Bine ati revenit "viperinilor" (parca asa se numea una dintre clasele scolii de vrajitori din Harry Potter)! Sunt convins ca aveti ce povesti! Cand traversam parcul Plitvice, acolo unde afluxul de turisti atinge zeci de mii de oameni pe zi, ma gandeam la Cheile Nerei si la frumusetile ei. Daca zona ar fi promovata, ceva mai bine amenajata, creata infrastructura turistica si de acces, sunt convins ca ar atrage multi vizitatori. Dar poate si asa este bine, pastrand totul mai salbatic, mai putin intervenit pe peisaj.
Ma bucur ca v-a placut zona, cu toate peripetiile si incercarile. Sunt convins ca Adi a facut tot posibilul ca excursia sa fie una reusita si vreau sa-i multumesc pt disponibilitate si implicare. Cred ca pt multi a fost o incercare a rezistentei fizice si nu doar. Sunt convins ca traseul lung nu a fost unul tocmai usor, ca traversarile pe lant si in zonele cu apa au creat probleme, dar depasirea lor in grup, sudeaza echipa, face ca membrii ei sa se apropie mai mult intre ei. Iar natura, in locuri mai izolate creaza cadrul optim pt socializare si pt prietenie. Incercarile trecute impreuna, ajutorul, sprijinul mental si fizic produc starea de incredere in ceilalti. Dupa o astfel de actiune incepi altfel sa privesti in jur. Iesirile de genul acestei excursii aduc si evaluari personale si a celor din jur. Acolo in mijlocul naturii, ajungi sa te cunosti si pe tine mai bine, dar si pe cei din jur. Ai ocazia sa vezi pe fiecare cum reactioneaza in stare de oboseala, cand autocontrolul este limitat, cand anumite probleme ce tin de confort si siguranta sensibilizeaza creierul. Cred ca excursia Cheile Nerei a fost o ocazie si pt cei noi si pt cei vechi de a intelege cat de important este sa rezonezi si sa faci parte dintr-o echipa si asta nu doar fizic. Ma inorc la topicurile la care vreau sa va impartasesc din experienta mea la Bad Worishofen si apoi in Adriatica.
