Nu vreau sa fiu off-topic, dar... de obicei ma mira acest "de ce". Desi sunt divortata de 3 ani, plus ultimii 5 din 15 ani de casnicie, in care am trait o binecunoscuta (din pacate) singuratate in doi si plus faptul ca (din pacate) nu am copii, totusi... nu am fost niciodata singura de sarbatori, cu atat mai putin de ziua mea! (A, ba da, o singura data, de un Pasti in care eram intamplator la munca in strainatate... atat.)
Ceea ce ma mira este cu cata usurinta acceptam, majoritatea dintre noi, un stigmat. Si, de cele mai multe ori, nu e nici macar vina celor din jur, ci este doar o eticheta pe care ne-o asumam singuri.
De exemplu, s-a intrebat cineva vreodata cat de aiurea suna sloganul acela din proiectele europene "Prezentul proiect se adreseaza somerilor, copii aflati in dificultate, femeilor, minoritatilor nationale si altor categorii sociale defavorizate"? Femeile reprezinta 52% din populatia globului! Este aceasta o minoritate?! Nu sunt o feminista... e doar o paralela, care vrea sa ilustreze cum un nebun arunca o piatra in balta si 10 cuminti n-o pot scoate... atata timp cat "balta" se numeste cultura de masa.
Acelasi lucru si despre singuratate - parerea mea. A calculat vreodata cineva cat % dintre oameni sunt - temporar sau definitiv singuri? Trebuie sa gasim mereu un "vinovat", un "de ce"
A fi singur nu e un pacat. Asa cum nici a fi femeie nu e un pacat. A intretine, in shimb, o relatie - chiar si sub umbrela casatoriei - toxica, de singuratate in doi sau de "prostitutie legala", in schimbul unui aparent statut social, da... asta este un pacat.
Mai mult... se spune ca nu poti face pe altul fericit, daca tu nu esti. Ca sa ai ce oferi intr-un cuplu, trebuie, inainte de toate, sa fii fericit si impacat tu cu tine insuti, ca Om. Cine nu exista decat "in oglinda" - a celuilalt, a unui grup sau a societatii - nu exista.
A fi singur e o optiune... ca oricare alta!
Temporara sau nu, de voie sau de nevoie, pe considerente personale sau profesionale, e mai putin relevant. A intreba "Da' de ce oi fi singur?" e ca si cum ai intreba "Da' de ce port eu pantofi maro?"
Mai bine i-am spune "solitudine"... Cine e pentru?