Buna, sunt nou inscrisa la SC.
Si eu m-am gandit la adoptie, dar tot sper sa imi gasesc sufletul pereche si sa cladesc o relatie stabilita pe respect, sinceritate, incredere si atat de stabila incat sa ma incumet sa ma recasatoresc si sa imi intemeiez o familie. Unii imi spun ca mai am timp, dar eu traiesc cu gandul ca trenul a plecat deja din gara mea. Copii se fac la tinerete pentru ca mai tarziu este mai greu sa iei o astfel de decizie , si esti mai constient de responsabilitatea pe care o ai.
Alte persoane au relatie si familie reusita fara sa isi doreasca asta. O au pur si simplu. Ca in cazul meu, sunt si altii care si-au dorit casnicie si familie frumoasa dar cu toata bunavointa nu au reusit. Nu au intalnit pe cine trebuie.
Pana sa descopar SC pe net, am crezut in sufletul meu ca viata mea este perfecta si ca asta vreau " independenta " pentru restul vietii mele si asta pentru ca in trecut mi-a fost ingradit atat de tare libertatea de exprimare si de gandire incat mi-am spus ca cel mai important lucru din viata unui om este sa fie "liber". Ce vreau sa spun prin "liber" : liber sa gandesti, sa poti sa iti spui parerea, sa fii consultant pentru a se lua o decizie, nu doar sa executi ordine si sa fi tratat ca un sclav fara drepturi.
In concluzie, sunt din tabara celor care pur si simplu nu au si-au gasit peticul lui , asa cum spune o zicala "orice sac isi are peticul lui".
Daca nu o sa intalnesc "peticul" potrivit pentru mine, atunci voi imbatrani cu SC si voi incerca sa fiu fericita cu ce imi ofera viata adica drumetii si oameni dorniti sa traiasca indiferent de cat sunt de tristi in sufletul lor de singuratate.
Sunt un om optimist si nu ma las cu una cu doua.