Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
Viva Espana! Circuit si plaja. 21 31 mai 2012.
admin:
Am inceput sa ma pregatesc pentru ghidajul din Andalucia. Imi facuse pofta un documentar History despre Cordoba, asa ca l-am luat pe dupa cap pe prietenul Google si am pornit in "istorie". De la Marea Moschee, am ajuns la mauri, de la mauri la berberi, apoi am luat-o cu iberii. Fascinanta istoria Spaniei! Istoria este una dintre pasiunile mele, dar recunosc ca pe cea a Spaniei o cunosteam doar la modul general si fara foarte multe detalii.
Atat de tare m-a prins incat si cand sunt la Sibiel, ma arunc pe calculator sa mai citesc ceva.
Curios lucru, cand se vorbeste de Spania toata lumea zice automat Barcelona sau Madrid, daca este sa se refere la turismul cultural. Putini identifica Andalucia cu o zona bogata in vestigii, in muzee, in moschee si palate.
Intr-o perioada in care in Londra se locuia inca in case din lemn, aici erau palate. Intr-o vreme in care in Paris existau 3-4 biblioteci, doar in Cordoba erau 70. O cultura fantastica izvorata dintr-o mixtura cu totul inedita: maura - iberica - evreiasca. Palate musulmane, langa moschee spectaculoase arhitectural, langa cladiri renascentiste. Si ceea ce este foarte placut, in armonie.
Pe masura ce citesc si ma documentez, am sa postez cate ceva, ceea ce consider interesant si folositor pt excursie, astfel incat sa aveti un prim contact cu Andalucia. Pe mine ma fascineaza si ma starneste deopotriva si vreau sa va transmit ceva si din entuziasmul meu.
admin:
Auzind acordurile de chitara, mi-am adus aminte de un extraordinar instrumentist pe care l-am ascultat la Barcelona. Era din Andalucia, a fost astfel prezentat. Venise impreuna cu doua dansatoare de flamenco. Acordurile de flamenco se aud peste tot in Spania, dar ele vin din Al Andalus.
admin:
Primul popas va fi la Malaga. Cate ceva despre acest prim oras cu care urmeaza sa ne incepem calatoria in Andalusia.
Arheologii au descoperit aici un Ť neanderthalian ť mai vechi cu 30.000 ani decat se credea ca acestia au coexistat cu Homo Sapiens. La 60 km est de Malaga, in Zafarraya, s-au gasit urmele unuia dintre ultimele locuri in care neaderthalienii au trait. Acolo s-a terminat, ce mai probabil o evolutie si o existenta de 200.000 de ani.
Numele orasului, fondat de fenicieni in jurul lui 800 IH, vine de la Malaka (loc de saratura pentru peste). A fost un centru comercial creat pt a forma o punte pentru Cadiz.
Grecii, invingatori impotriva fenicienilor, in secolul VI IH, au ridicat o colonie Mainake, de unde tineau sub control Malaga. La randul lor au fost invinsi de cartaginezi, care au populat si au avut sub administratie zona, pana in 206 IH. Acestia au ditrus partial orasul.
Nici cartaginezii nu au rezistat foarte mult, in urma razboiului punic purtat de romani impotriva marilor lor rivali din Africa de Nord, in jurul anilor 200 IH, pierd acest punct important din Andalusia.
Romanii dezvolta Malaga, conectand orasul la celelalte colonii pe care le aveau atat in peninsula Iberica, cat si in porturile Mediteranei. Din acea epoca a ramas Teatrul Roman, plasat chiar langa fortareata musulmana Alcazaba. Desi de mici dimensiuni cladirea are o deosebita importanta prin faptul ca este cel mai vechi din intreaga Spanie.
Dupa caderea Imperiului Roman, Malaga a fost afectata de marea migratie si de triburile germanice, cunoscuti si sub numele de vandali si care au introdus credinta ariana, adusa din Orient.
In secolul VIII arabii au invadat Peninsula Iberica. Malaga a cazut sub ocupatia maura in anul 743. Perioada ce a urmat a fost una deosebit de infloritoare. Orasul a fost inconjurat de ziduri, accesul putandu-se face doar prin cinci imense porti. Un drum de la est la vest lega suburbiile de port si Alcazaba de districtul interior, cel protejat de ziduri. Suburbiile erau populate de comerciantii genovezi si cei evrei. Accesul catre Piata Centrala de azi se facea prin La Puerta de Atarazanas, construita inca din sec XIII.
Prima incercare de cucerire a Malagai de catre regii catolici a avut loc in sec XIV, dar orasul a cazut doar la sfarsitul sec XV, cu 5 ani inainte de a ultimei redute, Granada.
Dupa cucerire, a inceput integrarea suburbiilor in oras, o mare piata fiind pt prima oara creata (Piata Constitutiei) si s-au mai construit doua manastiri, Victoria si Trinidad. O noua perioada de inflorire in viata orasului, urmata insa de epidemia de ciuma care a afectat intreaga Europa in sec XVI. Criza economica generata de scaderea dramatica a populatiei, a avut ca efect secundar expulzarea maurilor. A fost perioada in care orasele mari aveau aceiasi reactie fata de evrei, acestia fiind expulzati din Barcelona, Paris, fiind considerati vinovati de specula cu produse alimentare in perioada de ciuma. Cu ceva vreme in urma am ascultat o explicatie foarte interesanta a faptului ca evreii au putut sa faca un comert foarte profitabil, intr-o vreme in care lumea murea pe capete. Iata explicatia: evreii, nu au avut posbilitatea cumpararii de teren in majoritatea tarilor in care s-au stabilit. Singura posibilitate de a se intretine si apoi de a prospera era comertul si practicarea unor servicii pe care altii nu acceptau sa le faca. Incet incet au acumulat mici averi pe care nu aveau insa cum sa le investeasca. Au gasit varianta imprumtului cu camata, evreii fiind de fapt inventatorii acestui sistem sa-i zicem pre-bancar. Si au devenit tot mai bogati. Alimentatia si igiena sunt doua lucruri la fel de importante pentru evrei ca si religia. Astfel incat pe perioada de molima au fost mai putin expusi din punct de vedere al sanatatii. Asta, impreuna cu faptul ca aveau acumulari de lichiditati, le-a permis sa dezvolte un comert la limita speculei, ceea ce evident ca infuriat comunitatile locale, nevoite pt a supravietui sa plateasca preturi enorme pt produsele de stricta necesitate.
In fapt expulzarea evreilor incepuse din 1492, dupa unii istorici fiind unul dintre cele mai imortante lucruri care a determinat descoperirea celor două continente americane. Evreimea din Spania care nu dorea să se creştineze s-a pomenit în faţa unei probleme foarte acute: căutarea unor spaţii noi. Proiectul a fost de la început şi până la urmă realizat de evrei. Principalul finanţator şi susţinător a fost evreul Luis de Satanghel, consilierul regelui Spaniei, ministrul de finanţe al Castiliei.
Spre Indii au plecat atunci 3 corăbii pe banii comunităţii evreieşti în contul impozitelor. Conducătorul expediţiei a fost evreul Hristofor Columb (corect: Cristóbal Colón). H. Columb a plecat din Spania la 3 august 1492, iar peste 2 luni (la 12 octombrie) a ajuns în Lumea Nouă (America)
Asta a fost o paranteza mai larga, doream insa sa dau cateva amanunte despre o populatie care a infuentat puternic zona pe care urmeaza sa o vizitam.
Foarte important, ca si constructie si utilitate a fost portul. Inceput a fi modernizat in sec XVII, a fost finalizat doar la sfarsitul urmatorului secol. Acesta a legat orasul de cele mai importante puncte de pe glob, permitand astfel dezvoltarea comertului si a schimbului de marfuri.
In sec XIX Malaga a inceput sa se dezvolte si sa fie sitematizat dupa regulile unui oras modern. Au fost deschise bulevardele centrale Calle Marqués de Larios SI Alameda. Dar ca orice lucru bun, totul a tinut putin. Criza economica si politica, tirania Regelui Fernando VII, au redus motoarele dezvoltarii incepute. Perioada de lancezeala a durat pana in anii 60, cand turismul a explodat in zona.
Acum milioane de oameni aleg Malaga ca si destinatie, aceasta devenind de asemenea a cincea destinatie dpdv al relocarii.
Atractii turistice :
ˇ Alcazaba (în limba arabă fortăreaţă)
ˇ Castelul Gibralfaro
ˇ Catedrala, în stil greco-roman, pe locul unei vechi moschei maure, a fost începută în 1528 şi terminată în 1719
ˇ Portul, unul dintre cele mai importante din Spania.
ˇ Casa natală a lui Picasso
ˇ Museo Picasso Málaga
ˇ CAC Málaga (muzeul de artă modernă)
ˇ Museo Interactivo de la Música (MIMMA)
ˇ Museo Municipal (muzeul oraşului).
ˇ Museo de Artes y Tradiciones Populares (Museul de Arte şi Tradiţii Populare)
ˇ Iglesia del Sagrario (biserică)
ˇ Palacio de los Condes de Buenavista
ˇ Plaza de Toros (arena de coridă)
ˇ Saptamana Sfanta si Targul de la Malaga
Malaga este locul de nastere a lui Pablo Picasso, de aceea foarte multe lucruri de aici sunt legate de fenomenalul pictor, chiar daca acesta nu s-a mai intors niciodata in orasul natal.
Ce o sa putem vedea la Malaga? Functie de aterizare, timp de transbordare in microbuzul ce ne asteapta la aeroport, cazare si refresh, o sa putem stabili atunci care dintre punctele de interes turistic le putem acoperi.
Turul are sa inceapa in port, acesta fiind foarte aproape de artera comerciala, catedrala, muzeul Picasso, Teatru roman Alcazabra, Gibralfaro si arena pt coride.
Prima oprire: Catedrala (intrarea costa 4 euro). A fost construită între anii 1528 şi 1782 în apropierea unei moschei. Deşi în planurile iniţiale apăreau 2 turnuri, în lipsa banilor a fost terminat doar un turn. De aici vine numele popular al catedralei, "La Manquita".
Combinaţia de stiluri este evidentă deoarece catedrala s-a construit de-a lungul a 254 de ani de muncă ;predomină stilul renascentist dar se poate observa o combinaţie a stilurilor gotic, baroc, izabelin, neoclasic,etc.
În exterior, se pot observa trei arcuri cu cele 3 porţi de acces decorate cu marmură de diferite culori. Deasupra porţilor există medalioane: cele de la porţile laterale reprezintă patronii din Malaga, St Ciriaco şi St Paula, iar medalionul central reprezintă o scenă biblică.
În interiorul bisericii surprinde prin imensitate. Este compusă din 3 încăperi de aceiaşi înălţime, partea centrală fiind mai extinsă. Pentru a asigura stabilitatea catedralei, arhitectul a folosit un sistem original de piloni cruciformi cu coloane corintene şi a combinat elemente clasice cu elemente renascentiste.
Întregul templu este acoperit de bolţi minunat decorate.Decorarea locurile pentru cor a fost realizată de vestitul Pedro din Mena, ce a realizat 42 de sculpturi.
Alte opere de artă ce atrag atenţia vizitatorului sunt orgile în stil baroc şi pupitrele de marmură cu motive ecleziastice.
Capelele laterale ascund adevărate opere de artă: statuia Maicii ce plînge Pedro din Mena, Cristos pe cruce de Alonso din Mena, Sfînta Virgen Rosario de Alonso Cano, etc.
Mai pot fi vazute capela din Notre-Dame-des-Rois, minunata Fecioară şi pruncul, capela din Ste-Barbe în stil gotic, capela Encarnación realizată din marmură cu 4 coloane din agat.
De la catedrala la nici 100 de metri se afla Muzeul Picasso pe strada Augustin. S. (intrarea costa 8 euro) Aici sunt expuse cca 200 de picturi si schite dar si cateva sclupturi. Functie de timpul pe care-l avem la dispozitie si de disponibilitatea de vizitare a grupului, putem intra sau putem alege sa mergem mai departe.
In imediata apropiere se afla Alcazabra, Teatrul Roman, apoi Primaria Malagai si Universitatea care sunt insirate pe frumosul bulevard principal al Malagai plin de flori si palmieri. La capatul bulevardului este arena unde se desfasoara coridele. Urcand pe dealurile din apropiere, la Castillo de Gibralfaro se poate admira panorama Malagai in toata splendoarea ei
Alcazabra Cetatea Alcazaba a fost ridicată deasupra unui zid dublu şi turnuri rectangulare. Rampa de acces începe urcuşul în zigzag pe strada Alcazabilla de unde se pot observa ruinele zidului cetăţii.Aleea este ornamentată de porţi fortificate, înfrumuseţate cu coloane şi "capiteles" romane.
