Aici se discuta > Subiecte despre si pentru singles
Single sau in cuplu?
bit:
No, aci intervine o dualitate care mie unul nu-mi surade deloc. Sunt de acord cu "get busy living or get busy dying", insa in momentul in care nu reusesti sa faci nici una...Cat despre viata dupa sau mai bine zis viata fara, cred ca inainte de orice, ca sa poti trai din nou trebuie sa treci printr-un soi de...catharsis i-as spune, care sa te elibereze de ce lega de trecut. Or nu toata lumea poate face asta. Si e posibil nici sa nu stie sa faca asta. Eu zic ca mai degraba fiecare dintre noi are elemente pivotale ale existentei sale (cum a fost si copilul, in cazul tau). In situatia in care toate acestea dispar...nu vreau sa ma gandesc.
Autolimitare. Hmmm, sa vedem: dar daca nu mai poti ca numai ai de unde, aia tot autolimitare e? Si nu-mi spune ca cineva de tipul asta e un suflet marunt, ca un om poate darui mult mai mult, bla bla.
Rostul sinuciderii: incearca (numai incearca) sa-i intelegi pe japonezi. Eventual pe cei mai vechi. Onoarea e un element esential. Lucru care noua occidentalilor ni se pare ceva total deplasat. Cine are dreptate? Ei sau noi? Sau altfel: sa ne mutam in zilele noastre: eutanasia e dreptul la o moarte demna a celor in metastaza? Si daca metastaza asta e sufleteasca, nu fizica (fiziologica)?
Caroline:
Subscriu Guesswho si bitek. Cele doua puncte de vedere nu se contrazic deloc... ba chiar corespund unor momente indispensabile oricarui drum... cel putin, asa cred eu.
Si nu se contrazic pentru ca exista inca foarte multe etape si feluri de a iubi... intre cosmic si casnic. :angel:
Nu vad insa ratiunea pentru care asociem mereu sufletul pereche cu imperativul "a sta impreuna"... nu am putea totusi evolua impreuna? Se spune ca iubirea adevarata, nirvana sau cum s-o mai numi ea (atat in religiile occidentale, vezi Corinteni, cat si orientale, vezi buddhism) e aceea care nu cere nimic in schimb pentru sine... in extenso, nici macar prezenta persoanei iubite. Ca si cu viata, in cazul acesta, conteaza drumul in sine, ca daca ne gandim mereu doar la un scop final... acela nu e decat moartea (sau happy-end-ul cu nunta al unui film... dar dupa care filmul se termina) si asta ar insemna ca suntem deja morti vii... si in viata, si-ntr-o relatie. :coolsmiley:
micaela:
cred ca asocierea termenului de "metastaza"cu acela de suflet nu e tocmai corecta... sunt momente, etape in viata cand avem senzatia acuta ca nu mai simtim si nu mai putem simti nimic pentru nimeni... de cele mai multe ori este un semn de mai mica sau mai mare depresie, dar care poate fi rezolvata. nu cred ca cineva poate avea sufletul in profunda goliciune sau suferinta, definitiv, in afara unei boli psihice nevindecabile. Exista tratamente naturiste si alopate care iti pot reda cheful de viata. Nu ne dam seama cat de mare influenta are chimia creierului asupra starilor noastre. :)
bit:
--- Citat din: micaela din Miercuri, 07 Martie 2012, 23:57 ---...exista tratamente naturiste si alopate care iti pot reda cheful de viata... :)
--- Terminare citat ---
Yep, jointu`e unu` din ele... :bow: :tongue:
Guesswho:
--- Citat din: silviu din Miercuri, 07 Martie 2012, 19:26 ---eu trebuie sa ma bucur de sufletele nepereche pe care le intalnesc pe drum, calatorind spre sufletul-pereche :)
--- Terminare citat ---
ma intreb daca chiar te bucuri de ce intalnesti...nush de ce am senzatia ca e ceva ff superficial... ::)
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă