mult loc creativitatii subcontiente. Trebuie "uitat" constientul, in prima etapa. Faza de judecata si selectie vine abia pe urma.
Exemplu:Anul trecut, am avut un proiect cu elevii (cls. V-VIII), in care trebuia sa facem un proiect pe o tema interdisciplinara matematica - stiinte - tehnologii. In prima etapa, am navalit pe diverse materiale - aduse de copii sau de noi, profesorii - si, din toate, am cazut de acord ca ne place foarte mult poezia "Simetrie" de Marin Sorescu. Cuvantul "simetrie" a devenit tema sedintei de brainstorming. Nu cred ca suntem rational contienti in mod obisnuit de toate lucrurile in care avem de-a face cu simetria in viata... dar copiii (mai putin "pervertiti" de ratiune decat noi) au reusit sa o gaseasca. Iar proiectul care s-a nascut a fost "Simetria - pro si contra" - 10 lectii despre simetrie, create de elevi.
Pentru exemplu, o sa reproduc poezia aici, pentru ca sunt convinsa ca, cel putin tangential, unul din sensurile ei tine si de dezvoltarea personala:
Simetriede Marin SorescuMergeam aşa,
Când deodată în faţa mea,
S-au desfăcut doua drumuri :
Unul la dreapta,
Şi altul la stânga,
După toate regulile simetriei.
Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am ţuguiat buzele,
Am tuşit,
Şi-am luat-o pe cel din dreapta
(Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea).
Am mers pe el cum am mers,
De prisos să mai dau amănunte.
Şi după aceea în faţa mea s-au căscat două
Prăpăstii :
Una la dreapta
Alta la stanga.
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,
Grămada cu mine în cea din stânga,
Care, vai, nu era cea căptuşită cu puf!
Târâş, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Şi deodată în faţa mea
S-au deschis larg două drumuri.
"V-arăt eu vouă !" - mi-am zis -
Şi-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrăjmăşie.
Greşit, foarte greşit, cel din dreapta era
Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.
Şi la prima răscruce
M-am dăruit cu toata fiinţa
Celui din dreapta. Tot aşa,
Celălalt trebuia acum, celălalt...
Acum merindea îmi e pe sfârşite,
Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,
Nu mai dau din el muguri,
Să stau la umbra lor
Când m-apucă disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scârţâie şi mârâie împotrivă-mi,
C-am ţinut-o tot într-o greşeala...
Şi iată în faţa mea iar se cască
Două ceruri :
Unul în dreapta.
Altul la stânga.
Si-acum,
dezvoltare personala. Start la idei!