Aici se discuta > Subiecte despre si pentru singles
Single cu copii
CamiCamelia:
--- Citat din: bit din Vineri, 23 Martie 2012, 12:46 ---E de blamat ca nju-i ofera copilului doi parinti, de fapt e de blamat pentru ca a ales asta. >:( S-o intrebe pe fetita cand o fi majora cum a fost fara tata.
--- Terminare citat ---
Dar un tata care a ales sa-si paraseasca copiii dupa ce i-a facut? Putea sa fie maritata cu el si pe urma sa o paraseasca dupa ce s-a nascut copilul... Nu ajungea tot acolo? Nu sunt destui acei care nu mai vor sa stie nimic de copii? Nu cred ca a gresit cu nimic. Si spun asta din punctul de vedere al unei mame care a ramas singura cu 5 copii, din cauza unui tata care n-a fost in stare sa-si asume responsabilitatea fata de ei.
Imi cer scuze ca nu am citit tot capitolul, dar am ajuns la partea asta si s-a rascolit totul in mine... >:( Trebuia sa sa sar in sus, nu? :whistle: Sper sa nu va suparati... :flori: Acum ma apuc sa citesc in continuare... :)
bit:
Pai nu-i nici unu` nici altu` mai breaz. Nu tin partea nimanui. Sa alegi sa faci un copil cu unul care n-o sa-i fie tata e cumva la fel de inconstient ca ala care isi paraseste copii. Si nu, nu-i corect nici cum zici tu, a gresit alegand varianta armasarului de prasila. Insasi asumarea acestui fapt e o greseala, asa zic eu. Un copil trebuie sa aiba amandoi parintii. Ca se poate intampla ca acei parinti sa nu ramana impreuna mai tarziu, e altceva. Nu poti sta impreuna numai pentru copii. Nu mereu. Copii nu rezolva problemele care exista intr-o casnicie.
almi_gabi:
Am remarcat in ultima vreme o tendinta ( destul de rara deocamdata dar prezenta, as numi-o un "trend" la inceput de drum) ca femeile sa faca un copil si sa-l creasca fara a fi casatorite. Unele nici macar nu pastreaza legatura cu tatal biologic ci considera acel copil ca fiind al lor si il cresc in consecinta fara aportul celui de-al doilea parinte.
M-am intrebat - oare ce explicatie dau copiilor lor cand acestia vin din colectivitatile in care ii duce viata ( gradinita, scoala, gasca etc) si spun acasa ca ceilalti copii au ras de ei ca nu au decat un parinte, pentru ca trebuie sa recunoastem, copii sunt mai directi decat adultii si spun ce gandesc fara a "cerne"informatia sau urmarile, cum o face un adult.
Caroline:
Subscriu!
As fi putut avea oricand un copil, ca si single, cu... oricine. Numai ca n-am vrut sa-i spun copilului meu, cand ar fi crescut, ca tatal lui e un "oricine" si ca m-am "folosit" de el doar din egoism, ca sa-mi satisfac propriul instinct matern... fara sa ma gandesc nici la tata, nici la binele copilului. Cam asta fac vedetele noastre de care pomenea almi_gabi...
LiaV:
Auziti, fetelor, nu cred ca putem cataloga o situatie sau alta.
Se poate intampla ca tatal sa isi paraseasca familia (traire personala) sau pur si simplu sa moara sau sa nu accepte ca este copilul lui si sa dispara inainte ca acesta sa se nasca.
Copiii la gradi sau la scoala vor gasi mereu ce comenta.
Ce spuneti de faptul ca al meu tata era absent toata ziua si ajungea acasa noaptea tarziu, beat tun, cand eu dormeam?
Copiii mei au crescut mai mult cu mine, tatal lor fiind un hoinar caruia i-a placut sa stea mai mult in afara casei, cu prietenii, decat in mijlocul familiei, unde era mai tot timpul posac si deranjat de galagia lor. De pe la 10 ani, niciunul nu i-a mai spus "tata". Nici azi nu stiu cum s-a intamplat. Probabil asa au simtit.
Sau ce spuneti de faptul ca fiica mea s-a casatorit, a dat nastere unui copilas minunat, dar si-a pastrat numele de fata? In catalog asa va scrie, nu? ...parinti cu nume diferite.
Fiul meu a avut in clasa o fata, care a luat premiul intai din primul an si pana in ultimul. Era orfana de mama, iar tatal ei era surdo-mut. Citind ce scrieti, azi ma intreb oare ce-o fi indurat sarmana fata din partea colegilor? Sau poate ca nu... din moment ce a fost cea mai inteligenta. Chiar si noi, parintii, o respectam, pt ca desi avea grija de tatal ei si fratele cu cativa ani mai mic, invata cel mai bine din clasa.
Tot ce scrieti aici sunt norme stabilite de societatea umana. De ce o femeie sa stea alaturi de un barbat care nu o respecta si nu se bucura de copil, doar pt ca asa se cuvine, pt ca asa se poarta?
De mine au ras copiii la scoala, pt ca eram bruneta si ma faceau tiganca. Nici azi nu pot uita durerea din suflet!
De copiii mei au ras pt ca erau modest imbracati si pt ca ani la rand au mancat sandvisuri cu margarina si felii subtirele, aproape invizibile de salam.
Abia la sfarsitul gimnaziului, cand cei care pana atunci i-au ironizat au avut nevoie sa copieze la extemporale, copilasii mei au inceput sa capete incredere in ei insisi si sa-si descopere propria valoare.
Ieri (parca), fiica mea a postat pe facebook o imagine care, probabil a rezonat cu ceva ascuns intr-un colt al subconstientului ei. M-a durut sa vad asta, dar nu pot schimba nimic. Asa a fost viata mea pe-atunci si atat am putut sa le ofer.
Credeti ca mai conteaza cine si cum creste un copil? Cei mici sunt rautaciosi pana la o varsta, iar daca vreunul nu se incadreaza "standardului", are de suferit.
Daca ar fi sa dau timpul inapoi, si daca as avea o mama care sa ma ajute, fara sa stau pe ganduri as naste un copil si l-as creste singura... pt ca oricum, tot singura i-am crescut pe ai mei. Doar in catalog a figurat un nume in plus.
Vorbim de tendintele lumii de azi. Eu spun ca femeile se desteapta. Ani la rand, secole, milenii... au fost la cheremul barbatilor. Chiar si azi exista mentalitatea ca locul femeii este langa oala si la crescut copii.
Ei bine, eu spun ca femeile mai luminate au creat aceasta tendinta de a da nastere unui copil si de a-l creste singura, iar eu sunt de acord cu ele, atata timp cat inca exista pe lume femei marginalizate, obligate sa-si acopere chipurile, considerate chiar obiecte.
http://www.libris.ro/literatura-universala/arsa-de-vie---suad-RAO973-576-843-7--c7509--p323201.html
Apreciez aceste femei libertine, care reusesc sa-si controleze instinctul, sa se respecte, fara sa astepte sa fie respectate!
Totul pleaca, as spune eu, de la mentalitatea si educatia din casa, de la parinti si dascali. Copiii din gradi si scolile primare nu au de unde sa stie, daca nu afla de la adulti. Nu au cum sa aprecieze o situatie sau alta, daca nu invata de la cei mari.
Asadar, tendintele or fi ele cum or fi... dar eu spun ca la noi, la modul nostru de a gandi si a privi lumea mai avem inca mult de lucru.
Incerc sa va pun aici poza postata de Alina mea.
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă