...am citit cateva ''raspunsuri''...de ce suntem singuri, sau de ce sunt singura?...prima varianta ar implica n'spe motive...a-2a...sunt singura ptr ca ...nu ma tin nervii sa fac prea mult timp compromisuri,ptr ca n-am intalnit ''sufletul pereche''... ....iar acum ptr ca sunt si prea batrana si nu mai am incredere in mine si ...nici nu gasesc ce...nu caut!!!
mi-a placut mult de tot partea cu "nici nu gasesc ce... nu caut", pai da, ai cam pus degetul pe rana. in germana e un proverb, wer sucht der findet (cine cauta gaseste) dar logic, daca nu cautam, cum sa gasim?! si cand sa gasim? si la ce bun sa mai gasim?!
nu stiu ce sa zic de acel suflet pereche, oare exista numai unul?! eu am intalnit mai multe care au fost pentru o bucata de drum, sufletul pereche; jumatatea de portocala... desi spunand chestia cu jumatatea ma duce cu gandul la fatalul, "adica eu sunt cineva intreg doar daca ma intregeste altcineva?" altminteri nu suntem completi, nu suntem intregi?! nu, dragii mei, suntem intregi si daca e cineva langa noi, ne dam valoare si lumina unul altuia; nu ne contopim, nu suntem nici sferturi nici jumatati. iar acel "prea batran" nu tine... singura problema este cu increderea in noi insine, iar aici se poate lucra foarte mult.
am cunoscut de curand pe cineva, membra a clubului ayouni business class care m-a impresionat prin increderea de sine pe care o degaja si prin faptul ca afirma ca se simte bine singura... si se vede pe ea, arata un echilibru adevarat, este fericita si se bucura de viata. marea filozofie este doar asta, sa stim sa ne bucuram de viata! in rest, putem sa avem pe oricine langa noi, daca nu avem acel sentiment de fericire, de bucurie care sa izvorasca din interiorul nostru, totul este in zadar!