Musette
A fost o dată ca-ntotdeauna
- Dar, cu toate astea, povestea asta trebuie spusă într-una -
O pisică pe nume Musette
Dintr-un desen animat desuet.
Într-o zi, pisica noastră
(Păi doar a cui… că doar noi, oamenii am inventat-o, de inim-albastră!)
Se uită în oglindă şi se întrebă într-o doară:
De ce trebuie să existe pentru toate lucrurile şi faptele o primă oară?
Şi, decisă, se porni ea la drum, elegant gătită,
Că, de… mergea doar la el, Omul, de care fusese ea plăsmuită!
(Dacă ar fi fost om, ar fi putut gândi că, înţolită de duminecă
Mergea la Biserică, unde totul se spovedeşte şi se cuminecă…)
Dar nu era… şi nu cunoştea nimic din ceea ce este uman…
Crede şi nu cercetează – ar fi zis, în schimb, Omul, citând dintr-un psalm…
Ea, însă, habar n-avea cine o crease.
Ştia că e doar o pisică. Dintr-una din cele mai bune rase…
Dând târcoale zile şi ani operatorului de film animat
A găsit undeva pe peliculă o pată, la un moment dat.
Ia să văd, totuşi, n-o fi rost de vreun răspuns la vreo întrebare existenţială,
Dincolo de viaţa mea din carton, dincolo de toată această spoială…
Şi, fără să vrea, Musette a picat ca musca-n lapte
Într-un cinema, unde filmul ei rula, întrerupt de şoapte…
…De şoapte de ceva care a şocat-o, nepricepându-l… Amor.
„Sunt nebuni toţi aceşti motani ciudaţi? Cu pisicile lor?
Chiar nu înţeleg… dacă tot sunt la rut
Doar nu se aşteaptă s-o facă din gură!!! – gândi ea, nerecunoscând un sărut.
Sau poate sunt doar în faza de feromoni… dar de ce nu zbiară, ca noi?
De ce doar şoptesc la ureche… la ce le-ar folosi toate aceste cuvinte când sunt deja goi??
Halal…” - continuă pisica, rătăcind printre oameni, după vreo lună,
„Dacă mă uit mai bine, cred că am nimerit într-o lume nebună…
În primul rând, habar nu au cum să se manifeste!
Nici măcar nu ştiu să vâneze… şi-s plini de proteste
Faţă de ritualurile animalice de împerechere, pe care ei le numesc perversiuni,
Cu un aer peiorativ… (Deh, ce vrei? Atâta ştiu şi ei despre comuniuni !)
Pe urmă… nu-mi explic pe ce criterii aleg?!
Pe cel cu un anumit fel de hârtii? Sau pe cel mai bleg?
Asta e ceva de nemaivăzut!!!
Ce pui sănătoşi le va face un cotoi cărunt?
Şi cum le va întreţine progenitura un nătăfleţ fără gheare?
Cum le va hrăni şi le va apăra de fiare?
Mi se pare că nu asta contează pentru aceşti motani şi aceste pisici…
Nu-i înţeleg… mai bine m-aş căra să caut ceva de haleală pe-aici…”
- Îşi zise Musette, şi o porni mai departe,
Înciudată pe Creatorii pe care şi-i descoperise, dincolo de carte…
Înciudată că EA era pusă, în filmul ei cu poveşti
Să spună şi să facă astfel de lucruri… lumeşti.
Răzbită de foame, într-un târziu
Găsi dup-un gard un blid cu ceva străveziu
Ce părea să fie lapte, amestecat cu ceva ce ea n-ar fi gustat niciodată…
Dar, fie… plecase de mult… şi era nemâncată.
Avea un gust sălciu, acrişor, ca de iarbă…
Când, fără să vadă, brusc, şi-o luă în barbă.
Pe sub pleoapa zgâriată, văzu, ca-ntr-o oglindă
O altă… Musette. O atacase şi fugise pe-o grindă.
„MiaOOOOOare cine eşti tu – mieuna, laşa, de-acolo.
Şi cu ce drept, miaaaauuu, te bagi în ciorba mea?
Eu mi-am câştigat acest drept, dacă nu ştiai!
Mă costă câte-o miau-supra-mărire pe zi!
De-ţi trebuie şi ţie, atâta să-mi dai!!”
Musette nu ripostă nimic… Nu, nu era timidă,
Dar nu cunoştea acest joc al schimbului în dublă partidă.
„Trebuie să fie vorba de ceva omenesc.
Cum altfel să-mi explic că trebuie să renunţ la luptă ca să cerşesc?!”
„Of course… - răspunse, făţoasă, cocota felină de pe-acoperiş –
Eu o duc bine… am terminat cu fuga după şoareci pe furiş.
Chiar şi ghearele mi s-au tocit, am tot ce vreau…
Tot ce trebuie să fac este să mă alint la picioarele lor… cu-n dulce Miaaauu…”
Din ce în ce mai contrariată, grăpiş,
Musette se strecură, după cealaltă, prin fereastră, pieziş
Şi nu mică-i fu mirarea când văzu catifea
Şi pernuţe de mătase… şi bunătăţi… dar… ceva lipsea.
„Şi puii?! Unde ţi-i ţii? Stăpânii aceia pe care-i adori…?!”
„Ei… totul are un cost, să ştii, dar… nu mori.
Poţi trăi mult şi bine şi dacă te prefaci că iubeşti
Chiar dacă nu mai poţi alerga pe coclauri, până albeşti…”
Musette nu e de înţeles pentru noi, oameni.
Pentru ea nu există bani sau cerşeală-ntre sameni.
Musette nu s-a mai întors în acel film desenat.
Cine ştie pe unde e… poate s-a reîncarnat.
Caroline, februarie 2009