Je pans che... tujur isi.
In situatii non-bazale (adica altele decat starea obisnuita, indiferent daca altfel in mai bine sau in mai rau - bucurie, spaima, inghet, arsuri), sistemul nervos inconstient (il mai cheama si simpatic
) , prin hormonii din familia adrenalinei, pregateste organismul pentru lupta/fuga: pupilele se dilata, ochii se maresc "ca sa te vad mai bine", simturile se ascut "ca sa te-aud mai bine", capilarele se contracta, tensiunea arteriala creste, iar
sangele se "retrage" din epiderma si extremitati (vezi paliditate si maini reci) pentru a se concentra in organele vitale si in muschi. La o adica, fara un deget sau chiar fara un picior se poate trai, insa fara inima, nu. Astfel, se evita hemoragia masiva a extremitatilor in cazul ranirii lor in lupta/degeraturi/arsuri si se asigura irigarea si oxigenarea optima a creierului, inimii si muschilor, pentru decizii prompte si rezistenta la efort si stres. Primul semn ca starea de stres sau starea de exceptie a trecut este dilatarea capilarelor si re-incalzirea nasului, urechilor, mainilor si picioarelor. E totodata si un semn de reglare a hipertensiunii. (De exemplu, eu numai dupa ce ma incalzesc reusesc sa adorm.)
Din pacate, mecanisme care au evoluat milioane de ani ca sa ne apere de moarte, nu au reusit, in doar cateva mii de ani de civilizatie, sa se nuanteze suficient... fie ca suntem amenintati cu moartea sau doar provocati de ceva minor, din pdv biochimic si fiziologic,
uimirea ramane aceeasi.
Da' sigur raspunsul era unul filozofic, gen Steliana.
Scz pt