Autor Subiect: O poveste de viata cu final la alegere. Ultima fila de jurnal  (Citit de 6279 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline admin

  • Administrator
  • Hero Member
  • *****
  • Mesaje postate: 13224
O poveste de viata cu final la alegere. Ultima fila de jurnal
« : Duminică, 14 Iulie 2013, 12:39 »
Episodul X – Epilog. Sau nota autorului.

... Jurnalul găsit din întâmplare în bibliotecă (în căutarea unei agende goale, din care vroiam doar să  rup o foaie să notez repede ceva) se întrerupe aici.
În acelaşi sertar vechi - un paşaport expirat, pe numele Stela – Emilia Gocan  – Balcea.
Imaginea din poz㠖 aceea a unui copil mare căreia i s-a luat jucăria sau a unei fete drăguţe şi cuminţi, poate prea matur coafată şi prea sobru îmbrăcată. Poate şi puţin tragediană, puţin victimă, şi o idee naivă.

Pe paşaport, o mulţime de vize Shengen, de Franţa, Germania, Elveţia: stagiară, călătorie de afaceri, rezidenţă temporară, evenimente. Toate înainte de  anul la care este datat acest jurnal.
Călătoria fatidică, în Franţa, după care venind acasă, îl găsește pe Benone cu una dintre cele mai bune prietene ale ei: din 16 octombrie până în 13 noiembrie 1998.

În acelaşi sertar, cărţi de vizită (printre care şi cele ale Mihaelei și ale lui Dorin Redniceanu), agende, pliante de la conferinţe şi cursuri medicale, liste cu lucruri de făcut pentru Stela şi Benone – printre care apare la un moment dat „de luat cadou Anetei” (asta probabil într-o perioadă anterioară apelativului „Trădătoarea”…).
În dulapuri, pantofi vechi, cutii goale, un ocean de cărţi şi câteva haine abandonate, printre care câteva costume bărbăteşti. Şi sacoul de catifea de la 8 Martie. Ca şi cum timpul ar fi încremenit în loc, la data de la care paginile agendei – jurnal au rămas goale.

Doar o carte din bibliotecă spune ceva intrigant: „The Superwoman Syndrom” (Sindromul femeii atotputernice), de Marjorie Hansen Shaevitz – o psiholoagă american㠖 are următoarea dedicaţie:
Descriptiva
Sub felinarele ceţii, se repede-n surpare
flamura verii. Tristele
merele, ca un duş
de mărgean în durere,
urcă aplauze dinspre ierburi
la stele...
Şi în ochi se deschide ca-ntr-o falsă oglindă
drumul spre casă.
... Ce-mi pasă?!...
Benone, 12 septembrie…
Prefaţa cărţii :
„Noua „femeie atotputernic㔠este de obicei descrisă ca mama şi soţia iubitoare, prietena devotată, fiica îndatoritoare, gospodina pasionată şi angajata perfectă.
De fapt, noua „femeie atotputernic㔠nu este nici bogată, nici faimoasă. Ea este acea extraordinară femeie obişnuită, care doreşte să fie totul pentru toată lumea. Acest lucru poate funcţiona atâta timp cât femeia nu are un serviciu în afara casei, sau când primeşte în schimb tot atât cât oferă. Dar cum de obicei acest lucru NU se întâmplă, SINDROMUL FEMEII ATOTPUTERNICE ESTE PERICULOS.
Imboldul de „a le face pe toate” este generator de stress pentru femei şi poate distruge relaţiile şi fericirea.
Manipulate de propria noastră dorinţă de a face plăcere, şi fiindcă ne e greu să spunem „nu”, găsim că cerinţele şefilor, soţilor, copiilor, ale carierei şi gospodăriei noastre, ne disperă, ne presează, dar în acelaşi timp ne fac să ne simţim mizerabil de vinovate dacă nu le îndeplinim, pentru că nu suportăm să-i lăsăm baltă pe cei pe care-i iubim.
Aceasta este cartea care-ţi spune cum să încerci să încetezi de a „le mai face pe toate” şi să începi să faci lucrurile care contează cel mai mult pentru tine.”
Stela Balcea (fostă Gocan), – atunci sau mai târziu – totuşi a divorţat.
După cum o descriu părinţii ei – fiica unică, eleva de nota 10, cu casa tapisată de cărţi grele, de la medicină şi psihologie la romane în engleză şi franceză şi albume de „Pictură olandeză în muzeele Uniunii Sovietice”, acum doctoriţă de renume, stabilită definitiv în Franţa, invitată încă, uneori, să ţină seminarii de medicină la Bucureşti, Stela, la cei 33 de ani ai săi, nu avea copii.
Nu s-a recăsătorit… decât 8 ani mai târziu – în Franța, unde s-a și stabilit definitiv.

Sfarsit