Aici se discuta > Subiecte despre si pentru singles
Single cu copii
Sara:
--- Citat din: oti din Joi, 26 Ianuarie 2012, 22:50 ---ideea lui gigi cu tabara de cercetasi e geniala. daca are nevoie de ajutor pt a pune in practica, sa strige!
--- Terminare citat ---
Buna, Oti!
Cercetasia pura cu tot ceea ce inseamna ea (plus consecventa la toate cele) o gasesti in alta parte. Afla daca in orasul tau exista Cercetasii Romaniei (vreun centru local) sau Cecetasii Catolici. Daca nu sunteti catolici, mai bine gasesti un centru local al cercetasilor Romaniei. Te informezi, te duci acolo, vorbesti cu fetele si baietii de acolo si vezi cum este. In general n-are ce sa nu-ti placa (tie). Apoi discuta cu tatal copilului si poate mergeti impreuna (toti trei) sa vizitati locul, ca si cand amandoi parintii v-ati gandit si ati gasit AMANDOI un loc grozav in care TOTI TREI sa activati: copilul ca si cercetas la grupa unde se incadreaza ca varsta (temerari sau exploratori) si voi, ca adulti va puteti implica temporar ca si voluntari, pentru a face intrarea copilului vostru, pentru a-i da incredere in voi AMANDOI, pentru a va putea vedea pe amandoi in ipostaze similare si in acelasi timp diferite, ca pe vremea cand erati impreuna.
Tot acolo veti obtine consiliere in anumite privinte, daca voi veti dori sa initiati anumite subiecte legate de voi, de copilul vostru si despre ralatia voastra parinte-copil.
Uite mai jos un link al cercetasilor! Este al cercetasilor Romaniei.
http://www.scout.ro/
Caroline:
--- Citat din: oti din Joi, 26 Ianuarie 2012, 22:50 ---practic il vad zilnic, dar refuza sa se intoarca sa locuiasca cu mine, chiar daca sunt singura de cand a plecat copilul.
Nu am copii, nu pot sa dau sfaturi, dar am invidiat mereu femeile care au o "piatra de incercare" mai mult decat mine: copilul. Altfel, eu nu prea am cum sa verific simtul responsabilitatii unui posibil partener de viata... :knuppel2: (invidiat in sensul pozitiv, evident :coolsmiley: ).
undeva am gresit. unde oare?
Micaela are dreptate. 15 ani este varsta la care oricum, divortata sau nu, cu sau fara alt barbat, copilul tau incearca sa se desprinda.
Parerea mea, NU lega ceea ce se intampla in mod normal acum in viata lui de ceea ce ti se pare anormal in viata ta. Este ceea ce se intampla tuturor copiilor la aceasta varsta! Au nevoie de altceva, de altcineva, de confirmari din exteriorul acelui parintesc "el stie cat il iubesc". Vrea sa fie iubit si altfel. Pentru ca e bun, pentru ca e baiat... etc.
Crede-ma... m-am mirat si eu de experienta de a fi diriginta si de a constata ca elevii la aceasta varsta mai bine vorbesc cu mine pe net - sau se ascund de parinti in baie sa vorbeasca la telefon de problemele "existentiale" care ii preocupa cu un var, un prieten etc. - decat cu parintii, care nu stiu nimic.
Insa toate astea nu sunt din vina ta sau a celor ce se intampla. E doar o faza... normala. Daca reusesti sa treci peste faza asta fara sa il sufoci, ii vei deveni fiului tau cea mai buna prietena. ;)
--- Terminare citat ---
oti:
sara, multumesc de idee! e mai interesant decat credeam.
oti:
caroline, ai dreptate in multe privinte.
oricum am vrut sa aud si o alta parere.
mi-am dat seama ca vad unele lucruri destul de normal, dar parca imi e frica sa recunosc. oricum , nu cred ca sunt chiar asa de obtuza, precum am scris. eram prea suparata. :-[
acum sunt mai linistita si intrevad razele de soare.
stiu ca o sa fie bine! ;)
Sara:
Cu placere, Oti!
Cu siguranta va fi bine, important este sa ai in vedere in permanenta acest bine si sa fii constienta ca acel bine pe care il ai tu in vedere poate sa fie mult diferit de ceea ce intelege tatal copilului prin "bine" si, nu in ultimul rand ca copilul vede "binele" intr-o alta maniera decat autoritatea parentala. Ideal este ca cele trei idei de "bine" sa aiba un numitor comun, chiar si atunci - sau poate mai ales atunci cand unitatea familiei a avut/are de suferit.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă