La fel cum Iubirea este conditia divina, Singuratatea este conditia umana. Si amandoua convietuiesc in buna pace in timp, pentru cei care inteleg miracolul vietii."
Paulo Coelho - "Manuscrisul gasit la Accra"P.S. Am inceput si terminat de citit cartea aceasta aseara, fiindca nu m-am putut opri. Aici, meritul lui Coelho este doar de a reproduce intr-un limaj contemporan acel manuscris copt gasit la Accra din 1099, manuscris catalogat in aceeasi categorie cu evangheliile apocrife de la Nag Hamadi. E uimitor cat de putin s-a schimbat lumea intr-o mie de ani...
Daca nu ati citit-o inca, o recomand (cred ca se gaseste in orice librarie Diverta...).
[/quote]
Frumoase citate, Caroline. Multumesc!
Tocmai am terminat si eu de citit 2 carti destul de voluminoase, aparute la Nemira - Ultimul Templier si Salvarea Templierilor de Raymond Khoury. Se vorbeste mult despre astfel de documente vechi, mesajele lor si despre rolul bisericii de-a lungul secolelor.
________________________
Ah! De mult vroiam sa discut cu cineva despre Coelho.
Doar primele carti lui carti mi-au placut. Apoi am vazut un documentar pe Discovery despre el, l-am privit cu atentie, l-am ascultat si parca ceva s-a rupt in mine. Primele carti mi s-au parut originale, pornite din el, din fiinta lui... dar apoi, urmatoarele au capatat acel iz "comercial" de roman ce abunda pe piata de carte.
Eu cred ca atunci cand un scriitor are succes, intervin editorii si/sau impresarii care il preseaza sa scrie si sa scrie inca o carte si inca una... Cititorii asteapta si ei, cer, intreaba... si uite-asa, cred eu, dispare originalitatea. Apare egoul. Mesajul pe care o persoana a dorit initial sa-l transmita semenilor (mesaj obtinut prin trairi proprii, prin cugetari, interiorizari) ajunge sa se repete in carti cu titluri diferite. Devin doar romane, cum spuneam. Este o adaptare la cerintele prezentului. Si sunt convinsa ca Paulo Coelho simte acest lucru... simte diferenta dintre primele carti scrise si acestea de-acum, energia pe care a pus-o in fiecare dintre ele si cat de mult s-a schimbat... sau a fost schimbat de cei din jur.
Am citit mai de mult o carte. Mi-a placut mult. Va trebui sa-mi amintesc care este.
Autoarea ei, cand a vazut ca este coplesita de mesaje si cereri, atunci cand a realizat ca isi pierde identitatea si devine ceea ce altii asteapta sa fie, a "disparut". S-a retras intr-un colt de lume, pt a putea sta cu ea insasi, fara sa mai fie obligata sa priveasca spre exterior si sa se adapteze lui de dragul succesului.
Asa, spun eu, se pot scrie carti originale, frumoase, pt suflet.
Dar ma rog... este doar parerea mea.
Il prefer pe Bach, cu Pescarusul lui
