Arhiva > Arhiva
Influenta parintilor
admin:
Am deschis acest topic, la sugestia Mariei. Este o tema cu multe punctari si controverse. Cine incepe?
maria171:
normal ar fi sa incep eu, dar imi e greu sa formulez ce am in cap
lucrurile sunt incurcate
parintii ma iubesc dar nu au reusit sa ma sustina cand mi-a fost greu, nu m-au facut sa am incredere in mine
senzatia permanenta a fost de singuratate, desi fiind o persoana comunicativa si cu umor am avut si am mereu prieteni, amici, cunostinte
e foarte greu de explicat
in orice caz, parintii fiindu-ne cei mai apropiati au un rol f mare in a ne sustine
cu toate astea si ei sunt oameni si pot gresi
hai, gigi, ajuta-ma
nu vezi ca bat campii?
sunt sigura ca ai inteles ce vreau sa spun
admin:
Hai, Maria, nu-ti mai reprosa exprimarea! Ce sa mai spun eu, ca inginer ce sunt?
Sunt convins de buna credinta si intentie a oricarui parinte care este responsabil. Atata doar ca asa cum spui si tu, gresesc si ei. Asta nu inseamna ca trebuie sa-i judecam sau sa avem vreun repros la adresa lor. Au facut ce au stiut si au crezut ei ca este mai bine pentru noi. Poate ca lucrurile n-au urmat intotdeauna fagasul pe care l-au dorit ei, sau poate ca nu era cea mai buna cale pe care puteai sa mergi inainte, dar inca odata, nu au nici o vina. Vezi vremurile sunt schimbatoare, valorile in care ei au crezut s-au modificat, structura dupa care judecau ei ceva este data peste cap, iar concluziile lor sunt deformate de toate acestea. Si eu sunt parinte, poate si eu fac gafe sau mai rau nu inteleg. Dar intentia mea este buna. La fel sunt sigur ca a fost si a parintilor tai. Poate n-a iesit cum ai vrut tu, sau poate ai avut o senzatie de lipsa de sprijin. Asta vine de obicei din neintelegerea copilului si a ceea ce isi doreste el. Tu ca parinte crezi ca ce vrei tu este automat si pe placul lui, ca doar de, asa l-ai educat, nu? Nu este asa: intre parinti si copii sunt opinii atat de diferite uneori incat nu par a proveni din aceiasi familie. Este diferenta de optica data si generata de perioada in care te-ai educat, in care te-ai dezvoltat. Rolul parintelui ar trebui firesc sa se opreasca la acela de educator si sfatuitor. Nu in acela de ordonator sau de dictator. Chiar daca lui nu-i convine drumul ales de tine.
Ar trebui sa fac tot posibilul sa te intelega si sa te poata ajuta de pe pozitia de prieten.
maria171:
stii care e asemanarea intre un caine si un inginer, nu?
amandoi au priviri inteligente dar nu stiu sa se exprime
asta e valabil doar in cazul meu
;D
tu ai punctat f bine
nu am vrut sa ma plang, voiam sa dezbatem tema in ideea de a nu gresi cu copii personali
eu eram un exemplu
ma gandeam ca ar trebui sa mergem la cauza , cauza singuratatii
sa incepem sa gandim daca nu cumva avem niste probleme din copilarie care si-au pus amprenta pe comportamentul ulterior
ai inteles f bine ce doream
multam
sa ii auzim si pe ceilalti ce ne spun
marcutza:
Voi prezenta puncte pro si contra vizavi de parinti.
Privind in urma cu 19 ani (cand m-am casatorit) regret ca nu i-am ascultat cand imi spuneau ca baiatul cu care urma sa ma casatoresc nu e pt mine. Regret si nu, de ce? pt ca din casatorie a aparut o minune, baiatul care acum are aproape 10 ani, baiat care a fost telul, obiectivul si scopul meu de dupa divort.
Am divortat dupa 15 ani iar parintii mei nu au avut nicio vorba de incurajare, de incredere fata de mine, dimpotriva...cu toate ca ei nu mi-au stiut niciodata problemele, temerile si necazurile din casnicie, i-am ferit de ele cu gandul la reprosul lor de a nu ma casatori cu acel om.
Am fost nevoita sa locuiesc impreuna cu ei, parintii mei, a fost cumplit, de ce? reprosuri, neincredere, nervi, discutii etc...toate de fata cu copilul. Viata sociala eliminata, prieteni eliminati etc...mi-am canalizat viata pe munca, invatatura si copil.
Influenta a fost, din plin si am exemplificat mai sus dar, le multumesc in acelasi timp pt ca atunci cand eu eram la job, si cand eram la master, specializari, si la job ei stateau cu copilul.
N-am avut decat ajutorul supravegherii copilului in lipsa mea si a unui acoperis deasupra capului, in rest nimic....
(poate ar trebui ca fiecare user sa aiba un fel de Jurnal de inceput in care sa spuna "de ce este singur etc" pareri, impresii)
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă