Timp de zece zile am calatorit prin Indonezia, "Salba de smaralde a Ecuatorului". O tara uriasa, asezata pe mii de insule, verde, extrem de verde. Cea mai vie pe care am vazut-o vreodata.
Experienta acestei calatorii a fost departe, chiar foarte departe de ceea ce ma asteptam. Altfel percepusem Indonezia si in special Bali. Am gasit o cu totul alta tara, alta tipologie de oameni decat m-as fi asteptat.
In Vietnam si Thailanda intalnisem asa numitii "gipsy of the sea", o populatie islamica, odinioara nomada pe mare, care intr-un final s-a asezat pe mici insulite, in zone litorale izolate si in Delta Mekongului. Acolo, departe de locul lor de bastina, nu au evoluat foarte mult, nici cultural, nici social si cu atat mai putin material. Traiesc in mici comunitati, la limita cea mai de jos a saraciei. Locuintele lor sunt un soi de baraci din lemn, ridicate pe piloni, astfel incat cresterea apelor sa nu le inunde.
In mintea mea am asimilat populatia indoneziana, nu doar cu ce vazusem in Thailanda, Cambodgia si Vietnam ci si cu tribul dominant din Madagascar, Merina. Ajunsesera acolo pe una dintre cele mai mari insule din lume pe mare, sosind de la peste 1000 de kilometri distanta, navigand pe pirogi. Credeam ca ceea ce o sa intalnesc in Indonezia este foarte aproape de ceea ce vazusem in alte tari, dar la o scara mult mai mare. Nici vorba!
Sunt mult, mult mai curati, mai harnici, mai ordonati, mai eficienti. Cu siguranta ca a contat mult contactul prelungit cu portughezii, englezii si in special cu olandezii, dar cel mai probabil este si rezultatul unei relative statornicii. Viata nomada nu permite o dezvoltare sociala, o modernizare, o usurare a vietii. Cei care au ales sa nu-si paraseasca teritoriul, au reusit intr-un fel sa se dezvolte, neirosind timpul pe cautari si adaptari.
M-a surprins sa regasesc asemanari fizionomice extraordinare cu unele persoane pe care le cunosc in Romania. Este simplu de explicat, asta se datoreaza unei migratii terestre din Polinezia spre Europa si a unei metisari cu rasa caucaziana. De care sincer bu am stiut. Pe anumite linii genetice, dupa generatii, profilul polinezian reapare, creand intrebarea, de multe ori fara raspuns: “cu cine seamana?”.
Hai sa iau pe rand ceea ce am vazut si sa punctez experienta din locurile prin care am trait.
Jakarta este un urias care se scufunda in ocean, putin cate putin. Procesul este ingrijorator din moment ce a creat decizia mutarii capitalei. Ceea ce au gandit si pregatit olandezii pentru Batavia (asa se numea Jakarta in acea perioada) era destinat unui numar relativ mic de locuitori. Acum s-a ajuns la peste 12 milioane si toata infrastructura si uriasele constructii au scufundat orasul la 13 cm sub nivelul marii. Inundarea in unele zone este evidenta in special in zona portului vechi.
Este o discrepanta mare intre zone si noi am simtit-o din plin pentru ca in aceiasi zi am vizitat China Town si Business District. Intr-o parte tipic asiatic, casute sarace, piete cu tot felul de bazaconii, lume pestrita, iar in cealalta ramai cu gura cascata de cat de modern si futurist este totul. Traversand Jakarta din lung in lat,
se vede clar ca orasul este un foarte puternic centru financiar si economic si ca exista un proces de modernizare continua. Deci ceea ce vedem acum mai putin placut si sarac se va transforma nu peste mult timp in mdern. Tendinta acesta am vazut-o in portul vechi, acolo unde statul a construit blocuri cu locuinte sociale, incurajand populatia saraca sa-si lase locuintele improvizate si sa se mute in unele civilizate.
Terenul urban, dar si rural apartine statului. Acesta il inchiriaza pt constructii (pe perioada de existenta a acestora) si pentru agricultura. In momentul in care o cladire se degradeaza dramatic si intra in ruina, statul preia inapoi pamantul, anuland practic dreptul de folosinta. Ca proprietar daca vrei sa mai construiesti pe acelasi teren, trebuie sa mai platesti odata concesiunea. Este valabil si in cazul hotelurilor, inclusiv in Bali.
Nu sunt foarte multe obiective turistice in Jakarta, dar sunt destule lucruri de descoperit si experimentat. Foarte interesant mi s-a parut faptul ca nu au politie de circulatie in strada. Serviciul de fluidizare a circulatiei, iesirea din drumuri secundare sau din parcari si incadrarea in valul urias de masini si motociclete de face cu ajutorul unor oameni, care doar asta fac toata ziua: dirijeaza circulatia. Fiecare sofer are pregatiti niste banuti si drept ajutor pentru ceea ce fac acei oameni, deschid geamul si le dau cateva rupii. De unde au marunt? Si asta este o ciudatenie pe care nu am mai vazut-o in alta parte: la multe colturi de strada am vazut oameni care vand... teancuri de bani. Prima data am crezut ca e vorba de fake-uri, folosite pentru te miri ce. Ghidul insa ne-a explicat ca toata lumea care are nevoie de marunt, apeleaza la astfel de vanzatori ambulanti, schimband bancnote mari contra a teancuri din unele cu valoare mult mai mica. Evident ca exista un pret pentru asta. Trebuie sa platesti cu 10% mai mult daca vrei sa schimbi marunti...
Este orasul cu cele mai multe mall-uri din lume, asa ca cine iubeste shopping-ul, Jakarta este o destinatie perfecta. Nu am avut vreme pentru a experimenta aceasta activitate, asa ca nu va pot spune nimic de preturi, de ceea ce se gaseste inauntru.
Mi-a placut mult zona veche, olandeza si m-a impresionat Business District cu cladirile sale uriase, cu infrastructura ultra-moderna. Cu asta am ramas in minte din Jakarta si cu socul de a vedea atatia oameni tineri. În 2022, aproape 68% din populația totală a Indoneziei avea vârste cuprinse între 15 și 64 de ani. Numarul celor cu vârste cuprinse între 0 și 14 ani, reprezenta aproximativ 25,21 % din populația țării! Jakarta are a doua rata de crestere in lume, dupa Tokio, in fiecare an adaugandu-se 2%.
Din cauza supra-aglomerarii si a stilului de a trai asiatic, m-am asteptat sa fie in nota altor capitale apropiate, dar cu unele exceptii de zona, este mult mai curat decat Hanoi, Bangkok, Phnom Pehn etc.
Am parasit Jakarta si dupa o calatorie lunga cu autocarul, am ajuns intr-o statiune sa-i spunem montana, pt ca se afla la peste 800 metri altitudine, ceva neobisnuit pt Indonezia. Se numeste Bandung. Nu este tocmai ceea ce gandim noi in Europa despre ce dimensiune ar trebui sa aiba o statiune turistica. Aici traiesc peste 4 milioane de oameni, iar in zona extinsa, metropolitana, peste 9 milioane.
Aerul este mult mai fresh, mai racoros decat in alte zone prin care am trecut, acesta este si motivul pentru care indonezienii dau navala aici, in week-end si in vacante. Datorita uriasului exod turistic s-a construit o linie de tren ultrarapid, un soi de TGV sau Shinkansen. In 45 min se ajunge din Jakarta la Bandung, im timp ce pe autostrada se fac 2 ore si jumatate, iar pe drumul national ce trece prin Bogor, chiar si 8 ore.
Atat doar ca daca se calatoreste cu trenul sau pe autostrada se pierd doua obiective care mie mi-au placut mult: Gradina Botanica din Bogor (un orasel de doar... 2.5 milioane de locuitori) si Safari Park Puncak - o experienta absolut fantastica. Este un parc imens in care animalele sunt libere, asa ca te poti apropia mult de ele, dar evident ca la cele periculoase doar din masina. Au si zone in care vizitezi pietonal, iar sentimentul de a te apropia atat de mult de animale si pasari este unul extraordinar. A fost prima oara cand am atins un cangur, o zibeta, un lemur si cand am fost la doar cativa centrimetri de pasarea paradisului, de hornbill - pasarea rinocer.
Nu inchei descrierea Bandung-ului fara sa amintesc si alte motive pentru care merg atat de multi turisti acolo. Primul este experienta culinara, credeti-ma una exceptionala. Nu stiu un alt loc in lume sa mananci atat de variat si atat de bine ca acolo. Sunt sute de restaurante in care poti savura deliciile bucatariei indoneziene. Este si muzica si entertainment acolo, in zona strazii Braga, inima Bandung-ului. Totul se desfasoara cu veselie, dar extrem de civilizat.
Langa Bandung se afla o zona numita Lembang unde sunt plantatii de ceai si foarte multe culturi legumicole. Totul se intinde pe pantele unui munte, a carui varf este un crater vulcanic. Statul a oferit terenuri celor care au vrut sa se aseze acolo si sa cultive organic legume. Oamenii s-au asezat pe toate vaile, piscurile, oriunde au gasit un loc in care sa-si poata face o casuta si o gradina. Toata lumea cara in sus si in jos legaturi mari de iarba pe motociclete, pe biciclete sau chiar in masini. Credeam ca folosesc iarba pentru a hrani animale, dar nu era asa, din ea fac compost printr-un procedeu pe care-l invata intr-o scoala guvernamentala pe langa care am trecut. Tot acolo oamenii sunt invatati cum sa faca agricultura organica, felul in care se evita folosirea ingrasamintelor chimice, a ierbicidelor.
Pe marginea drumului sunt sute de tarabe unde se vand legumele din gradini si fructe. O imagine exceptionala. Pitoresc, foarte pitoresc intreg drumul pana la Tangkuban Parahu, asa cum se numeste vulcanul activ. Sus, panorama asupra craterului este cu adevarat spectaculoasa. Ne-am plimbat si noi pe poteca din jurul craterului si am savurat o cafea cu ghimbir.
Am ajuns cu povestea excursiei si la zona de sejur, unul dintre cele mai frumoase locuri in care am poposit vreodata: Nusa Dua, Bali, Insula Zeilor
Nusa Dua este un adevarat paradis. O insula exclusivista, superb amenajata, pe care se afla 22 de resorturi, toate de 5*. Parcuri exceptional amenajate si intretinute, un muzeu de arta, un teatru cu reprezentatii gen Circ de Soleil, terenuri de golf, un mall pe orizontala. Plaje protejate de bariere de corali, toate pregatite pentru a oferi liniste si relaxare. Pe Nusa Dua s-a sistematizat si construit incepand cu 1970 pe o suprafata de 350 hectare. Am intalnit in resortul in care am stat o pereche de australieni, care mi-au povestit ca au stat in acelasi hotel acum...40 de ani. Aveau lacrimi cand povesteau. Imi spuneau ca acolo inca nu era aproape nimic, erau doar 2 hoteluri Nusa Dua Beach, iar Melia acea amenajat doar parcul superbe de care ne-am bucurat si noi si cateva vile. Atat. Nu le venea sa creada cum s-a schimbat toata acea zona si cat de mult s-a construit si amenajat.
Evident ca nu am stat doar in resort sau in Nusa Dua. Am avut si o zi de “Discover Bali”, intr-o alta doua ore de interactiune cu delfinii si o seara pe plaja de apus, Jimbarah. Din pacate in acea dupa-amiaza in care asteptam apusul pe frumoasa plaja ne-a plouat, asa ca a ramas sa ne bucuram doar de un platou de fructe de mare si peste. Si de compania celorlalalti din grup.
Am vizitat temple si ateliere de prelucrare a argintului si al lemnului. Balinezii sunt mari mestesugari, din mainile lor ies minunate lucrari de arta. Au la dispozitie esente foarte valoroase: abanos, tec, hibiscus de cateva culori si chiar santal.
M-a impresionat cat de multi europeni si australieni participau la ritualurile hinduse, in special cele de purificare. Daca Jakarta si multe alte zone din Indonezia sunt islamice, in Bali se practica majoritar hinduismul.
A fost ocazia perfecta de a afla multe lucruri interesante despre aceasta religie, despre ritualuri, despre preoti si asistentii acestora. Norocul nostru a fost ca ghidul era un asistent de preot, aspirant la titlul de preot. Se ajunge la acest nivel de preot doar dupa ca implinesti 70 de ani, dupa ce acumulezi o vasta experienta religioasa si dupe ce raspunzi corect la o lista de intrebari pe care ti le pune un consiliu.
El ne-a explicat multe, inclusiv despre viata unui barbat imediat ce devine preot. Trebuie sa aiba toata sustinerea sotiei, care in cele mai multe cazuri trece si ea prin toate etapele de initiere religioasa. Ea se ocupa de imbracarea preotului, de ritualul de purificare inainte de slujba, de hranire. El trebuie sa se detaseze complet de viata materiala. Nu mai conduce masina sau motocicleta, nu mai lucreaza gradina, nu mai iese la cumparaturi. Totul ii este asigurat de enoriasi, inclusiv transportul lui de acasa pana la templu.
Fiecare casta (familie largita) are cate un templu, deci parohia este formata din rude. Asa se si explica numarul mare de temple pe care le intalnesti la tot pasul in Bali. Exista si temple publice in care pot veni sa se roage hindusi din Bali sau din alte tari si care de asemenea, o parte dintre ele, se pot vizita si de cei apartinand altor religii.
Interesant ce am descoperit si inteles acolo, asa ca pot povesti multe despre ce am cunoscut legat de hindu. Dar aici, in povestea asta, mi-am propus doar sa punctez momentele si locurile excursiei noastre in Indonezia, nu sa intru in amanunte.
Inchei aici concluzionand despre Nusa Dua, Bali: nu este doar o destinatie litorala, ci si un foarte potrivit loc de relaxare si de echilibrare.
Bali nu se reduce la Nusa Dua, sunt cateva alte locuri in care te poti bucura de ocean si plaja, dar acolo interferenta cu localnicii este maxima, deplasarea cu masina se face foarte greu pt ca sunt zone aglomerate, iar pentru cine iubeste linistea, poate sa fie un dezastru. Multe locatii dau spre strada si toata noaptea auzi trecand motorete, apoi alt disconfort poate aparea de la baruri si cluburi, care in alte parti se gasesc in numar mare. Acele locuri sunt frecventate in mare majoritate de cei foarte tineri, sositi in Bali pentru a cauta nu doar plaja ci si distractie de noapte.
Cu Singles Camp&Travel o sa mergem in continuare in Nusa Dua, in paradisul ascuns si protejat. Este locul perfect nu doar de vacanta ci si pentru socializare, pentru a-ti face prieteni. Zen-ul creat de ambianta, de armonia din aceasta insulita a Bali-ului iti aduce o stare optima pentru interactiunea cu ceilalti.
Cateva din cele peste...1500 de imagini si video pe care le-am facut in timpul excursiei:
Taman Mini Indonesia Indah (TMII):
In piata din China Town:
Batavia, zona veche olandeza a Jakartei:
In Portul Vechi. Pe vremea cand a fost amenajat de olandezi pentru incarcarea condimentelor, era alaturi de cel "sora" Malacca - cel mai mare din lume. Acum circula doar vase mici, pentru incarcaturi zonale, intre insule. In spate se vad blocuri, sunt unele sociale despre care povesteam in text.
Monumentul Independentei din Jakarta. La baza lui se afla, in interior, un soi de istorie povestita in diarame si scurte texte explicative. Excelent pentru turisti, pentru intelegerea istoriei acestui popor, dar in special pentru copii.
Uriasa moschee Istiqlal, dupa ei a 3-a din lume, dupa Wikipedia, a 9-a. Are o capacitate pentru rugaciune de 120.000 de oameni.
Vis a vis de moscheea principala a Jakartei, in semn de toleranta religioasa se afla Catedrala Catolica, Sf Maria:
O imagine din Business District. In fata este hotelul Manhattan, acolo unde am luat un pranz mai mult decat copios.
Gradina botanica din Bogor. In spatele ei se vedea palatul presedintelui, o gradina uriasa, unde pasteau linistite sute de caprioare.
In Safari Park:
Craterul vulcanului din Batung:
Gradinile, plantatiile de ceai de pe pantele muntelui din Batung si o casuta de acolo:
Hotelul din Nusa Dua, acolo unde ne-am petrecut partea de sejur:
Explorand Bali, la mestesugarii de argint si in lemn si la dansurile lor traditionale, cu tema luptei fara sfarsit intre bine si rau.
Un templu hindu, purificator:
Floarea de cafea:
Muntele si lacul Batur:
Cu berea aceasta ne-am "prostit" la Jakarta:
Si cateva din ceea ce am mancat acolo:
