Brendon Grimshaw – omul care și-a cumpărat o insulă și a refuzat milioane pentru eaSă presupunem că într-o zi vă săturați de oraș, de serviciu, de aglomerație și de ritmul unei vieți în care aproape fiecare zi seamănă cu cea de dinainte și vă trece prin minte un gând pe care probabil mulți dintre noi l-am avut măcar o dată: „Îmi cumpăr o insulă tropicală și mă mut acolo.” Pentru cei mai mulți ar rămâne, desigur, o fantezie frumoasă, bună de povestit într-o seară de iarnă, însă pentru un jurnalist britanic pe nume Brendon Grimshaw aceasta a devenit realitate.
Era anul 1962, când Grimshaw, născut în Yorkshire și ajuns prin profesia sa de jurnalist în Africa, a descoperit în Seychelles o insulă mică, nelocuită și acoperită aproape complet de vegetație. Se numea Moyenne, se afla la mică distanță de Mahé, în apele care astăzi fac parte din Sainte Anne Marine National Park, și nu avea nimic din ceea ce am asocia acum cu o insulă privată din Seychelles: nu exista hotel, nu exista restaurant, nu existau drumuri sau apă curentă și nici vreo infrastructură care să-i ofere confortul unei vieți moderne.
Și totuși, Grimshaw s-a îndrăgostit de ea și a cumpărat-o pentru aproximativ 8.000 de lire sterline, fără să știe probabil că această mică bucată de pământ din Oceanul Indian avea să-i ocupe aproape întreaga viață și, în cele din urmă, să devină chiar locul în care avea să fie înmormântat.
Când a preluat Moyenne, insula era aproape sufocată de vegetație, iar transformarea ei într-un loc în care să poată trăi presupunea o muncă uriașă. Grimshaw nu a făcut-o însă singur, pentru că alături de el a lucrat timp de decenii un seychellez, René Antoine Lafortune, care avea să-i devină prieten și principal colaborator.
Cei doi au început o muncă aproape absurdă pentru numai două persoane: au curățat vegetația, au deschis poteci, au plantat arbori și au îngrijit insula an după an, fără utilaje sofisticate și fără armate de muncitori. Ceea ce putea părea la început o aventură romantică s-a transformat într-un proiect de o viață, iar până la urmă Grimshaw și Lafortune aveau să planteze în jur de 16.000 de arbori și să amenajeze aproape 4,8 kilometri de poteci.
Numai că scopul lui Grimshaw nu era acela pe care ni l-am putea imagina astăzi pentru proprietarul unei insule tropicale. Nu cumpărase Moyenne pentru a o umple cu bungalow-uri, piscine și vile luxoase, ci, paradoxal, pentru a o face din nou cât mai sălbatică. A protejat vegetația, a încurajat revenirea păsărilor și a transformat treptat locul într-un mic sanctuar natural. Pe insulă au fost aduse și țestoase gigant de Aldabra, care au început să se reproducă, iar Moyenne a devenit încet unul dintre acele locuri în care omul nu încerca să cucerească natura, ci să-i facă din nou loc.
Cu timpul, Grimshaw însuși a devenit o atracție a Seychellesului. Printre vizitatori circula povestea englezului care trăia aproape singur pe o insulă, printre copaci și țestoase, un fel de Robinson Crusoe modern pe care oamenii doreau să-l întâlnească atunci când ajungeau în arhipelag.
Între timp, lumea din jurul lui se schimba. Seychelles devenea una dintre marile destinații exotice ale planetei, turismul de lux se dezvolta, iar insulele private începeau să valoreze sume fabuloase. Moyenne avea, în plus, un avantaj extraordinar: era foarte aproape de Mahé și se afla într-un decor care părea făcut pentru un resort exclusivist.
Era inevitabil ca investitorii să apară, iar conform relatărilor din Seychelles, Grimshaw ar fi primit la un moment dat o ofertă de aproximativ 50 de milioane de dolari pentru insulă. Diferența era aproape neverosimilă: cumpărase Moyenne pentru câteva mii de lire, iar acum putea deveni extrem de bogat doar semnând câteva hârtii.
Numai că Grimshaw a spus "nu".
Înțelesese foarte bine ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi vândut-o unui mare investitor. Ar fi apărut probabil vile, piscine, restaurante, debarcadere și poate unul dintre acele resorturi spectaculoase pe care le vedem în fotografiile de promovare ale Seychellesului. Ar fi fost, fără îndoială, frumos, dar pentru Grimshaw nu ar mai fi fost Moyenne.
El își dorea ca insula să rămână protejată și să poată fi vizitată de oameni fără să devină proprietatea exclusivă a câtorva milionari, așa că a început să lupte pentru transformarea ei într-un parc național.
Povestea lui Grimshaw ar fi fost deja extraordinară și fără nimic altceva, numai că Moyenne mai ascundea ceva, iar o insulă din Seychelles pare că nu poate avea o istorie completă fără să apară, la un moment dat, și pirații. Pe insulă există două morminte vechi despre care nu se știe cu certitudine cui aparțin, dar tradiția locală le asociază cu doi pirați. De aici s-a născut una dintre numeroasele legende despre comorile ascunse ale Seychellesului, pentru că se spune că undeva pe Moyenne ar putea exista aur, bijuterii sau alte bogății îngropate de corsarii și pirații care navigau cândva prin Oceanul Indian.
În unele variante ale poveștii apare inevitabil și numele celui despre care am povestit deja, Olivier Levasseur, La Buse, piratul a cărui fabuloasă comoară continuă să fie căutată în Seychelles după aproape trei secole. Nu există dovezi că o asemenea comoară se află pe Moyenne, însă Grimshaw era suficient de fascinat de poveste încât să o caute. Împreună cu René Lafortune a cercetat insula, a studiat hărți și semne, a mutat pietre și a făcut săpături în două locuri considerate suspecte. Pe unele hărți ale insulei, aceste puncte au ajuns chiar să fie marcate cu clasicul simbol al piraților, craniul și oasele încrucișate.
Nu au găsit niciodată comoara sau, cel puțin, nu au spus niciodată că au găsit-o.
Legenda celor două morminte adăuga și ea o notă întunecată poveștii, pentru că o veche superstiție marinărească spunea că, atunci când pirații ascundeau o comoară, puteau ucide un om deasupra locului în care o îngropaseră, astfel încât spiritul mortului să rămână acolo și să o păzească. Nu există nicio dovadă că oamenii îngropați pe Moyenne au avut o asemenea soartă și nici măcar identitatea lor nu a fost stabilită cu certitudine, dar pentru Grimshaw misterul era suficient pentru ca povestea să rămână vie.
În felul acesta, Moyenne devenise un loc aproape imposibil de inventat mai bine pentru un roman: era în același timp casa unui englez retras din lume, o mică rezervație naturală, o insulă populată de țestoase gigant și un loc în care încă se căutau comori de pirați.
Există însă și o parte mai puțin aventuroasă, dar poate mai emoționantă a poveștii. După ce tatăl lui Brendon, Raymond Grimshaw, a rămas văduv, fiul său l-a invitat să vină în Seychelles. Deși avea deja o vârstă înaintată, Raymond a acceptat și s-a mutat pe Moyenne, unde tatăl și fiul au trăit împreună pe mica lor insulă tropicală. Raymond a murit acolo și a fost înmormântat pe Moyenne, iar peste ani Brendon avea să-și găsească locul de odihnă tot acolo. Insula pe care o cumpărase aproape dintr-un impuls devenise între timp nu doar casa lui, ci locul în care își dorea să rămână pentru totdeauna.
După ani de eforturi, în 2008, ceea ce își dorise atât de mult a devenit realitate: Moyenne a primit statut de parc național. Pentru Grimshaw aceasta era probabil cea mai mare victorie, pentru că insula nu devenea un resort privat, nu urma să fie împărțită în terenuri pentru vile și nici să intre în patrimoniul vreunui miliardar, ci rămânea un loc protejat, destinat naturii și celor care aveau să vină după el.
Brendon Grimshaw a murit în 2012, la vârsta de 87 de ani, după ce petrecuse aproape jumătate de secol legat de Moyenne, iar dorința lui a fost respectată: a fost înmormântat pe insulă, lângă tatăl său. Vizitatorii îi pot vedea și astăzi mormântul, într-un loc care pare să închidă perfect cercul unei vieți greu de imaginat.
Pentru că, dacă privim întreaga poveste de la distanță, pare aproape scrisă pentru un roman: un jurnalist englez pleacă în Africa, ajunge în Seychelles, cumpără o insulă abandonată, plantează mii de copaci, trăiește printre țestoase gigant, caută comori de pirați, refuză o avere și, în cele din urmă, este înmormântat chiar pe insula pe care a petrecut o viață încercând să o protejeze.
Dar poate că Grimshaw a găsit totuși comoara. Și aici povestea capătă un final care mie îmi place foarte mult, pentru că poate Brendon Grimshaw chiar a găsit comoara pe care a căutat-o atâția ani, numai că nu era cea la care se gândea. Nu era aurul piraților, nu erau diamantele lui La Buse și nici vreun cufăr ascuns sub stâncile insulei, ci Moyenne însăși.
Când a cumpărat-o, insula valora doar câteva mii de lire, iar când viața lui se apropia de sfârșit exista cineva dispus să plătească pentru ea zeci de milioane de dolari. Grimshaw ar fi putut transforma într-o clipă aproape cincizeci de ani de muncă într-o avere, însă a preferat să transforme acea valoare în altceva: în pădure, în mii de copaci, în păsări, în țestoase gigant și într-un loc pe care oamenii îl pot vizita și astăzi.
Poate tocmai de aceea îmi place atât de mult să pun povestea lui lângă cea a lui La Buse. Piratul și-a petrecut viața adunând o avere și ne-a lăsat legenda unei comori pe care nimeni nu reușește să o găsească, în timp ce Grimshaw ar fi putut primi o avere și a refuzat-o, lăsând în urmă o comoară pe care oricine o poate vedea.
Se numește Moyenne, este o mică insulă verde în mijlocul Oceanului Indian, iar undeva, sub copacii pe care i-a plantat chiar el, se află mormântul omului care pare să fi înțeles mai bine decât mulți dintre noi că există lucruri care valorează atât de mult...încât ar fi păcat să le transformăm în bani.
