Ce e interesant la diversele interpretari ale aceleiasi piese: daca asculti cu atentie, incepi sa distingi personalitatea artistica a celui care interpreteaza. De exemplu: ma uitam acum ceva timp la diversele "variante" ale Capriciului 24 al lui Paganini. Lasand la o parte faptul ca sunt putini cei care se incumeta, chiar si printre cei mai consacrati artisti (cred ca datorita dificultatii diabolice), dincolo de redarea ireprosabila (dar rece) pe care o vezi la Heifetz, o performanta remarcabila o are Hilary Hahn (poate si datorita faptului ca dincolo de talent, ea e "ajutata" de sora geamana a viorii marelui compozitor si virtuoz - faimosul Il Cannone Guarnerius- ea canta cu cea construita de Jean-Baptiste Vuillaume). Si totusi mie personal "cea mai cea" reprezentatie a 24-lui mi se pare aceasta :
Cred ca Markov se apropie cel mai tare de ceea ce a vrut sa transmita Paganini.
