Anna Pavlova, balerina absolutăUn film mut din 1925, căruia i s-a aplicat apoi sunet, câteva costume şi perechi de poante, programe de spectacol, fotografii cu Anna pe scenă şi cu Anna îmbrăţişând o lebădă, la reşedinţa londoneză cu nume poetic Casa cu iederă...
În urma balerinei care a murit în ianuarie 1931, aproape de cea de-a cincizecea aniversare, au rămas mai multe lucruri concrete, palpabile. Moştenirea ei cea mai mare e însă un dans de nici două minute; un abur, o tristeţe acaparatoare, nişte braţe care fâlfâie în aer şi care vor să atingă orizontul; şi care cad şi se retrag apoi uşor spre piept, în abandon.
Pentru că Moartea lebedei, care a intrat în istorie sub denumirea de Dansul Pavlovei, nu e despre o balerină care reuşeşte să întruchipeze o lebădă muribundă; ci e un dans despre fragilitatea vieţii, despre lupta de la sfârşit şi despre moarte; iar lebăda e doar o metaforă. E un balet tulburător, care-a a împlinit deja centenarul. Şi care, în 1905, la momentul apariţiei, revoluţiona din temelii dansul clasic imperial rusesc.
