Sunt singur pentru ca m-am grabit sa ma casatoresc (eram doi copii prosti - e cliseu dar se aplica in cazul meu), pentru ca n-am stiut sa-mi "manageriez" casnicia, pentru ca am avut rabdare cand nu trebuia si cand era nevoie de rabdare, a mea se consumase de mult; sunt singur pentru ca am incercat sa leg lucrurile iar dupa aceea, de cateva (putine) ori si n-a mers. Poate au fost prea putine ocaziile. Sunt singur pentru ca sunt un om dificil (cer mult si cer in termeni absoluti. La schimb nu ofer mare lucru, pe mine si cam atat) Sunt singur pentru ca nu mai am incredere (cred), pentru ca nu ies nicaieri (nu simt nevoia), pentru ca am cativa prieteni extraordinari cu care prefer sa-mi pierd timpul in detrimentul a orice altceva (saracii, o spun de parca ar fi vina lor). Sunt singur pentru ca prefer cartile in locul oamenilor care sunt insipizi, rai sau doar interesati. Sunt singur pentru ca m-am obisnuit asa. Sunt singur pentru ca nu ma deranjeaza sa fiu singur, nu alerg sa ma agat de ceva/cineva in incercarea disperata de a scapa de singuratate. Nu ma sperie singuratatea, ma face doar mai tacut. Daca am renuntat? Inca nu, insa nici nu ma grabesc. Fie ce-o fi.