Nu ştiu cum îşi bea fiecare cafeaua de dimineaţă, dar ştiu că, in genere, femeilor le place mare, tare şi amară, iar bărbaţilor mică, dulce şi fierbinte… Să vă fie ruşine dacă vă gândiţi la ce m-am gândit şi eu când am auzit-o, era doar un banc…
Eu mă trezesc în fiecare dimineaţă înaintea tuturor, îmi fac singură cafeaua şi o savurez pe îndelete, o oră, în linişte deplină, cu gândurile mele, cu reveriile cele mai ascunse, cu proiectele de viitor cele mai neverosimile… Nimic mai banal, o să spuneţi… dar tocmai aici e farmecul: un banal reflex condiţionat
(No life before coffee), integrat în
patternul nostru de automatisme, transformat într-un ritual conştient… într-o mică oază de hedonism narcisist… O evadare…
Dar nu (numai) asta m-a determinat să pun azi mâna pe peniţă (adică pe tastatură), în dimineaţa care s-a produs numai pe la amiaz’… Ci faptul că am constatat o mică „epidemie”:
vreau să fiu din nou copil, nu mă mai recunosc în oglinda din mine, m-am uitat… MĂ VREAU ÎNAPOI. Am promis că nu mai despic firul în patru, aşa că n-o să-mi mai pun, în mod retoric şi deci inutil, întrebarea: Oare am descoperit răspunsul, statistic majoritar, la întrebarea Ce căutăm noi pe net la cafea? Sau este vorba doar de unul din efectele crizei celei de-a doua tinereţi între 30 şi 50 de ani?
Cine n-a trecut prin asta? Cine nu a greşit fără voie, ani la rând, otrăvindu-şi cafeaua de dimineaţă cu telefoanele urgente, cu lista de cumpărături, cu incapacitatea de a spune nu… sau cine nu a mai sărit uneori peste cafeaua de dimineaţă, doar ca să mai tragă puţin de somnul dulce, dar care naşte monştri…
Insă, în această dimineaţă (cred că mi-a ieşit cafeaua prea tare, din greşeală…), am avut brusc revelaţia următoare: Mi-am adus aminte atunci (din biblia copilăriei mele,
Citadela de Antoine de Saint-Exupery) că
a crea înseamnă a greşi un pas în timp ce dansezi… Aşa că, am început să dansez… din nou.

Vă recomand, deci,
cafeaua de dimineaţă, cu toată condescendenţa şi seriozitatea unui ritual… indiferent că vi se întâmplă mai pe la amiaz’ sau chiar mai spre seară… Această „cafea” nu dăunează nici măcar hipertensivilor. Şi poate avem norocul să asistăm împreună la o epidemie inversă…
Sper că v-a plăcut invitaţia mea… KISS tuturor.
Ei, ce-aţi crezut, că deja mă şi pup deja, aşa, cu oricine ?
Keep It Short and Simply!