" Povesteste-ne despre
singuratate - s-a rugat o tanara care urma sa se marite cu unul dintre cei mai bogati barbati din oras si care acum se vedea nevoita sa fuga.
Si Coptul i-a raspuns:
Fara Singuratate, Iubirea nu va ramane mult timp langa tine.
Pentru ca si iubirea are nevoie de odihna, ca sa poata calatori princ ceruri si sa se arate sub alte forme.
Fara singuratate, nicio planta si niciun animal nu supravietuieste, niciun pamant nu da roade mult timp, niciun copil nu poate invata despre viata, niciun artist nu reuseste sa creeze, nicio munca nu poate sa creasca si sa se transforme.
Singuratatea nu este lipsa Iubirii, este completarea ei.
Singuratatea nu inseamna lipsa de companie, ci ragazul cand sufeltul nostru are libertatea sa stea de vorba cu noi insine si sa ne ajute sa hotaram cursul vietilor noastre.
Astfel ca, binecuvantati fie cei care nu se tem de singuratate. Care nu se sperie sa-si tina singuri de urat, care nu cauta disperati ceva cu care sa se ocupe, sa se distreze sau sa judece. Pentru ca
cine nu este niciodata singur, nu se mai cunoaste pe sine. Iar cine nu se cunoaste pe sine, va ajunge sa se teama de vid. Iar vidul nu exista.
O lume uriasa se ascunde in sufletul nostru, asteptand sa fie descoperita. Faptul de a descoperi cine suntem ne va sili sa recunoastem faptul ca putem merge mult dincolo de tot ceea ce stiam. Si asta ne sperie. Mai bine sa nu riscam atat de mult, de vreme ce putem oricand sa spunem ca n-am facut ce trebuia sau ce ne doream pentru ca nu am fost lasati. E mai usor. E mai sigur. Si, in acelasi timp, inseamna
sa renunti la propria viata.
Vai de cei care aleg sa-si petreaca viata spunand: Nu am avut prilejul. Si binecuvantati fie cei care spun: Eu nu am curaj. Pentru ca acestia inteleg ca vina nu este a celorlalti. Si mai devreme sau mai tarziu vor gasi credinta necesara ca sa infrunte singuratatea si misterele ei.
In singuratate, ei vor descoperi iubirea care ar fi putut trece neobservata. In singuratate, vor intelege si vor respecta iubirea care a plecat. In singuratate, vor putea hotari daca merita sa se roage ca ea sa se intoarca sau daca vor trebui sa-si ingaduie unul altuia sa-si urmeze fiecare calea.
In singuratate, vor invata ca
a spune NU nu inseamna intotdeauna lipsa de generozitate si ca a spune DA nu este intotdeauna o virtute. Cei care sunt singuri in acest moment sa nu se lase speriati de cuvintele diavolului, care spune: Iti pierzi timpul. Sau: Nu esti important pentru nimeni. Energia Divina ne aude cand vorbim cu ceilalti, dar ne aude si cand stam linistiti, in tacere, traind singuratatea ca pe o binecuvantare, pentru aici si acum. Si,
cand ajungem la aceasta armonie cu sine, primim mai mult decat am cerut. La fel cum Iubirea este conditia divina, Singuratatea este conditia umana. Si amandoua convietuiesc in buna pace in timp, pentru cei care inteleg miracolul vietii."
Paulo Coelho - "Manuscrisul gasit la Accra"P.S. Am inceput si terminat de citit cartea aceasta aseara, fiindca nu m-am putut opri. Aici, meritul lui Coelho este doar de a reproduce intr-un limaj contemporan acel manuscris copt gasit la Accra din 1099, manuscris catalogat in aceeasi categorie cu evangheliile apocrife de la Nag Hamadi. E uimitor cat de putin s-a schimbat lumea intr-o mie de ani...
Daca nu ati citit-o inca, o recomand (cred ca se gaseste in orice librarie Diverta...).
