Mesaje Recente

Pagini: 1 [2] 3 4 ... 10
11
Articole turistice / Masacrul din Glencoe – o poveste între frumusețe și trădare
« Ultimul mesaj de admin Duminică, 29 Martie 2026, 07:44 »
Masacrul din Glencoe – o poveste între frumusețe și trădare

Mulți turiști traversează Glen Coe, dar cel mai probabil nu mulți cunosc povestea acestui loc. Însoțesc din nou un grup în Scoția, așa că, pentru cei alături de care călătoresc, dar și pentru cei care vor să descopere poveștile lumii, am scris câteva rânduri despre istoria Glencoe.

În inima sălbatică a Highlands-ului scoțian, acolo unde munții sunt mai tot timpul învăluiți in ceață, se află Glen Coe — o vale de o frumusețe dramatică. Stâncile abrupte, tăiate de vânturi și ploi, își pleacă umbrele peste pajiști verde-maroniu, iar râurile curg ca niște fire de argint printre ele. Peste tot domnește o liniște solemnă, asta poate pentru ca pământul poartă amintirea unei trădări care a înghețat inimile Scoției.

Era iarna anului 1692. Zăpada acoperea valea ca un giulgiu alb, iar clanul Clan MacDonald of Glencoe își trăia viața aspră, printre munți. În acele vremuri tulburi, noul rege, William III of England, ceruse tuturor clanurilor scoțiene să-i jure credință. Cei din clanul MacDonald insa au întârziat — nu din rebeliune, ci din cauza distanței, a vremii și poate a mândriei lor vechi cât munții. Jurământul a fost depus… dar prea târziu.

Într-o seară rece, soldați ai coroanei au sosit în vale. Aparțineau în mare parte Clan Campbell, vechi rivali ai clanului MacDonald. Au fost primiți conform vechilor legi ale ospitalității — o lege mai veche decât regii și războaiele. Două săptămâni au stat printre ei. Au mâncat la mesele lor. Au dormit sub acoperișurile lor. Au râs împreună. Munții au privit totul în tăcere.

În zorii zilei de 13 februarie, liniștea a fost sfâșiată. La ordinul ofițerilor, soldații s-au întors împotriva gazdelor lor. Sabia a înlocuit pâinea, iar focul a mistuit casele care îi adăpostiseră. Bărbați, femei și copii au fost uciși sau au fugit în munții înghețați. Mulți nu au supraviețuit frigului. Se spune că ecoul țipetelor s-a pierdut printre crestele numite azi „Cele Trei Surori” — stâncile ce veghează valea, martore mute ale tragediei. Se spune că unii dintre soldați au ezitat sa ucidă. Că au privit spre oamenii care îi hrăniseră și au simțit rușine.



Astăzi, Glen Coe este loc de popas, de drumeții. Vântul adie printre ierburi, iar ceața coboară ca o perdea între lumi. In depărtare se aude un cimpoi. Cate o rază de lumină cade peste vale arătând parca ceva.











Exista aici un han vechi, cald, plin de povești. Se numește Clachaig Inn. La intrare, există o inscripție care a devenit celebră: „No hawkers or Campbells." (Nu primim negustori ambulanți sau Campbell.) Unii nu înțeleg ce e cu acea "avertizare", pentru ca nu știu istoria dramatica a acelui loc.

12
Excursii si evenimente 2026 / Re: Vacanta la Marea Egee. Insula Naxos. 14 - 22 august 2026
« Ultimul mesaj de Iasmina Sâmbătă, 28 Martie 2026, 21:46 »
Salutare gașcă veselă, 

vroiam sa va povestesc cateva cuvine despre această insula absolut superba: Naxos, cea mai mare și mai fertilă insulă din arhipelagul Cyclade, a fost desemnată „Cea mai bună insulă din Europa” în cadrul Condé Nast Traveller Readers' Choice Awards 2025. Insula oferă un amestec autentic de plaje cu nisip auriu, sate tradiționale de munte și vestigii istorice impresionante.  Este o locație de neratat, de abia aștept sa ajung din nou acolo cu o gașcă super faină!

Sa vină vara!  *|*
13
Salutare gașcă veselă, 

Cheile Nerei sunt un paradis sălbatic unde apa a sculptat în calcar cel mai lung și spectaculos defileu din România. Este locul unde natura a rămas pură, oferind un spectacol vizual rar: de la albastrul ireal al Ochiului Beiului și cascadele voalate de mușchi precum Beușnița, până la trasee incitante prin tunele săpate în stâncă. Va pot spune din experiența ca o sa fiți încântați de drumeție cât si de rafting,  este o zona minunată a țării care merită vizitată.

Sa ne vedem cu bine! 🤗
14
Am deschis rezervarile. Inscrierile se fac aici: https://singlescamp.ro/trip/perseide-2026
15
Tarif: 980 lei/ persoana

Supliment single: 280 lei. Doar 8 locuri in acest tip de cazare. Pentru disponibilitate si confirmare: office@bonvoyagesibiu.ro

Rezervari: https://singlescamp.ro/trip/perseide-2026

Perioada de desfasurare: 13/08/2026 - 16/08/2026

Cazare: Pensiunea Arinas 4* Dorna Arini. Adresa: Cozanesti, nr. 14a, jud Suceava

Grup de: 38 persoane

Descrierea serviciilor

Servicii incluse:
•   cazare 3 nopti, in camera dubla, cu inca o persoana de acelasi sex
•   3 mic dejun tip bufet
•   1 zi de transport zonal cu microbuz/autocar
•   insotitor de grup, din partea Singles Camp, pe toata perioada excursiei

Nu sunt incluse:
x     transport pana la destinatie. Recomandam grupaj. Alternativa: tren/autocar pana la Vatra Dornei, iar de la gara transfer cu taxi la pensiune
x     transfer la capetele de traseu (grupaj pe masini sau transfer microbuz – cca 30lei/pers)
x     pranz x 3
x     cine x 3 ( la pensiune - tip grup – meniul si prețul va fi anunțat pe forum de însoțitor)
x     activitati optionale
x     cheltuieli personale
x     alte servicii care nu sunt mentionate la incluse
x     cheltuieli personale

Insotitor de grup din partea Singles Camp: Lidia Mandache

Profilul si tipul excursiei: Excursie in natura, in perioada celor 2 zile libere si a perseidelor. Drumetii, socializare si distractie.

Ce vedem in aceasta calatorie: peisajul rural bucovinean, TransRarăul, Munții Rarău – Giumalău, Valea Bistriței, Munții Călimani, Vatra Dornei, Ciocănești cu Festivalul Păstrăvului și Săptămâna Plutăritului, curentul de meteori Perseide.

Cui se adreseaza ca profil de participant: DOAR persoane in profilul descris pe site: sociabile, tolerante, fara pretentii exagerate, cu respect fata de insotitorul de grup, de organizatori, de ceilalti participanti. In plus, daca doriti sa participati trebuie sa fiti persoane active, cu capacitate si disponibilitate la efort fizic.

Trebuie sa aveti la voi:
•   Document de identitate: carte de identitate

Echipament obligatoriu: pentru ca excursia contine drumetii montane, pentru a fi admisi pe traseu, insotitorul de grup va va verifica daca sunteti imbracati si incaltati corespunzator: bocanci de munte, haine termice, haina ploaie si sa aveti o lanterna si un izopren pe care sa puteti sta jos, noaptea pentru perseide.

Programul excursiei

Ziua 1. Joi 13 august 2026 Spectacolul Perseidelor

Întâlnirea cu însoțitorul de grup este la pensiune, începând cu ora 14.30.

Vă cazați si vă pregatiți pentru a petrece seara sub cerul liber, in curtea generoasa a pensiunii. Veți avea o cina traditionala în aer liber, veți sta la povesti si veți privi spectacolul cerului.

Trebuie sa aveti haine mai groase pentru că seara este rece si un izopren pe care sa puteti sta jos.



Ziua 2. Vineri 14 august 2026 Festivalul Păstrăvului de la Ciocănești și TransRarăul

După micul dejun, ne îmbarcăm în autocar și pornim spre Ciocănești, satul pictat în stil tradițional, unde vom participa la Festivalul Păstrăvului și la Săptămâna Plutăritului.

Aici vom descoperi casele cu pereți pictați cu motive populare, vom gusta preparate locale din păstrăv, vom vedea demonstrații de plutărit și meșteșuguri tradiționale, și ne vom bucura de atmosfera sărbătorii, între muzică, dans și tradiții vii.



După-amiaza ne continuăm aventura pe TransRarău, supranumit „Drumul Comorilor”. Vom străbate acest drum spectaculos care leagă Valea Bistriței de Valea Moldovei și vom opri la Piatra Șoimului pentru panorame incredibile.



Cina și socializare

Ziua 3. Sambata 15 august 2026 Drumeție în Călimani. Pietrele Roșii si 12 Apostoli

După micul dejun, pornim într-o drumeție de neuitat în Călimani, cel mai tânăr și mai înalt munte vulcanic din România. Traseul este un circuit de aproximativ 7 ore, care necesită condiție fizică bună și echipament adecvat de drumeție.

Vom parcurge peisaje sălbatice, cu pajiști alpine, jnepenișuri și stânci vulcanice impresionante. Urcăm la Pietrele Roșii, stânci cu o culoare ruginită intensă, și continuăm pe platou către Rezervația 12 Apostoli, unde vremea a sculptat figuri remarcabile precum „Moșul”, „Mareșalul”, „Gușterul” sau „Nefertiti”.



Pentru cei care nu doresc să participe la drumeție, însoțitorul de grup va oferi sugestii pentru activități alternative în zonă, astfel încât toată lumea să se bucure de ziua petrecută în Călimani.

De la pensiune până la punctul de intrare pe traseu vom închiria un microbuz și vom împărți costul la nr. de participanți

Cină și petrecere

Ziua 4. Duminica 16 august 2026 Vatra Dornei si plecarea spre casă

După micul dejun și check-out, ne îndreptăm spre centrul stațiunii Vatra Dornei pentru un tur pietonal relaxat. Vom vizita Cazinoul Băilor, o clădire maiestuoasă inaugurată pe 10 iulie 1899, construită în stil eclectic cu influențe ale neorenașterii germane.

Arhitectul vienez Peter von Brang s-a inspirat din faimosul cazinou din Baden, realizând o construcție impunătoare, cu detalii elegante și o atmosferă care amintește de epoca de aur a stațiunilor balneare.

Turul nostru ne va permite să admirăm arhitectura, să aflăm poveștile locului și să facem câteva fotografii memorabile, bucurându-ne de farmecul istoric al stațiunii.



Programul excursiei poate suferi modificari datorita unor situatii independente de organizatori si agentie turistica (vreme, probleme in trafic, nefunctionalitati ale furnizorilor de servicii etc). Modificarile sunt decise de insotitorul de grup si comunicate grupului.

Despre excursie.

Dacă ai chef de câteva zile de aer curat, peisaje frumoase și mâncare bună, hai în Bucovina, în mijlocul verii!
Ajungem la Ciocănești chiar în timpul Festivalului Păstrăvului și al Săptămânii Plutăritului, când satul e plin de viață și voie bună. Urcăm pe TransRarău, ne oprim la Piatra Șoimului pentru priveliști care merită tot drumul și facem o drumeție în Munții Călimani, într-un loc cu totul aparte.

In luna august isi face aparitia curentul de meteori Perseide. Denumite dupa constelatia Perseus din care pare ca vin, ploaia de “stele cazatoare” ofera un spectacol celest nocturn, greu de egalat.
Fenomenul de stea cazatoare este arhicunoscut. Urma luminoasa de pe cer este lasata de o particular sub 1mm diametru care aprinde aerul cand intra in atmosfera Pamantului. Pentru o fractiune de secunda vedem acest fenomen, denumit de astronomi meteor. Particua de praf cosmic care arde in atmosfera se numeste meteoroid, iar pietroiul care uneori cade pe Pamant se numeste meteorit.
Toate aceste particule de praf vin de la cometa 109P/Swift-Tuttle, care, cand trece pe langa Soare, sublimeaza si praful cosmic prins in nucleul inghetat este eliberat in spatiu.
Pentru a vedea meteorii nu este nevoie de un instrument astronomic, trebuie doar sa iesim intr-un loc cu cerul curat si fara lumini parazite, sa stam intinsi pe un sac de dormit sau izopren si sa privim cerul macar o ora.

Despre destinatie

Ciocănești este un adevărat muzeu în aer liber. Peste 600 de case au pereții pictați cu motive tradiționale, ceea ce face ca acest sat să fie unic în România. Tradiția a fost transmisă din generație în generație, fiind preluată de localnici de la părinți și bunici.
Povestea a început în urmă cu mai mult timp, datorită unei femei din sat, Leontina Țăranu, care a avut ideea de a prelua modelele de pe costumele populare și de a le aduce pe pereții casei sale. Împreună cu un meșter zugrav priceput, Dumitru Tomoioagă, a pus în practică această idee, iar rezultatul a atras rapid atenția întregii comunități. Treptat, tot mai mulți locuitori au început să-și decoreze casele în același stil, folosind motive inspirate din portul popular, fiecare casă devenind astfel unică.
Comuna găzduiește și Muzeul Ouălor Încondeiate din Ciocănești, precum și un muzeu etnografic, iar în fiecare an prinde viață prin evenimentele sale cunoscute: Festivalul Păstrăvului și Săptămâna Plutăritului.

Săptămâna Plutăritului reconstituie vechiul meșteșug al plutăritului – o activitate esențială odinioară pentru transportul lemnului pe râul Bistrița. Evenimentul aduce în prim-plan construcția și restaurarea plutelor, coborâri pe râu, concursuri tematice, muzică populară și folk, dansuri și degustări de produse locale, oferind o experiență autentică atât pentru comunitate, cât și pentru vizitatori.

TransRarăul este considerat al treilea cel mai spectaculos drum montan din România, după Transfăgărășan și Transalpina. Șoseaua străbate Munții Rarău și face legătura între Valea Bistriței, din zona Chiril, și Valea Moldovei, la Pojorâta.
Drumul este cunoscut de localnici și sub numele de „Drumul Comorilor”, datorită unei legende legate de unul dintre cele mai impresionante puncte ale sale – Pietrele Doamnei.
Se spune că, în anul 1541, domnitorul Petru Rareș și-ar fi găsit adăpost în Munții Rarău pentru a-și proteja familia și o parte din avere de invaziile tătarilor. Urmăriți de cotropitori, doamna Elena, soția domnitorului, împreună cu fiul lor, s-ar fi refugiat într-o peșteră pentru a se ruga. În acel moment, stânci uriașe s-ar fi desprins și ar fi căzut peste locul unde era ascunsă comoara, îngropând-o odată cu cei care încercau să o fure.
Astăzi, TransRarăul rămâne nu doar un drum spectaculos, ci și un loc încărcat de povești și mister, care completează perfect frumusețea peisajelor montan.

Masivul Călimani este cel mai tânăr și mai înalt munte vulcanic din România, găzduind ecosistemul bogat al Parcului Național Călimani, cu peste 800 de specii de plante, mai mult de 100 de specii de păsări și o varietate impresionantă de viețuitoare vertebrate și nevertebrate. Cel mai înalt vârf, Pietrosu Călimani, atinge 2.100 m.
În parc se află cea mai mare calderă vulcanică din Europa, cu un diametru de aproximativ 10 kilometri, precum și o secțiune unică printr-un con vulcanic, vizibilă doar aici.
O atracție deosebită este Rezervația geologică 12 Apostoli, unde vremea a sculptat în stâncă figuri impresionante, cunoscute sub numele de „templul uriașilor”. Printre ele se numără „Moșul”, „Mareșalul”, „Gușterul” și „Nefertiti”. „Moșul” este cea mai spectaculoasă stâncă a ansamblului, având trei fețe distincte: una lată și brahicefală spre Gura Haitii, un cap mai mic cu frunte îngustă spre nord și o față înaltă și dolicocefală spre sud, parcă purtând un coif pe creștet.
Tot în zonă se află Pietrele Roșii, stânci vulcanice cu o culoare ruginită intensă, care ies în evidență pe versanții munților. Ele impresionează prin formele lor neobișnuite și sunt un exemplu clar al eroziunii și modelării naturale pe teren vulcanic. Versanții combinați cu pajiști alpine și jnepenișuri oferă priveliști spectaculoase și fac din Pietrele Roșii un loc ideal pentru fotografii și momente de contemplare a sălbăticiei Călimanilor.
Masivul Călimani este legat și de legende haiducești, amintind de faimosul haiduc Pintea Viteazul, care se spune că și-ar fi ascuns comorile aici.
De asemenea, zona este strâns legată de tradiția „Nedeea din Călimani”, o sărbătoare creștină cu rădăcini în vechi ritualuri dacice dedicate soarelui, bradului și focului. Nedeia se desfășura lângă Rezervația 12 Apostoli, în jurul bornei de hotar care marca granița dintre Moldova, Bucovina și Transilvania.
În fiecare an, românii din regiunile limitrofe se adunau timp de câteva zile. Feeria peisajului, cântecele și dansurile nopților de nedei creau o atmosferă de sărbătoare memorabilă. În cadrul horelor se formau prietenii și se oficiau căsătorii, iar ultima parte a nedeii era dedicată schimbului de produse între participanți. Ultima nedee organizată în Munții Călimani a avut loc în anul 1914, lăsând în memorie amintiri de neuitat pentru comunitățile locale.

Despre locatie:
Pensiunea Arinaș este sora mai mare și mai moțată, cu patru margarete, a pensiunii Arina. Dispune de 38 de locuri în 23 camere, aflate pe două etaje. La parterul pensiunii se află restaurantul cu circuit închis, unde gazdele vă răsfață cu mic dejun și cină, ca în copilărie, când mâncarea avea gust și era făcută din ingrediente de sezon, naturale și locale. Iar pentru că pensiunea este administrată cu grijă și pasiune de o familie tânără și destoinică din Dorna Arini experiența va fi una de pus pe repeat!

✔️ Facilități:

baie în cameră
cameră cu TV
camere cu balcon
frigider în cameră
încălzire centrală
internet în cameră
restaurant
sală de conferințe
sală de mese
TV în living

Cateva imagini:

Pensiunea Arinas 4*











Fotografii facute in excursiile cu aceiasi tema, desfasurate anii trecuti:

















Feed-back: „Ne-am simțit extraordinar, camere mari, curate, care îmbină tradiționalul cu modernul, o curte mare cu flori, priveliște cu pasunii și liniște deplina. Gazdele sunt oamenii harnicii, atenți la nevoile oaspeților. Mâncarea este bio, proaspătă, servita cu atenție și bun gust. Zona este frumoasa și poți să vizitezi și să faci trasee montane, cu siguranță nu te plictisești. O încântare pentru o vacanta frumoasa!”

 :oops: Inainte de a va inscrie cititi informatiile de mai jos (cu click pe fiecare). Inscriindu-va in aceasta excursie intelegem ca le-ati parcurs si ati acceptat conditiile si regulile noastre:

•   Reguli pentru membrii clubului
•   De stiut – mai ales daca sunteti prima oara cu noi.
•   Rolul insotitorului de grup
•   Cum va informati ulterior rezervarii
•   Reguli in timpul calatoriei
•   Contract cu agentia de turism Bon Voyage
•   Renuntarea unilaterala la o excursie
16
Si inca  unul: Drumul care plutește: pod între cer și apa lacurilor: https://forum.singlescamp.ro/index.php/topic,4451.0.html
17
Articole turistice / Drumul care plutește: pod între cer și apa lacurilor
« Ultimul mesaj de admin Sâmbătă, 28 Martie 2026, 11:28 »
Drumul care plutește: pod între cer și apa lacurilor

În călătoria noastră prin Finlanda, am străbătut o parte din fascinanta regiune a lacurilor. Cea mai spectaculoasă porțiune a fost între Punkaharju și Jukola, unde am avut senzația că levităm, suspendați între cer, apă și pământ.

Zeci de punți naturale leagă insulițe acoperite de păduri de mesteceni, iar în jur se întind oglinzi uriașe de apă, în care se topesc, în nuanțe pastelate, albastrul cerului și verdele pădurilor. Am vrut să vă împărtășesc și vouă ceva din bucuria și emoția acelor clipe în care traversam aceste poduri naturale. Asa ca m-am apucat de scris.

Nu știu… poate că eu sunt altfel, construit diferit în felul în care percep lumea. De multe ori mă întreb dacă nu cumva am tendința de a amplifica impresiile de călătorie, ca și cum doar eu aș vedea anumite locuri atât de frumoase, atât de aparte. Poate că, pentru alții, ceea ce mie mi se pare extraordinar este doar ceva obișnuit, previzibil, lipsit de orice farmec.

De câteva ori m-am trezit smuls din efuziunea unui moment de câte o replică sau chiar de o ironie aruncată. Știți cum se stinge un artificiu dintr-un pom de Crăciun? Exact așa mă simțeam și eu după câte un comentariu rostit din plictiseală, din neînțelegere sau, poate, din mirarea că mă poate încânta atât de mult un lucru aparent banal. Tin minte ca asa a fost si la podurile acestea. Mi-am însoțit fiecare traversare cu un fel de extaz și cu o propoziție care mi se părea că surprinde perfect ceea ce simțeam: „apă pe dreapta, apă pe stânga, trecem pe fâșia de pământ dintre lacuri”.

La un moment dat, am auzit în spatele meu o voce care repeta, ca un ecou ușor distorsionat, doar o parte din cuvintele mele: „apă pe dreapta, apă pe stânga”. Apoi, la următorul pod, din nou. Și la încă unul, iarăși. S-a repetat de câteva ori. Era, fără îndoială, o ironie la adresa exuberanței mele.

Am înțeles și am tăcut. Am continuat să trec peste poduri, bucurându-mă doar în mine. Dar nu mai era același lucru. Pentru că unele clipe par să-și găsească adevărata împlinire doar atunci când sunt împărtășite.

Acum ca nu mai e nimeni lângă sa ma ironizeze, va povestesc toate asa cum le-am simțit atunci. Neîntrerupt de ceva.

În Finlanda, acolo unde apa și pădurea se împletesc într-un dans fără sfârșit, există un loc aparte: regiunea cunoscută drept Lakeland Finland. Este un tărâm în care granițele nu sunt trasate de oameni, ci de natură însăși – de ape, de insule și de fâșii înguste de pământ care par că abia îndrăznesc să țină lumea laolaltă.

Era o dimineață care părea desprinsă dintr-un vis nordic. Aerul era curat, aproape tăios, iar lumina avea o claritate pe care nu o mai întâlnisem nicăieri. Drumul șerpuia liniștit prin păduri de mesteceni și pini, fără grabă, fără zgomot, fără să tulbure pacea locului.

Și apoi, aproape fără să-ți dai seama, începe magia. Drumul nu mai este doar drum. Se transformă într-o punte. Într-o trecere între lumi. În stânga – apă. În dreapta – apă. Iar tu, prins între ele, înaintezi pe o fâșie subțire de pământ care pare că plutește.

Aceste „poduri naturale” nu sunt construite în sensul clasic. Nu au arcuri de piatră și nici balustrade. Sunt daruri ale ghețarilor care, cu mii de ani în urmă, au modelat pământul, lăsând în urmă o rețea complicată de lacuri, canale și istmuri fragile. Oamenii nu au făcut decât să le urmeze – să traseze drumuri peste ele, cu respect și discreție.

Pe măsură ce înaintezi, începi să simți altfel timpul. Nu mai contează unde ajungi. Contează doar drumul – acea linie subțire care te poartă printre ape liniștite, reflectând cerul ca o oglindă imperfectă. Uneori lacurile sunt netede, aproape nemișcate. Alteori, vântul le ridică în valuri mici, discrete, ca o respirație.

Copacii cresc chiar la marginea apei, uneori aplecați, ca și cum ar vrea să-și vadă propriul chip reflectat. Din loc în loc, apare câte o căsuță tipic finlandeză, retrasă, tăcută, cu o barcă legată de un ponton simplu. Viața pare redusă la esențial.

Ai strania senzație ca acele drumuri nu sunt trasee fizice, ci experiențe, o formă de trecere intre cer, apa și pământ. În liniștea aceea, fără trafic, fără grabă, fără zgomot, începi să te auzi pe tine. Gândurile devin mai clare. Impresia cu care te întorci acasă este aceea ca ai fost în mijlocul unei lumi care știa cum să fie liniștită.







18
Articole turistice / Eleganță, foc și renaștere: povestea de 500 de ani a Inveraray Castle
« Ultimul mesaj de admin Sâmbătă, 28 Martie 2026, 08:20 »
Eleganță, foc și renaștere: povestea de 500 de ani a Inveraray Castle

Mai degrabă as fi numit acest castel Fairy Tale Castle, pentru ca la fel ca Segovia, Neuschwanstein, Château de Chambord, Castelul Corvinilor, asta este impresia pe care o ai in fata lui: a unei imagini de basm. Cand am vizitat prima oara acest castel, imi amintesc ca eram pe fuga. Ajunseserăm in ultima clipa, înainte de a se inchide. Zăbovisem mai mult la alte obiective și uite asa, mai-mai sa ratam aceasta bijuterie. Norocul fusese ca aranjasem din timp vizita cu cei care administrează acest castel locuit, asa ca am putut anunța ca o sa întârziem un pic... Pana la urma lucrurile s-au așezat și am putut vizita ghidat și interiorul castelului. Fabulos totul, am fost mai mult decât impresionat, inclusiv de povestea ghidului.

Pentru a ajunge la hotel și mai apoi la castel am trecut mai întâi printr-o micuța așezare care poarta numele uriașei proprietăți ai ducilor de Argylle. Primul lucru care iti iese in cale este o poarta cu mai multe arce, pe sub care trebuie sa treci pentru a ajunge pe strada principala. Traversând apoi Main Street, am ajuns la o clădire ce domina satul și pe care scria mare:  Inveraray Jail. Pana sa ne dumirim, am și ieșit din zona centrala am ajuns pe o zona a străzii principale cu case foarte pitorești. Tin minte ca a doua zi, dis de dimineața m-am plimbat pe acolo și am făcut... o suta de fotografii. Atât de mult mi-a plăcut. Strada este mărginita pe o parte de Loch Fyne, ceea ce da un farmec deosebit. Am văzut de curând niște filmulețe extraordinare cu valurile lovind parapetul, aruncând trombe înalte de apa care cădeau apoi, pana in case. Imagini ireale, picturale, fantastice.

Astăzi, imi fac "rondul" de dimineața pe Facebook și imi apare o scurta prezentare, un reels cu Inveraray. L-am și distribuit pe pagina mea, pentru a se bucura și alții de imagini. Si imi vine ideea: ce ar fi sa scriu cate ceva despre acest castel. Oricum, măcar 24 de oameni vor fi foarte interesați, pentru ca o sa ajungă acolo, cu mine, anul acesta. Apoi mai sunt in jur de 400, pe care-i vad citind cam tot ceea ce scriu, legat de călătoriile mele și nu doar. Cu siguranța o sa le placa și lor acest subiect. Cu timpul articolele pe care le scriu ajung recomandate, distribuite sau găsite întâmplator in căutări, la mai bine de 3 - 4000 de oameni. Va dați seama ca acest lucru ma încânta enorm, cand vad ca plăcerea mea de a împărtăși din ceea ce știu și am văzut, se transforma in utilitate și poate chiar bucurie pentru atâția și atâția oameni. Sunt fericit ca și măcar pentru câteva minute, pot rupe oamenii din rutina lor zilnica, le pot abate gândurile spre locuri frumoase, spre tărâmuri depărtate.

Inveraray Castle iti apare ca o imagine mai mult pictata decât una reala. Cu turnurile sale conice, ridicate ca niște pălării de vrăjitoare, și cu zidurile cenușii care par să fi absorbit secole de ploi, vânt și povești.

Istoria începe cu mult înainte de forma actuală a castelului. Clanul Clan Campbell – unul dintre cele mai puternice și influente din Scoția – își stabilește aici reședința încă din secolul al XV-lea.

Primul castel a fost ridicat în jurul anului 1450 de Sir Duncan Campbell, dar ceea ce vedem astăzi este rezultatul unei ambiții mult mai mari. În 1744, Archibald Campbell decide să demoleze vechea fortăreață și să construiască o reședință care să reflecte puterea și statutul familiei sale.

Piatra de temelie este pusă în 1746, iar lucrările – conduse de arhitecții William Adam și Roger Morris – vor dura aproape patru decenii. Rezultatul? Unul dintre primele exemple de arhitectură neogotica din lume – o combinație îndrăzneață între gotic, baroc și clasicism.

Și poate cel mai important lucru: castelul nu a devenit niciodată un simplu muzeu. Este, și astăzi, locuința familiei. În spatele zidurilor sale groase trăiește încă descendența directă a clanului. Castelul aparține Torquhil Campbell, actualul duce de Argyll și șeful clanului Campbell.

Familia ocupă apartamente private pe două niveluri, în timp ce restul castelului este deschis vizitatorilor – o combinație rară între viață contemporană și patrimoniu istoric. De peste 500 de ani, aceeași familie își conduce destinul din acest loc – o continuitate aproape incredibilă în lumea modernă.

Privit din depărtare, castelul pare desprins dintr-un basm gotic. Cele patru turnuri circulare, fiecare cu acoperiș conic, domină peisajul și reflectă eleganța aristocratică a secolului al XVIII-lea. Zidurile din piatră cenușie, aproape severe, contrastează cu liniștea lacului și verdele intens al domeniului. Castelul este înconjurat de grădini întinse și de un domeniu vast de peste 60.000 de acri – păduri, câmpuri și coline care îi oferă un aer de izolare nobilă.

Interesant este că întregul oraș Inveraray a fost mutat mai departe în secolul XVIII, pentru a crea această perspectivă perfectă asupra castelului – un gest rar de „urbanism aristocratic”.

Dacă exteriorul impresionează prin austeritate, interiorul surprinde prin bogăție. În momentul în care treci pragul, ajungi într-o lume a aristocrației scoțiene:

Sala Armurilor – probabil cea mai impresionantă încăpere, unde peste 1.300 de arme (pike, săbii, muschete) sunt dispuse radial pe pereți, ca un soare metalic al războiului.

Saloanele decorate în stil parizian – precum Tapestry Drawing Room, unde influențele franceze din anii 1780 dau o notă neașteptată de eleganță continentală.

Camerele de recepție și dormitoarele istorice – cu tavane elaborate, mobilier original și tapiserii care spun povestea generațiilor Campbell.

Totul transmite ideea de continuitate: nu este o reconstituire, ci un spațiu locuit, în care fiecare obiect a fost martor la viața reală a unei familii.

Istoria castelului nu a fost lipsită de dramă. În 1975, un incendiu devastator a distrus o mare parte din interior. Familia a continuat să locuiască în castel, chiar și în condiții dificile, în timp ce restaurarea era finanțată prin donații din întreaga lume.

Această renaștere spune poate cel mai mult despre spiritul locului: Inveraray nu este doar un simbol al trecutului, ci și al perseverenței. Este un loc unde trecutul nu a plecat niciodată. Când vizitezi castelul, ai senzația că timpul nu a trecut, ci s-a așezat în straturi.

Se spune că este și bântuit, dar chiar și fără fantome, locul are o energie aparte. Inveraray Castle este o poveste despre putere, familie, ambiție și supraviețuire – spusă nu în cuvinte, ci printr-o forma arhitecturala și o atmosfera unica.



19
Prezentare nou intrati / Re: Noi cei vechi ne-am prezentat aici. Fa-o si tu!
« Ultimul mesaj de Roger Vineri, 27 Martie 2026, 11:36 »
Salutare! Sunt Călin, din Arad, am 57 de ani. Mă bucur să fiu aici și să descopăr comunitatea.
Tocmai mi-am rezervat excursia la Râul Sadului. Călătoresc cu mașina proprie. Abia aștept câteva zile de natură, aer curat și oameni noi. Îmi plac mult muzica, concertele și locurile care te scot puțin din ritmul obișnuit.
Ne vedem curând — până atunci, salutări tuturor!
Pagini: 1 [2] 3 4 ... 10