Se pierde mult din context. Dar este un roman terifiant pentru ca intra adinc in tenebrele psihicului uman macinat de obsesii si frici induse in copilarie.
Serge Brussolo - HAITA
"Georges inchise ochii. Venea iarna. Anotimpul prost, in care, infofolite in hainele lor de blana, femeile umpleau strazile cartierelor bogate. Aceasta parada provocatoare atita apetitul casei si il constringea pe Georges sa iasa din birlog. Umbla la intimplare, cu narile frematind, pe urmele burghezelor imblanite.
Nu-l inselau, nu! Zadarnic se stropeau cu parfumuri costisitoare, tot nu reuseau sa acopere mirosul de sudoare animala care li se prelingea din haine. Se credeau frumoase si-si dadeau ifose, intr-o capcana de peri grasi care puteau. Georges stringea pumnii in adincul buzunarelor si mergea mai repede, coplesit de greata. Blanurile ii intorceau stomacul pe dos. Vulpe, lutru, linx, astrahan... Animale moarte, cusute margine in margine. Piei de cadavre, asamblate ca un joc de puzzle, toale de la mort care duhneau inca a carne si a abator. Cindva, aceste blanuri continusera un intreg amalgam de mate, de organe umflate cu singe, cu umori, cu excremente. A te servi de ele era ca si cum ai pune pe tine, drept impermeabil, un sac de pubela! Cum era posibila atita lipsa de discernamint?
Iarna, femeile-maimuta se preumblau prin oras. Cu trupul paros iar fata si miinile golase, precum acei simieni cu chipul ciudat de omenesc. Georges le destesta. Le vedea intrind in parfumerii si trebuia sa se abtina sa le strige:
- Asta nu-ti va servi la nimic! Puti! Puti a animal! A Animal!"
