Pierre Poivre – omul care a adus aroma de scorțișoară în SeychellesSeychelles te învăluie într-un parfum exotic, în care aroma dulce-condimentată a romului Takamaka se amestecă cu mireasma senzuală de ylang-ylang, vanilie, scortisoara, cocos și flori tropicale, într-o adevărată esență a Oceanului Indian. Pe marginea plajei in care o sa ne petrecem vacanta, Beau Vallon se afla o mulțime de arbori takamaka (Calophyllum inophyllum), un copac tropical foarte răspândit în Seychelles. Din semințele/fructele sale se obține uleiul de takamaka (tamanu), cu o aromă vegetală, ușor lemnoasă și de nucă. Exista o parfumerie, undeva in nordul insulei unde am văzut folosita aceasta esența, într-o combinație excepționala cu alte arome locale.
Aici vreau sa atrag atenția asupra unei confuzii, pe care am auzit-o "rostogolita" de cei care fac vlog-uri de călătorie: romul Takamaka, si-a luat doar numele, dar la fabricarea lui nu se folosesc arome din acest arbore.
Aromele insulei le simți peste tot: în piețe, în bucătăria creolă și uneori pe drumurile care urcă prin vegetația de pe Mahé. Exista însa una speciala, care caracterizează și personalizează Seychelles: cea de
scorțișoară.
Astăzi crește aproape sălbatic pe versanții insulei și pare că a fost dintotdeauna aici, dar nu este originară din Seychelles. Povestea ei începe cu un francez cu un nume atât de potrivit încât pare inventat:
Pierre Poivre. În franceză, "poivre" înseamnă piper. Si acest domn Piper si-a dedicat o bună parte din viață mirodeniilor.
In secolul al XVIII-lea, mirodeniile nu erau doar ingrediente pentru bucătărie, însemnau bogăție, putere și politică.
Ma întorc la Europa anilor 1700. Piperul, nucșoara, cuișoarele și scorțișoara ajungeau pe mesele europenilor după călătorii de mii de kilometri. Oamenii s-au obișnuit cu ele si le foloseau desi erau scumpe.
Cine detinea locurile unde creșteau controla o afacere uriașă. Olandezii construiseră un monopol extrem de profitabil asupra unor mirodenii din Indiile Orientale. Pentru a-l proteja, controlau atent plantele și semințele. Francezii voiau și ei o parte din această bogăție, dar aveau nevoie de plante. Iar olandezii nu aveau niciun interes să le ofere. Este momentul in care intră în scenă omul nostru, Pierre Poivre
Acesta s-a născut la Lyon, în 1719. A călătorit mult în Asia și a devenit fascinat de plante și de comerțul cu mirodenii. Mai târziu a ajuns administrator al insulelor franceze Île de France – actualul Mauritius – și Bourbon – actualul Réunion. Poivre avea o idee îndrăzneață: dacă francezii reușeau să obțină plante de cuișoare, nucșoară și scorțișoară și să le cultive în propriile colonii, monopolul comercial al olandezilor putea fi spart.
Astăzi am numi probabil operațiunea spionaj economic. În secolul al XVIII-lea era o aventură în care miza putea fi chiar viața. Poivre și oamenii implicați în asemenea expediții au obținut clandestin plante de mirodenii din zone aflate sub control olandez.
Apoi au început să le aclimatizeze în posesiunile franceze din Oceanul Indian. Mauritius a fost unul dintre marile sale laboratoare botanice. Dar Poivre aflase că mai exista un loc cu un climat extraordinar de potrivit: Seychelles.
În 1772, în ultimul an al mandatului său de intendant al Île de France și Bourbon, Pierre Poivre a organizat o expediție specială către Seychelles. Scopul era foarte clar: crearea unei grădini de mirodenii. Poivre însă nu a venit personal, ci l-a trimis pe omul său de încredere, Antoine Gillot, împreună cu aproximativ 40 de muncitori și un grup de oameni înrobiți.
Locul ales se afla în sudul insulei Mahé, la Anse Royale. Aici a apărut o grădină care avea să primească un nume foarte frumos: Jardin du Roi – Grădina Regelui. Am vizitat cu grupul din 2025 acest loc, este interesant, dar pentru a ajunge la el am făcut un ocol de mai bine de 45 minute. Nejustificat pentru ce am văzut. Asa ca nu mai apare in programul din 2026. Actuala proprietate și grădină nu trebuie insa confundate în toate detaliile cu plantația originală a lui Poivre din 1772, distrusă în secolul al XVIII-lea. Locul păstrează povestea tradiției mirodeniilor din Seychelles, sunt cativa arbusti de scorțișoară, nucșoară, cuișoare, vanilie și mai multe plante tropicale. In mijloc se afla o veche casă creolă transformată în restaurant.
Regele era atunci Ludovic al XV-lea al Franței, iar in gradina care ii poarta numele au fost plantate mirodenii extrem de prețioase: scorțișoară, nucșoară, cuișoare. Plante care, în Europa, însemnau bani, foarte mulți bani. Pentru o vreme, experimentul a mers, apoi, într-o zi, totul aproape că s-a terminat. Suntem în 1780, iar Franța și Marea Britanie sunt din nou adversare. Oceanul Indian este traversat de nave militare, iar micile așezări franceze trăiesc permanent cu teama unui atac.
La Mahé ajunge vestea că se apropie o navă și oamenii cred că este britanică. Cineva ia o decizie radicală. Dacă englezii ocupă insula, nu trebuie să găsească aici prețioasele plante de mirodenii, așa că grădina este incendiată. Ani de muncă dispar în flăcări.
Numai că apoi vine vestea incredibilă: alarma fusese falsă, nava de care se temuseră nu reprezenta amenințarea britanică pe care și-o imaginaseră. Asa ca grădina fusese distrusă aproape degeaba.
Povestea ar fi putut să se termine aici, dar natura avea alte planuri: scorțișoara scapă din incendiul care a distrus grădina, care nu a putut distruge totul. Unele plante și semințe de scorțișoară au supraviețuit și s-au răspândit.
Iar clima din Mahé era perfectă. Ploile tropicale, căldura și versanții împăduriți au făcut restul, iar scorțișoara a început să se răspândească prin insulă. Încet, apoi tot mai mult, până când a devenit parte din vegetația Seychellesului.
Avea să treacă mai bine de un secol până când adevărata valoare a acestei întâmplări să devină evidentă. La începutul secolului XX, scorțișoara a devenit una dintre resursele importante ale Seychelles. În 1908, arhipelagul a început să exporte scorțișoară.
Au apărut distilerii pentru uleiul de scorțișoară, oameni au început să lucreze la recoltarea scoarței. Pentru sute de familii, scorțișoara a devenit o sursă de venit. Iar totul pornise de la câteva plante trimise aici de un francez care nici măcar nu pusese piciorul pe insule. Pierre Poivre murise în 1786. Nu avea cum să vadă ceea ce provocase.
Pierre Poivre nu a văzut niciodată Seychelles si totuși este unul dintre personajele importante ale istoriei Seychellesului. Există chiar și un bust al său în Victoria, iar un atol din arhipelag îi poartă numele.
Numele lui apare inevitabil atunci când se vorbește despre istoria mirodeniilor din Seychelles. Domnul „Piper” care a făcut ca Seychelles să miroasă a scorțișoară.
