Ia uite ce fac eu... Rad de una singura pe forum in loc sa-mi termin bagajele pentru Praga...
Si eu as fi curioasa sa aflu parerea psihologului (desi o sa astept pana miercuri, cand revin in tara), dar pun pariu ca o sa fiti/fim dezamgiti. Acel psiholog a patruns - daca a patruns - in mintea
unui barbat. Si cu o floare nu se face primavara... nici iarna cu un fulg.
Concluzionand opiniile, reiese ceva foarte interesant. Eu ziceam acolo de 99% dintre cupluri, ori noi vorbim aici de acel 1%, adica de exceptii. Oricum cuplul "traditional" este intr-un declin vertiginos in Europa (mai putin la noi, dar o sa vina, cand o sa se atinga un prag critic, nu la 1%).
In ce ma priveste, am parte de 100 x mai multa afectiune acum (de la afectiunea familiei, copiilor la scoala si, uneori, chiar si afectiunea acelor barbati care initial vor sex si pe urma se indragostesc, desi n-aveau nici cea mai mica intentie) decat am avut vreodata in 15 ani de casnicie.
Cu toate acestea, acum ca stiu ce nu mai vreau, am incercat sa aflu ce vreau... si oricat pare de "extraterestru", daca ni s-ar intampla acel 1%, nu cred ca ar fi cineva aici care sa prefere sa ramana single.
Sunt convinsa ca toti vorbim de acei ceilalti 1%, pe baza unei logici foarte simple: oamenii impacati cu ei insisi, chiar si singuri, sunt nu numai putini, dar si "vanati" instinctiv in mod predominant de celalalta categorie, 99%, prin legea compensatiei. Toti simtim nevoia sa "crestem" printr-o relatie, nu sa stagnam sau sa dam inapoi... Unii insa (majoritatea) nu inteleg sa creasca prin ei insisi ca sa aiba intai ce oferi si pe urma ce cere (ba unii mai confunda cresterea si cu aceea a contului din banca) si au nevoie de "carje" pentru asta... asa ca in loc sa-si caute jumatatea isi cauta un fel de 3/4 sau chiar 9/10 ca sa se simta oameni intregi. Cine ii poate duce "pe val" decat cineva care il urca deja? Atentie insa la raportul de forte... uneori nu fac fata si nu reusesc in final decat sa traga inapoi, cu "carja" cu tot...
Eu ajunsesem sa-mi pun problema la un moment dat daca nu e ceva in neregula cu mine, avand in vedere ca "atrageam" un fel de tipar care se dovedea a fi exact opusul a ceea ce-mi doream de fapt. Pana cand mi-am dat seama ca da, era ceva cu mine... ei stiau ce vroiau (chiar daca ce vroiau ei era dezavantajos pentru mine). Eu nu.
Am o propunere. Hai sa nu ne mai simtim niste paria pentru ca suntem altfel decat marea masa... si hai sa nu ne mai lasam culesi pe post de carja emotionala de oricine ne arata putina afectiune.
Decat asa... eu votez
single for life... si zau daca are de ce sa-mi para rau!