Imediat după ce se traverseaza Parcul Cristo se intalnesc grădinile arabe cu minunatele lor vegetaţii brodate cu flori de iasomie.. Sus de pe zid se poate admira peisajul Malagai pana in port.
Castillo de Gibralfaro, Această magnifică construcţie datează din secolul XIV şi a fost înălţată din ordinul lui Yusef I din Granada, pe un vechi aşezămînt şi far fenician, de unde provine numele castelului "gebel-faro"( stînca farului).
Castelul este renumit, fiind scenariul final de cucerire a oraşului Malaga de către Regii Catolici în anul 1487. După un asediu de 3 luni armata castellană a reuşit să ocupe oraşul apărat cu dinţii de către 15 000 soldaţi africani şi războinici malagheni. Aceştia au cedat doar în faţa foametei, după ce regele Ferdinand a pus stăpînire pe cetate. Tot ce a mai rămas în picioare din acest monument sunt turnurile de apărare ce se ridică maiestuoase deasupra pădurii de pini şi eucalipţi
admin:
Imagini din Malaga:
admin:
Sar direct la Gibraltar. Cordoba, Sevilla si Granada le am in lucru acasa, iar aici la Sibiel sunt inarmat doar cu informatiile de pe net.
Gibraltar
Vom fi cazati foarte aproape de Stanca, pe care multi o identifica gresit cu cel mai sudic punct al Peninsulei Iberice. Orasul unde o sa ramanem 2 zile, se numeste Algeciras, port la Mediterana. Are o populatie de cca 100.000 locuitori. Numele Algeciras provine din cuvantul arab al-jazeera ("peninsulă", din care provin si denumirile Alger, respectiv Al-Jazeera).
Una dintre zile va fi afectata Gibraltarului, cealalta Marocului.
Pana in Gibraltar ne despart 29 km, intr-o jumatate de ora o sa ajungem de la hotel la granita, a carui trecere, pe baza de pasaport, este doar o formalitate. Dupa frontieră, pentru a intra în oraş, o sa traversam, - nu va speriati - pista aeroportului. Nu o sa ne calce nici un avion, un semafor opreste pe perioada decolarii si a aterizarii toate masinile inspre si spre Gibraltar. Se intra pe Winston Churchill Avenue bulevardul principal şi parcam apoi in Waterport Coach Terminal loc destinat autocarelor. Microbuzul va rămane acolo în tot timpul vizitei noastre în Gibraltar.
Un documentar intersant si bine facut despre Gibraltar, o familiarizare cu Stanca. Tot acolo detalii despre The Rock
http://www.tititudorancea.com/z/stanca_gibraltarului_film_video_documentar.htm
O harta schematica a Gibraltarului:
http://www.lib.utexas.edu/maps/europe/gibraltar.jpg
si una mai detaliata, care poate fi descarcata. Plus cateva informatii, inclusiv despre Cable Car telecabina cu care o sa urcam pe stanca (9 EUR)
http://www.gibraltarinfo.gi/gibraltar-maps.aspx
Dar pana la ascensiune, un tur pietonal prin oras:
Intai pe Waterport Road apoi după vreo trei-patru sute de metri, după ce trecem de statuia amiralului Rooke, cuceritorul Gibraltarului, se ajunge la un giratoriu, dincolo de care se află Grand Casemates Gates, prin care se intră în Grand Casemates Square. Cândva loc de execuţii publice, piaţa este acum nodul vieţii de noapte a Gibraltarului, fiind înconjurată de restaurante, cafenele, baruri şi pub-uri. De la punctul de informaţii turistice, se pot lua harti si materiale informative despre zona.. Din piaţă, pornim spre sud pe Main Street, o stradă pietonală mărginită pe ambele părţi de magazine şi restaurante. Este zona in care foarte posibil o sa ne intalnim cu maimuţele care populeaza insula. Gibraltarul este singurul loc din Europa unde trăiesc maimuţe în libertate (şi relativă sălbăticie). Specia este una simpatică şi foarte cunoscută, magotul.
