Intotdeauna am privit singuratatea ca pe o optiune de bun simt. Probabil este o perceptie gresita, dar argumentand alegerea pot spune ca si in interiorul carniciei mele, am fost tot singura. In urma cu 15 ani am decis sa fiu singura "cu forme legale". Eu si fostul meu sot am ramas prieteni, avem o fiica minunata ce reprezinta sensul vietii mele. In toata perioada mea de singuratate am realizat destul de multe lucruri, am trait frumos si decent si mi-am promis ca nu voi mai face niciodata compromisuri de dragul unui "petec de hartie". Am un job care imi place si care imi ocupa foarte mult timp, prieteni foarte buni cu care ies uneori, dar recunosc sunt momente (ex. revelionul) cand mi-as dori sa fiu in preajma unor persoane singure, ca si mine, pentru a ma simti cu adevarat in largul meu. Anul acesta am ratat ocazia, ca sa spun asa, deoarece am descoperit site-ul vostru cam tarziu, dar banuiesc ca se vor organiza si alte evenimente la care sper sa particip cu placere. Fiica mea este mare si ar fi nedrept sa ma includ in programul ei, desi imi solicita adesea acest lucru.
