Fascinanta Jemaa el Fna din „Așezarea lui Dumnezeu”Marrakesh nu înseamnă doar Yves Saint Laurent, nu doar hoteluri de lux, eleganță orientală, grădini cu portocali, albastru Majorelle sau oaze de palmieri. Ci și cel mai viu și mai metamorfozant loc pe care îl puteți întâlni undeva: Jemaa el Fna.
Alegeți seara pentru prima întâlnire cu piața. Și nu vă grăbiți să o vedeți dimineața... Jemaa el Fna are diafanitatea femeii, își descoperă farmecul și misterele în umbre nocturne. Întâi arome, apoi siluete, sunete și lumini.
Ceea ce vezi prima oară este minaretul zvelt al Koutoubiei, înfipt într-un cer învolburat de jocuri de culori. Apoi aleea cu trăsuri, cai cu coame de foc și un șuvoi de oameni care curge înspre ceva nedeslușit. Ritmuri de tobă, incantații, dare de fum ridicate din mulțime. De la distanță, marea de oameni pare un monom. Ai senzația că se mișcă într-un imens tot... Doar când te apropii începi să definești grupurile...
La început dai de cei care cântă și dansează. În jurul lor, zeci de kaftanuri care se mișcă în ritmuri de ariergardă. Un joc al focului, al vieții, stimulant până la paroxism. Unii se prind și ei în topăiala aceea nebună, strigă ceva...
Apoi sunt tarabele grătaragiilor. Zeci de frigărui stau așezate cuminți să-și aștepte rândul... Felii de carne, legume tăiate cu dichis, arome orientale aruncate într-un vacarm de sfârâituri. Stăpânii tarabelor îmbie cu tot felul de prăjeli, iar lumea așezată la mesele cu mușama se luptă cu tonele de carne...
Mai încolo, un spectacol straniu... Sute de capete de capră, întinse pe tarabă, fierte în baituri și fripte, își așteaptă devoratorii... Turme întregi de sărmane animale căzute pentru o bucurie a savorii...
Melci... Hmmm, cei mai buni melci! Micuți, fierți în cochilie, în zeamă de lămâie și usturoi... Te așezi la mesele improvizate, pe un fel de taburete mai înalte, și cu câțiva bănuți primești un castron plin... O grozăvie!
Vedeta serii este sucul de rodie. Atât de aromat, de reconfortant, încât nu te poți opri la un singur pahar... Uite așa mai scoți din buzunar câteva drahme... Mai încolo ai bea și unul de portocale zemoase...
Nu pleca până nu urci pe terasa „Café de France”. Acolo, la un ceai de mentă aromat cu argan, poți privi întregul spectacol magic... O să te simți suspendat în timp.
După ce ai descoperit Jemaa el Fna noaptea, mergi și ziua, dar după orele amiezii... Până atunci nu se întâmplă nimic. Însă, după ce soarele începe un pic să coboare, piața se umple de dresori de cobre, de maimuțe... Trebuie să fii atent pe unde calci și la ce ai în jur. Odată te trezești cu o maimuțică rujată și foarte pupăcioasă. Ești rujat? Trebuie să plătești! E ca acasă...
Cel mai fascinant însă mi s-au părut trupele de artiști și povestitorii. Obiceiurile astea vin de mult, de foarte mult timp, iar autoritățile, pentru a nu lăsa aceste tradiții să dispară, îi încurajează financiar pe cei care defilează în fața oamenilor. Din păcate, necunoscând limba, te bucuri doar de pantomimă și de râsetele celor care înțeleg...
Cum apune soarele, piața își schimbă haina și actorii. Revin tarabele, grătaragiii, vânzătorii de supă cu melci, muzicanții, dansatorii... Maimuțele și șerpii pleacă la odihnă...
Cam asta vei găsi acolo: un imens și fascinant teatru în aer liber — Jemaa el Fna, în arabă „Adunarea Morților”, din „Așezarea lui Dumnezeu” — Marrakesh.