Mai departe şi o sa ajungem în John Mackintosh Square. Situată între Main Road şi Line Wall Road, acest loc este piaţa principală a oraşului, numele său trăgându-se de la un filantrop local. Pe latura estică, dinspre Main Street, piaţa este mărginită de sediul Parlamentului Gibraltarului, o clădire interesantă si excesiv de simetrica, nu poti spune care este fata si care spatele. Pe latura vestică a pieţei se găseşte sediul primăriei, City Hall. O sa părăsim piaţa şi ne continuăm drumul pe Main Street. La câteva zeci de metri mai departe, pe partea stângă mergând spre sud, se află Cathedral of St. Mary the Crowned, o catedrală catolică, construită pe locul unde altădată se afla o moschee. Nici la exterior, nici în interior, catedrala nu este spectaculoasă, dar se încadrează perfect în peisaj. În piaţeta din faţa catedralei se află un monument dedicat corpului de ingineri militari din Gibraltar.
La vreo 100 de meri mai la sud, pe partea dreaptă, se găseşte Cathedral of the Holy Trinity, o catedrală anglicană, datând din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Continuăm drumul pe Main Street şi, după încă vreo 50 m, ajungem în Convent Place. Locul se numeşte aşa datorită faptului că aici, prin secolul al XVI-lea, a fost o mănăstire franciscană. După anexarea Gibraltarului la Regatul Unit, la începutul secolului al XVIII-lea, clădirea mănăstirii, aflată pe latura vestică a pieţei şi numită şi acum The Convent , a devenit reşedinţa oficială a guvernatorului. Privind dinspre piaţă, în dreapta reşedinţei guvernatorului, se găseşte King's Chapel, biserica garnizoanei, parte a fostului complex franciscan. Vizavi de reşedinţa guvernatorului se află sediul guvernului, într-o clădire străjuită de două tunuri de decor. Ceva mai departe, Main Street se termină si ajungem la statia de telecabina, Bottom Cable Car Station, de unde urcam la Ape's Den, pentru o întâlnire cu simpaticele maimuţe. Fiecare maimuta are aici un nume si un certificat de nastere. rămase aici. Sunt câteva sute, trăiesc în grupuri mici. Este interzis să fie atinse. Sunt familiarizate cu oamenii, vin la maşină, trag de ştergătoare, încearcă să-ţi fure şapca de pe cap, dar dacă vrei să le atingi fac urât şi e posibil să si muşte.
Dupa ce ne bucuram de privelistea din telecabina si de pe stanca, revenim, dar nu pe Main Street, ci pe Line Wall Road, care urmăreşte, aşa cum îi spune numele, linia zidurilor de apărare de pe latura vestică a vechiului oraş. Acum, zidurile rămase inutile, au devenit, de prin 1915, loc de promenadă, iar oraşul s-a extins dincolo de ele. Drumul se poate parcurge chiar pe aceste ziduri, pe marginea străzii, care este orientată paralel cu Main Street, pe direcţia nord-sud. Din loc în loc, sunt amplasate vechi tunuri, sunt şi bănci, pe care te poţi aşeza să priveşti în linişte spre golful Gibraltar. Cam prin dreptul catedralei catolice, pe linia zidurilor se află King's Bastion Leisure Centre. Fostul bastion militar a fost transformat într-un centru de recreere, cu cinematograf, bowling şi patinoar. Ceva mai departe, în dreptul Primăriei, pe vechile ziduri se găseşte un alt monument, Gibraltar War Memorial (British War Memorial) , inaugurat în 1923. Este flancat de două tunuri ruseşti, capturate în timpul războiului Crimeii. Ultimul punct de atracţie de pe Line Wall este American War Memorial, un portal construit chiar în zid, în 1932, pentru a comemora camaraderia dintre marina militară americană şi marina regală britanică în timpul primului război mondial.
De aici, revenim pe Main Street si apoi inapoi la parcarea unde a ramas microbuzul.
Moneda este lira englezeasca. Produsele de shopping sunt relativ ieftine, taxele sunt aproape inexistente aici, dar mancarea este foarte scumpa. Deci apa si sandviciuri in rucsacurile de mana.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă