Eu sunt de acord ca pana nu inveti sa "armonizezi" trecutul cu prezentul si viitorul si pana nu inveti sa scoti singur diamantele din tine (fie ele si numai pietre... Swarovski ), pana nu te poti ajuta si iubi pe tine, nu poti "ajuta" pe nimeni sa faca asta, deci nu poti iubi. Asta daca vorbim de un cuplu... dar mai exista si nirvana, iubirea de oameni, iubirea de natura... care ne poate scapa pentru un timp de pericolul "tenului pamantiu"...
Da, Caroline, ordinea din interior, armonizarea din eul fiecaruia este un mare pas inainte spre iubire. Multumesc Domnului ca imi este usor, atata timp cat am doua maini si doua picioare, un spirit curat, fara niciun fel de rautati... Gandul la trecut este poate distructiv ori daca nu este distructiv este o piedica serioasa in calea viitorului, este inchistarea unui nou inceput...
Asa cum bine a spus Steliana, la un moment dat, un lucru minunat este acela de a da mai departe lucrurile bune, faptele, iubirea din tine, ce bine este sa porti cu tine bagajul de a darui, de a fi cu oamenii, de a impartasi bucuria... Io am incercat mereu, si cu timp si fara timp, sa fiu aproape de lumina, de oameni si de problemele lor, de natura, de arta, de credinta, de animalute... Am cautat sa apropii oamenii unii de altii, sa fac oamenii sa zambeasca, am cautat sa las ceva frumos in urma mea. Fructele sunt urmele lasate de mine pe pamant, adica familia (parintii si cele doua animalute ale mele) prietenii, enoriasii de la biserica pe care o frecventez, putinele versuri si proze, faptele bune...
Si vorbind de nirvana, natura..., si cu motive si fara motive, sunt intr-un proces continuu de indragostire sau reindragostire.