Excursii si evenimente > Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre
Gradina zanelor: Parcul National Cozia 11 13 mai 2012
Mari_a:
Aham! O fi ca pofta: vine mancand! ;D
Si eu ajung tot in jur de ora 19. Acum mai revizuiesc bagajele si, desi ziceam ca mi-am pus de toate, mai adaug cate ceva:
- un prosop(-el mititel) pentru sus la cabana (ca acolo sigur nu e);
- un prosop pentru SPA - abia astept sa ma vâr in apa calda...
- aspirine - pentru ca sunt sigura ca febra musculara ne pandeste de dupa fiecare colt de stanca!
- "sandvisuri pe paine" pentru maine si ceva apa... ori mai bine niste ceai cu lamaie, ca daca tot drumetim de la 9,30 pana pe la 17... o sa ne apuce toate cele! Am vazut ca avem minibar la hotel si le putem tine acolo la rece...
almi_gabi:
drum bun!
sa aveti vreme buna si o excursie frumoasa! :)
admin:
In sfarsit am din nou net. Tot Sibiul a fost afectat de RDS pt ca le-a cazut tot si TV si net si telefonie.
Ne vedem maine dimineata. Sper ca fiecare dintre participanti este pregatit pentru munte, cu tot ce am comunicat si ati mai completat voi pe forum ca necesar. Abia astept sa ma reintalnesc cu acel munte, de care ziceam, ma leaga multe amintiri. Sper sa fiu la fel de sprinten si rezistent ca pe vremuri. Daca nu, apelez la vointa, dinti, unghii si tot ajung sus.
La cabana o sa dormim ca in studentie, asa ca pregatiti-va de o noapte de ras.
M-am tot uitat la pozele din parc si ma si vad acolo....
Drum bun pana la Cozia si ne vedem dimineata la hotel. Am transmis Mariei roomlist-ul cu participantii la tabara, asta pt ca voi cei mai multi, sositi de azi. Fata de ceea ce era initial au aparut 2 schimbari, asta datorita, renuntarii si inlocuirii unuia dintre participanti.
admin:
Ama ajuns acasa de cateva ore, am reusit sa ma odihnesc un pic si acum sunt curios sa vad pozele. Am inceput descarcarea lor si pana una-alta am dat o fuga aici. Cu ce sa incep povestirea mea? Cred ca in primul rand cu Pavel. Un indragostit de munte, de padure, de tot ceea ce inconjoara stancile alelea fantastice de pe malul Oltului. Daca am avea macar o suta de oameni ca el in tara, cred ca intr-o oarecare masura Romania, ar arata un pic altfel. L-am vazut cum pretuieste fiecare floare, fiecare copac, fiecare pietricica. Si am inteles cat s-a batut ca toate sa ramana la locul lor, acolo unde s-au nascut fiecare. Cat se pune de-a curmezisul ca in parc sa nu apara partii de schi inutile care sa brazdeze obrazul padurii, sa-l hidoseasca, sa-l mutileze. Cat s-a impotrivit ca proiecte "de dezvoltare" sa nu afecteze zona. Il stiam din liceu un patimas al muntelui, dar doar acum in cele 3 zile petrecute cu el, acolo sus, am realizat cat de mult este legat de zona in care s-a nascut.
Caroline:
Evident, eu, cu (dez)avantajul de a ajunge printre primii acasa... :crazy2:
Pentru tabara de la Cozia, cred eu, ar exista doua posibile definitii extreme: o intreaga poveste sau "nu ma intreba, nu exista cuvinte".
Tot osciland intre acestea doua, am decis pana la urma ca ar fi o lasitate prea mare sa optez pentru a doua varianta.
Asa ca as incepe cu a-i felicita din toata inima nu numai pe aceia ca Pavel, care fac asta de-o viata intreaga (evident, multi dintre noi ar putea fi felicitati pentru tot atat de multe domenii in care se zbat de o viata intreaga, desi diferite de domeniul lu Pavel), ci mai ales pe aceia din grupul nostru care au avut curajul sa-l urmeze pe Pavel pe traseele de profesionisti... eu, cel putin, am o mare admiratie pentru ei (din umbra).
In al doilea rand, personal, ma bucur mult ca am intalnit din nou vechi prieteni si ca am cunoscut oameni pe care imi doream sa ii cunosc, inca de pe forum. Pentru mine, acesta e cel mai mare castig (sic). :angel:
In al treilea rand, ar fi inutil sa vorbesc aici despre imposibilitatea de a povesti in cuvinte tot ceea ce o tabara la munte poate avea ca efecte (si mai ales afecte), celor care nu au trecut prin asta. Pariez (si ma risc sa pariez) ca povestea despre pungi va fi mai putin verosimila si raspovestita chiar si decat povestea despre alifie de la Rasnov. >:D
In al patrulea (dar nu ultimul) rand, pentru mine (si ma tot repet cu formula asta, ca sa nu se creada ca generalizez in stilul scriitorasilor de presa), a fost chiar si o tabara "de dezvoltare personala": am constatat ca, desi au trecut 20 de ani de la ultima mea intalnire cu muntele brut, desi am avut surpriza sa-mi descopar o noua fobie (de inaltime) care pana acum cativa ani imi era necunoscuta, desi... nu mai conteaza ce, totusi, eu cred ca toti am reusit sa ne autodepasim si, cel mai important, sa radem peste asteptari, peste imprejurari, peste vicisitudini, peste... orice ati vrea voi. *|* Din cauza asta nu as putea - Doamne fereste - sa ii admir mai putin pe aceia cu care am ramas impreuna la sedinta de terapie prin ras. :happy:
Navigare
[#] Pagina următoare
Du-te la versiunea completă