Singles Happy Travel. Club de socializare
Excursii si evenimente => Feed-back-uri, impresii, fotografii din excursiile si vacantele noastre => Subiect creat de: admin din Duminică, 15 Mai 2011, 11:29
-
Gata! Pregatirile sunt finalizate, ramane doar sa ne asezam in fotoliile microbuzului si sa pornim la drum spre insorita Italie.
Plecarea va fi pe noaptea 18/19 mai, urmand sa ne intoarcem pe data de 26 spre seara. Deci noua zile de calatorie...
Programul acestei execursii:
Ziua 1 – miercuri
3.30 plecare din Sibiu pe traseul Deva, Arad, Nadlac, Szeged, se ajunge la Budapesta in jur de ora 14.00 (ora Ungariei). Traseu de 525 km. Cazare la hotel Thomas Centrum – apoi un scurt refresh
15.00 Hosok Tere (Monumentul eroilor) si o plimbare prin parcul apropiat
16.45 Revenire la hotel
17.30 Se pleaca intr-o plimbare spre Piata Vigado - faleza Dunarii
18.30 Croaziera pe Dunare cu Legend (ora de plecare a vaporasului) – optional. Cine a mai fost sau nu doreste sa mearga poate ramane in zona de faleza la o terasa sau poate sa viziteze magazinele de pe Vatci Utca. Cina la una dintre terasele de pe malul Dunarii (cativa dintre voi isi amintesc cred de seara aceea minunata de acum aproape un an...)
20.30 Revenire la hotel
Ziua 2 - joi:
9.00 Dupa micul dejun - plecare spre Venezia. Budapeste - Venetia 805 km, estimat la 7 ore si jumatate de condus. Cu 2 pauze de masa + cafea, cca noua ore si jumatate. Sosire Mestre : 18.30. Cazare Hotel Piave. Program liber
Ziua 3 – vineri :
8.30 Mic dejun apoi se pleaca spre Venezia
ur de oraş în Venezia. Se pot vedea/vizita:
Piazza San Marco, Basilica San Marco, Ponte dei Sospiri, Podul Rialto,Palatul Dogilor etc. 18.30 se pleaca inapoi la hotel. Cina si program liber
Ziua 4 – sambata
8.30 Dupa micul dejun se pleaca spre Milano cu oprire la Verona. Mestre – Milano 269 km aproximativ 3 ore de condus. La cca 9.30 se ajunge la Verona. Scurt tur de oraş de cca 2 ore, cu pauza 3. Se viziteaza: Piazza dei Signiori, Arena, balconul Julietei etc.
12.30 Se pleaca spre Milano – la cca 14.30 se ajunge la hotelul Grand Barone di Sassi Cazare + refresh rapid 15.30 cu microbuzul in Milano - Scurt tur de oraş în Milano: Castelul Sforzzesco, Domul, Scala, Palatul Regal, Galleria Vittorio Emanuele II etc. Alternativa cu shopping
21.00 – intoarcerea la hotel Milano cazare. (Venetia – Milano 270 km)
Ziua 5 – duminica :
9.00 Se pleacă spre Florenţa, pe ruta Genova – Pisa – Florenta (410 km)
Pe traseu se face un tur panoramic în Genova (se ajunge in jur de ora 11.00. Vizitam La Lanterna, Domul, Palatul Ducal, Palazzo Reale
La 13.00 se pleaca spre Pisa, se ajunge acolo in jur de ora 15.00. Trecem prin Viareggio, Forte din Marmi si pe langa Carrara. In Pisa se viziteaza Campul Minunilor cu Domul, Baptisteriul şi Turnul inclinat.
Ora 17.00 plecare spre Florenţa, cazarea la hotel Eurohome va fi in jur de ora 19.00
Program liber si cina
Ziua 6 – luni :
9.00 Florenţa, tur de oraş – plecam cu microbuzul: Piaţa Signoriei, Accademia dell Arte, Galeriile Uffizi, Palatul Pitti, Ponte Vecchio, Catedrala Santa Maria dei Fiori etc Timp liber. Intoarcerea la hotel in jur de ora 21.00
Ziua 7 – marti:
8.30 Mic dejun, check out apoi plecare spre Padova (ora 9.30). Se ajunge la Padova in jur de ora 12.00 Se vizitează Catredrala Sf. Anton din Padova . La ora 14.00 intalnirea la microbuz si plecare spre Ljubliana. Total km Florenta – Padova – Ljubljana = 480. La Ljubljana ajungem in jurul orei 18.00. Cazare la Hotel Resort. Refresh si la ora 19.00 iesim in oras cu microbuzul – potrivit ar fi la Castel. Ne intoarcem la ora 22.00.
Ziua 8 – miercuri
8.30 Mic dejun, apoi la cca 9.30 iesim din nou intr-un tur de oras de 2 ore, pana la ora 12.00 cand facem check out-ul. Se pleaca către Siofok (360 km), ajungem la cazare la cca 16.30 Cazare la Marina Panzio apoi plimbare pe malul lacului Balaton. Cina la o csarda.
Ziua 9 – joi :
8.30 mic dejun si check out la cca 9.30. Plecare spre Romania . Siofok – Sibiu 640 km cca 9 ore si jumatate. In jur de ora 21.00 ajungem in Sibiu.
Orasele si obiectivele pe care o sa le vizitam:
Budapesta
Este formata din 23 districte dar cea mai simpla si cunoscuta diviziune este cea in Buda (partea deluroasa), Pesta (unde stam noi) si Dealul Castelului din Budapesta. Asezata intre Campia Panonica si Dealurile Buda, orasul este o impletire arhitectonica de stiluri baroc, neoclasic si art nouveau.
Ceea ce se vede in fata privind dispre Piata Vigado este Dealul Gellert, in fapt o roca mare, inalta de 140 metri. Numele ii vine de la un episcop care a crestinat ungurii pe vremea Regelui Sf Stefan. El si-a pierdut viata, aruncat intr-un butoi, de pe dealul care-i poarta numele de catre cativa pagani. Interesant este ca dealul adaposteste rezerva de apa potabila a orasului, aceasta fiind stocata intr-un rezervor urias. Gellert a mai servit si ca fortareata militara, dar pentru ca revolutia de la 1948 a fost inabusita cu lovituri de tun si artilerie trase de pe acest deal, a devenit o zona nu tocmai favorita a maghiarilor.
.Aceasta biserica a luat nastere intr-o pestera naturala in 1926. A fost administrata de un ordin care isi trage numele dupa Paul, un sfant din secolul al treilea ce a trait in desertul Egiptului avand doar un corb drept companie. Acest corb ii aducea zilnic o jumatate de felie de paine.
In anii 50 comunistii i-au arestat pe calugarii din aceasta manastire, l-au executat pe liderul lor si au inchis biserica. In 1989 zidul care zavorase biserica a fost daramat si aceasta a fost redeschisa. O parte a zidului poate fi vazuta la intrarea in pestera ce formeaza biserica. In capela centrala a bisericii veti putea vedea statuia Sfantului Paul avand corbul sau pe umar.
Marea Sinagoga din Budapesta este a doua ca marime din lume – cea mai mare este in New York – si pot primi cam trei mii de oameni. Stilul bizantin fascineaza si aminteste de monumente sau obiective turistice din Orientul Indepartat. Doua domuri sunt asezate in varful a doua turnuri gemene inalte de 43 de metri. Cele doua turnuri simbolizeaza coloanele Templului lui Solomon. A fost construita prin 1850.
Podurile Budapestei sunt simboluiri ale orasului, Elisabeta (Erzebet), Podul cu lanturi, Petofi toate sunt adevarate capodopere.
Piata Eroilor din Budapesta.
Hosok Tere (Monumentul eroilor) si o plimbare prin parcul apropiat . Piata Eroilor este unul din cele mai vizitate obiective turistice din Budapesta si se afla in fata Parcului Central la capatul Bulevardului Andrassy, Monumentul a fost construit in 1896 pentru a comemora o mie de ani de la sosirea Maghiarilor in Bazinul Carpatic.
Monumentul se compune din doua semicercuri deasupra carora sunt asezate simbolurile pacii si razboiului, al muncii si bunastarii, al cunoasterii si gloriei. Laturile Pietei Eroilor sunt decorate cu statui de regi, guvernatori si personaje celebre din istoria Ungariei. La picioarele fiecarei statui o mica placa descrie cel mai important moment din viata personalitatii respective.
In mijlocul Pietei Eroilor se gaseste o coloana inalta de 36 de metri in varful careia se gaseste statuia Arhanghelului Gabriel, simbol al credintei Romano-Catolice. Pe piedestal statui ecvestre il comemoreaza pe Arpad si pe cele sapte capetenii ale triburilor maghiarilor. Descendentii lui Arpad au dat nastere dinastiei regale din Ungaria. Mormantul soldatului necunoscut se gaseste si el in piata. De o parte si de alta a pietei se gasesc Muzeul de Arta si Galeria de Arta. Ambele merita sa fie vizitate. De cativa ani buni cele doua muzee concureaza pentru a atrage atentia vizitatorilor si aduc expozitii temporare printre care s-au numarat Van Gogh, Rembrandt si colectii ale unor celebri pictori spanioli sau francezi.
Venetia
Pentru o perioada de aproape 1400 de ani, cei 3-4 kilometri de apa mai putin adanca ce separa Venetia de restul Italiei, nu numai ca au protejat Venetia de invadatori dar au izolat venetienii complet de viata politica a tarii.
Venetia a ramas astfel neatinsa de razboaiele si intrigile papale sau imperiale, feudalism si certuri teritoriale. Venetienii si-au indreptat atentia spre est, catre pietele pline de bogatie ale Constantinopolului. Asa a luat de fapt nastere marele imperiu comercial al Republicii Venetiene.
Un oras ce fusese construit din frica avea sa ajunga in scurt timp, sa fie catalogat drept cel mai frumos oras din lume. In timp ce florentinii spre exemplu erau considerati mari ganditori, venetienii erau considerati oameni foarte practici deoarece ei au reusit sa cucereasca niste mlastini pline de malarie pentru a construi un oras minunat din nimic.
Istoria Venetiei este impresionanta dar poate cea mai fascinanta poveste din istoria sa milenara este cea a lui Marco Polo, comerciantul venetian care a calatorit pana in China si l-a intalnit pe Gingis Han. Povestea acestuia este una dintre cele mai frumoase povesti adevarate ale Evului Mediu.
De asemenea Giacomo Casanova nu este doar legenda. El s-a nascut in Venetia in 1725. Mitul irezistibilului seducator si amorez a fost subiectul unei carti de memorii.
In Venetia se pun bazele guvernarii Dogilor in anul 726 cand este atestat si primul Doge. In anul 814 este inceputa constructia Palatului Dogilor (Palazzo Ducale) in ceea ce astazi este Piata San Marco. Constructia Bisericii San Marco din aceeasi piata, este inceputa in anul 834 dar prima Basilica San Marco a ars din temelii.
San Giorgio Maggiore.
San Giorgio Maggiore este una din insulele Venetiei aflandu-se la sud de insula principala. Insula este inconjurata de Canalul della Grazia, Canalul della Giudecca, Bazinul San Marco, Canalul di San Marco iar la sud de Laguna.
Insula a fost probabil ocupata in perioada dominatiei romane si avea numele de Insula Memmia (dupa familia care o detinea). Din anul 829 avea o biserica consacrata Sfantului Gheorghe (San Giorgio). Manastirea San Giorgio a fost fondata in anul 982 atunci cand dogele Tribuno Memmo a donat insula unui calugar.
Basilica San Marco.
Basilica di San Marco este biserica cea mai cunoscuta din Venetia si unul din cele mai bune exemple de arhitectura bizantina. Ea se afla in Piata San Marco. Initial biserica era o capela pentru conducatorii venetieni. Din anul 1807 a fost locasul Patriarhului Venetiei. Datorita formei opulente, decorata cu mozaic bizantin, si datorita statutului sau de putere si bunastare ca simbol venetian, a mai fost numica si Biserica de aur (Chiesa d'Oro).
Exteriorul bisericii este impartit in 5 arcade despartite de stalpi decorati cu marmura policromata. Deasupra usii centrale se afla un mozaic poleit cu aur (din sec al XIX-lea) ce reprezinta Judecata de Apoi. In partea de sus a bisericii sunt statuile a 4 sfinti razboinici si a lui San Marco care vegheaza asupra orasului. Deasupra ferestrei centrale a fatadei, sub statuia lui San Marco se afla leul inaripat(simbolul bisericii) iar in mijlocul balconului se afla caii romani.
Interiorul bisericii este bazat pe o cruce greceasca cu fiecare brat impratit in 3 parti. Constructia bisericii a fost inspirata dupa Biserica Iustiniana a apostolilor din Constantinopol. Suprafata acoperita cu mozaic este de 8000 m2. Suprafata superioara a interiorului este acoperita cu mozaic stralucitor ce contine aur, bronz si o mare varietate de pietre.
Daca vreti sa vizitati biserica trebuie sa aveti grija cum sunteti imbracati, nu puteti intra cu bagaje mari, fotografiatul sau filmarea sunt interzise si conversatiile zgomotoase la fel.
Palatul Dogilor.
Palatul Dogilor din Venetia este un exemplu superb de arhitectura gotica venetiana. El a servit ca senat, centru administrative, tribunal, arhiva publica si inchisoare pana in anul 1797 atunci cand a cazut republica venetiana.
Prima data ridicat in sec al IX-lea, Palatul Dogilor a fost reconstruit de mai multe ori dar din anul 1340, o data cu constructia Salii Consiliilor, a inceput cu adevarat sa prinda forma. Alegerea dogilor era particulara orasului si a durat 1000 de ani din anul 697 pana in 1789. In Sala Consiliului sunt picturile primilor 76 de dogi.
Decoratiunea palatului este impresionanta. Cele 36 de capitele din colonada inferioara cuprind sculpturi ale unor animale, flori si reprezentari ale lunilor anului. Sculpturile mai contin scene ale Judecatii lui Solomon, Noah, Adam si Eva cu Arhanghelul Gabriel etc.
La intrarea in palat este o curte imensa. Urcand pe scara gigantilor (Scala dei Giganti), veti putea vedea statuile lui Neptun si Marte iar apoi vezi ajunge in loja de la primul etaj. Aici erau incoronati dogii in urma unei slujbe ce se tinea in Biserica San Marco. Scara de aur (Scala d’Oro) duce la o succesiune de camere din sec al XVI-lea, printre ele fiind si camerele private ale dogilor.
Adresa: Piata San Marco
Fiind lipita de Palatul Dogilor, Puntea Suspinelor poate fi gasita cu usurinta. Practic, venind dinspre Piata San Marco, cu Palatul Ducal in stanga si Insula San Giorgio Maggiore in dreapta, urcati pe primul pod (Ponte della Paglia) si, pentru a o vedea, priviti de-a lungul canalului Rio di Palazzo. Podul a devenit faimos in secolul XIX datorita Lordului Byron, care l-a zugravit romantic intr-o poezie numita Childe Harold’s Pilgrimage, si tot de la acesta se spune ca i-ar fi ramas si numele sub care este cunoscut astazi. (Este posibil sa fie acoperit de niste panouri – este santier) Peste aceasta punte erau condusi condamnatii la moarte a caror sentinta se dadea in Palatul Dogilor.
Piata San Marco.
Piata San Marco este piata cea mai cunoscuta din Venetia inconjurata de cafenele si buticuri superbe
Napoleon numea piata San Marco “receptia cea mai frumoasa a Europei”.
Piata a fost pavata la sfarsitul sec al XIII-lea cu caramizi aranjate in forma de mozaic. In anul 1723 caramizile au fost inlocuite cu un pavaj mult mai complex compus din trahite (roci vulcanice) inchise la culoare si traversata de forme geometrice realizate din pietre istriene albe.
Ultima pavare a fost facuta in anul 1890 datorita “degradarii si al modei”. Piata San Marco este cel mai jos punct din Venetia si datorita acestui lucru este prima care se inunda atunci cand sunt furtuni in Marea Adriatica sau chiar cand ploua mai mult.
Marele Canal.
Desi Venetia este impartita in insule si canale, Marele Canal este singurul canal mare cu adevarat. Are forma unul “S” in oglinda si are aproximativ 3,8 km lungime, 30-90 latime si o adancime de o medie de 5 metri.
Marele Canal este cel mai bine cotat cartier din Venetia: casele sunt mai mari (construite intre sec XIII – XVIII), decoratiunile sunt la scala mult mai mare si dispune de cel mai usor transport cu barcile avand cel mai mare trafic cu barcile din oras. Este normal atunci cand consideri ca acest canal ofera oportunitati mai mari pentru orice vizitator de a vedea cladirile ce il delimiteaza.
Pana in secolul al XIX-lea traficul se desfasura de-a lungul canalului fapt pentru care nu exista decat un singur pod care traversa canalul (Podul Rialto). Pana astazi s-au mai construit inca doua poduri: podul Scalzi si podul Academiei si inca unul se afla in constructie.
Podul Rialto.
Podul Rialto este cel mai vechi pod peste Marele Canal si probabil cel mai cunoscut din oras. A fost construit intre anii 1588 si 1591 si a fost singura modalitate de a traversa canalul pe jos pana in anul 1854 cand a fost construit Podul Academia.
Podul Rialto are 7.5 metri inaltime si cuprinde 3 sensuri de mers. Doua parti pe langa balustrade si o banda pe mijloc care serveste ca spatiu pentru comerciantii ce vand diverse bijuterii, panze, sticla de Murano si alte articole pentru turisti.
Ca' d'Oro
Ca' d'Oro este cel mai frumos castel de pe Marele Canal. Palatul a fost construit intre anii 1428 si 1430 pentru familia Contarini, din care au facut parte opt dogi intre anii 1043 si 1676. In urma alegerilor, fiecare doge urma sa-si paraseasca palatul sau si sa se mute in Palatul Dogilor. Fatada principala de pe partea Marelui Canal a fost construita in stilul gotic floral venetian. In acest stil au mai fost construite si Palatul Barbaro si Palatul Giustinian.
La parter loja permite accesul intr-un hol de intrare direct din canal. Deasupra colonadei se afla balconul salonului principal. Coloanele balconului au capitele (locul de imbinare a stalpilor cu etajul superior) ce sprijina deasupra lor geamuri sub forma de trifoi. Deasupra acestui balcon se afla un alt balcon asemanator cu cel de jos. Descriind stilul palatului se poate spune ca este o combinatie intre o biserica medievala si un templu Maur.
Adresa: Cannaregio
Alte obiective:
Casa lui Marco Polo – acum un mic hostel cu o pizzerie la parter
Basilica Santa Maria della Salute – construita ca ofranda pentru ca ciuma a incetat sa mai faca victime.
Verona
Numele orasului este cunoscut in primul rand datorita dramei shakespeariene Romeo si Julieta. Locul in care cei doi au trait si au murit este vizitat de mii de turisti si indragostiti in fiecare an. Balconul de marmora al casei Capuletilor din Via Cappello nr 27, foarte aproape de Piazza Erbe aminteste de declaratiile de dragoste ale Romeo. Totul se intampla acum 700 de ani...
Indiferent de locul in care poposesti in Verona, orice vizita trebuie sa inceapa si sa se sfarseasca in Piazza Bra, cea mai mare si cea mai populata cu turisti. Aici se gaseste Palazzo Barbieri, sediul primariei, aici se intind, de-a lungul unei singure laturi a pietei, cele mai multe pizzerii din oras, dar tot aici se inalta zidurile misterioase ale Arenei, amfiteatrul roman care acum 2000 de ani aduna plebea la luptele de gladiatori. Sub ramurile uriase ale copacilor din parcul pietei se odihnesc laolalta turistii si localnicii si tot in Piazza Bra se intalnesc principalele stradute comerciale din centrul vechi. Arena romana este al 3-lea amfiteatru roman dupa Collosseum si El Jem din Tunisia care avea o capacitate de peste 22.000 de oameni in cele 44 de randuri de scaune.
Arena, de departe cel mai important obiectiv al orasului si cel mai impozant, se transforma, din mai si pana in septembrie, in opera, un bilet in randurile din fata putand costa cateva mii de euro. A doua piata importanta este Piazza delle Erbe, in care ajungi cel mai usor pe Via Mazzini, cea mai aglomerata si ingusta artera comerciala. La capatul strazii piata se deschide in toata splendoarea, fiind ocupata de negustorii de suveniruri, fructe si legume si pastreaza inca semnele civilizatiei romane, vechea piata aflandu-se insa undeva la cativa metri sub pamant. De jur imprejur pot fi admirate superbe constructii medievale, cladiri unice care poarta si astazi insemne ale familiilor instarite care le-au ridicat cu secole in urma, in vreme ce la parterul lor poti savura o pizza sau un cappuccino sub soare. De aici sunt doar cativa pasi pana in curtea familiei Capulet, sub balconul Julietei, sub care se fotografiaza anual zeci de mii de turisti.
Mai departe, pe stradutele suficient de stramte incat doar cateva raze de soare reusesc sa patrunda, se ajunge la Catedrala di Verona, o constructie ce reprezinta nu doar un exemplu reusit al arhitecturii gotice, dar si un loc in care se gasesc vestigii romane, foarte bine conservate. Si turul orasului ar putea dura cel putin 24 de ore, atata timp cat exista cel putin 15 palate, zeci de biserici cu valoare istorica, raul Adige, care inconjoara pur si simplu centrul istoric cu cele 13 poduri ale sale, iar imprejurimile si vecinatatea lacului Garda asigura nenumarate alte obiective de vizitat.
Alta personalitate de care se leaga numele orasului este Dante Aligheri, inegalabilul poet si filosof, care a fost gazduit aici n perioada exilului sau si care a lasat in urma nu doar numele unei piete,
Milano
Domul din Milano - Duomo
Catedrala Santa Maria Nascente, pe scurt Domul din Milano, se gaseste in Piazza del Duomo si este a treia biserica ca marime a Crestinatatii (depasita numai de San Pietro din Roma si de Catedrala din Sevilia). Domul din Milano este fara indoiala o bucurie pentru ochii oricarui turist. Desi mai toate elementele cheie ale Domului din Milano erau la locul lor in anul 1391, constructia completa a durat aproape 500 de ani pentru a fi dusa la bun sfarsit. Duomo di Milano a fost initial ridicat din caramida, apoi s-a trecut la marmura deoarece arhitectii au inteles grandoarea proiectului. De-a lungul timpului, a fost decorat cu spirale gotice si o multime coplesitoare de statui. Toate controversele despre cele mai bune metode de a duce la bun sfarsit acest proiect enorm au dus la o imbinare extraordinara de stiluri.
Constructia a inceput in 1386 din ordinul Episcopului Antonio da Saluzzo, pe un teren care servise ca loc de cult inca din secolul trei, cand un templu roman al zeitei Minerva fusese ridicat aici. Din porunca lui Gian Galeazzo Visconti, conducatorul orasului Milano de atunci, au fost construita special o retea de canale pentru a putea transporta piatra necesara acestui proiect de amploare.
Desi a fost sfintita in 1418, catedrala a ramas neterminata pentru mai multe secole. Politica, marimea proiectului, lipsa banilor si alte cauze au dus la stagnarea permanenta a proiectului. Intr-un final, la inceputul secolului 19, fatada a fost terminata din ordinul nimanui altuia decat Napoleon. A demarat pasii finali ai constructiei Domului chiar inainte de a se incorona Rege al Italiei aici in 1805.
Un uluitor total de 3500 de statui decoreaza Duomo, si doua treimi din ele sunt in exterior. Cele mai vechi dintre ele au fost facute intre anii 1386 si 1447, altele fiind adaugate intre secolele 15 si 18. Fatada este in stil baroc pana la primul rand de ferestre iar apoi in stil neo-gotic. Fiecare dintre cele 5 usi de bronz ale Duomo au fost sculptate de artisti diferiti, intre anii 1840 si 1965 si au teme diferite.
Pentru a putea aprecia pe deplin statuile si cele 135 de turle, trebuie sa luati liftul (care se afla in spatele Domului) pana pe acoperis, de unde in zilele senine va puteti bucura de niste privelisti deosebite ale Aplilor. O vizita pe acoperis va duce mai aproape de o emplema a orasului Milano: Madonnina (1774), figura poleita cu cupru a Fecioarei Maria, pe cea mai inalta turla a bisericii. Acesta a fost multa vreme si cel mai inalt loc din oras pana in 1958 cand zgarie-norul Pirelli l-a detronat in acest clasament.
Interiorul oarecum intunecat este contrastant cu exteriorul stralucitor al Catedralei dar nu este cu nimic mai putin impresionant. Cele 52 de coloane si vitraliile naosului care majoritatea dateaza din secolele 15-16 si sunt cele mai mari din lume lasa o impresie puternica asupra vizitatorilor.
Adresa: Piazza del Duomo
Galleria Vittorio Emanuele II
Chiar in centrul Milanului, chiar intre Duomo si Teatrul Scala din Milano, se gaseste Galleria Vittorio Emanuele II construita intre anii 1860 si 1870. Galleria Vittorio Emanuele II este un alt monument pentru Regele care a unificat Italia, asa cum Roma are enormul sau monument Vittorio Emmanuele. Poate fi numit si mall de shopping, dar este unul foarte elegant. Tavanul aflat foarte sus este facut din domuri de sticla si fier.
Galeria a fost proiectata de Giuseppe Megnoni care din pacate a murit chiar inainte de a se termina cladirea, in urma unei cazaturi de pe schele. Astazi Galeria atrage o multime de italieni si turisti deopotriva, care vin aici pentru a face cumparaturi, pentru a manca si bea ceva sau doar pentru se plimba si a admira magazinele de lux. Datorita funtiilor multiple pe care le indeplineste, Galleria Vittorio Emanuele II, a fost supranumita camera vietii din Milano.
Acesta este locul cel mai potrivit pentru promenada unde pot fi vazuti cei mai eleganti italieni, unde puteti savura o inghetata sau unde puteti admira mozaicul de pe tavanul din curtea octogonala care reprezinta Europa, Asia, Africa si America sau mozaicurile de la capetele coridoarelor ce reprezinta Agricultura, Stiinta, Arta si Industria.
Adresa: Piazza del Duomo
Scala din Milano - Teatro alla Scala
Poate cea mai importanta opera din lume, La Scala din Piazza della Scala, dispune de un proaspat renovat auditoriu din catifea rosie. Printre spectatorii la aceste reprezentatii deosebite de opere italiene si balet se gasesc deseori demnitari de rang inalt din intreaga lume. Daca vreti sa asistati la un spectacol la Scala din Milano trebuie sa rezervati bilete cu multa vreme inainte de inceperea stagiunii.
Proiectat de Piermarini, teatrul a fost construit intre 1776 si 1778 sub patronajul Mariei Tereza, Imparateasa Austriei in perioada cand mare parte a nordului Italiei se afla sub stapanirea dinastiei de Habsburg.
In timpul secolului al 19-lea, Scala a devenit un simbol al miscarii Risorgimento, miscarea poporului italian care lupta pentru unificare, in mare parte din cauza legaturii dintre Scala si viata marelui compozitor Giuseppe Verdi. Ariile sale au devenit adevarate chemari la arme. Semnificatia civica a teatrului Scala din Milano, a devenit incontestabila in 1872 cand a trecut in proprietatea orasului Milano.
La Scala continua sa reprezinte locul de intalnire al elitei milaneze. Repertoriul este unul deosebit pentru ca desi de cele mai multe ori programeaza opere clasice, din cand in cand mai sunt si reprezentatii ale unor capodopere mai neobisnuite.
La Scala dispune si de un muzeu unde pot fi admirate exponate reprezentative pentru marii compozitori ai Italiei cum ar fi Verdi, Rossini, Puccini sau Toscanini.
Adresa: Largo Ghiringhelli 1, Piazza della Scala.
Santa Maria delle Grazie - Cina cea de taina
Poate obiectivul turistic care atrage cei mai multi turisti in Milano este capodopera lui Leonardo da Vinci – Cina cea de Taina. Intre anii 1495 si 1497, Leonardo a pictat aceasta capodopera a confuziei si tradarii pe peretele salii de mese in vremea cand Santa Maria delle Grazie era o manastire Dominicana. Fresca lui Leonardo a fost numita “cea mai trista opera de arta din lume” – in parte datorita faptului ca s-a deteriorat chiar dinainte de a fi terminata, probabil si din cauza ca preotii isi pregateau masa aici.
Fresca a suferit o serie de retusari bine intentionate dar prost executate in secolele 18 sau 19. In ziele noastre o noua restaurare a avut loc, avand ca scop indepartarea efectelor restaurarilor anterioare si stricaciunilor cauzate de acestea. De asemenea fresca s-a restaurat si pentru a repara distrugerile aduse de trupele lui Napoleon, care au folosit peretele pe post de tinta pentru exercitii de tras cu pusca si distrugerile suferite in timpul bombardamentelor din Al Doilea Razboi Mondial care au daramat acoperisul, lasand fresca expusa intemperiilor timp de 3 ani.
Cu alte cuvinte, “Cina cea de Taina” este doar o umbra a operei lui Leonardo, dar lucrarea ce imortalizeaza momentul cand Cristos le-a spus Apostolilor ca unul din ei il va trada, ramane la fel de puternica si evocativa. Numai 25 de oameni au voie sa vada aceasta opera de arta in acelasi timp, si trebuie sa treaca printr-o serie de dispozitive care indeparteaza de pe haine eventualele elemente ce pot fi daunatoare frescei. Din aceasta cauza, cozile sunt in general foarte mari si fara rezervari in prealabil puteti avea surpriza sa fiti respinsi la intrare chiar daca mergeti iarna cand fluxul turistic este departe de maxim. In plus grupurile de turisti cumpara bilete multe contribuind la aglomeratie.
Datorita faptului ca biserica Santa Maria delle Grazie gazduieste o asa capodopera, biserica in sine este de multe ori trecuta cu vederea, dar ea in sine este o comoara. Veche din secolul 15, Santa Maria delle Grazie prezinta o multime de inovatii arhitectonice si un dom impresionant. Este opera unuia dintre cei mai mari arhitecti renascentisti, Donato Bramante – cel care a fost unul dintre primii arhitecti care a lucrat la Basilica San Pietro din Roma.
Adresa: Piazza Santa Maria delle Grazie 2, Corso Magenta
Castello Sforzesco
Dupa Duomo, Castello Sforzesco este principalul obiectiv turistic din Milano datorita celor 12 mini-muzee si a diverselor obiecte ce dateaza din paleolitic pana in anii 1950. Castelul a fost resedinta familiei de nobili Visconti din anul 1368 si mai apoi readus la splendoarea initiala prin restaurari de catre familia de aristocrati Sforza in anii 1450. Intreaga curte s-a adunat aici cateva decenii mai tarziu cand Ludovico 'il Moro' era privit ca unul dintre cei mai rafinati oameni din Europa. Castelul a inceput sa se degradeze in 1499 iar Ludovico a sfarsit prin a fi inchis in anul 1500.
In timp ce orasul Milano se zbatea sub ocupatia franceza de la inceputul secolului al 19-lea, bastioanele in forma de stea ale castelului au fost daramate. La sfarsitul anilor 1800 se vorbea chiar despre daramarea completa a intregului castel dar din fericire pentru oras, arhitectul Luca Beltrami s-a luptat pentru a il pastra in picioare. Acesta a venit cu propunerea de a gazdui aici diverse colectii de arta ale orasului Milano. Intre anii 1893 si 1904, Beltrami a supravegheat restaurarea castelului, iar eforturile sale au fost cele care au salvat edificiul de la pierzanie.
Turistii intra in Castello Sforzesco prin piazza d'Armi; portile ii aduc in Rocchetta – cea mai veche parte a castelului si in Cortile (curtea castelului), unde sunt expuse in dese randuri tot felul de sculpturi. Palazzo della Corte Ducale se afla in partea dreapta in stil renascentist. Tot aici se gaseste si intrarea la multitudinea de muzee din cadrul castelului - Civici Musei.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial, castelul a suferit daune majore in urma bombardamentelor, si a trebuit sa fie iarasi restaurat pentru a fi adus in starea de astazi. Castello Sforzesco gazduieste astazi Muzeul de Mobila, Muzeul de Arta Antica, Muzeul Intrumentelor Clasice, Colectia de Arta Aplicata, Sectiunile Egiptene si Preistorice ale Muzeului de Arheologie si Colectia de Tiparituri Achille Bertarelli.
Cel mai important muzeu al castelului este insa Pinacoteca del Castello Sforzesco, care expune manuscrisul de la Codex Trivulzianus al lui Leonardo da Vinci, Rondanini Pietà de Michelangelo si Trivulzio Madonna de Andrea Mantegna.
Adresa: Piazza Castello
Pinacoteca di Brera
Pinacoteca di Brera are o colectie de arta extraordinara ce contine opere de la Caravaggio la Bramante si ce este adesea considerata cea mai frumoasa colectie de arta din Lombardia. Pinacoteca di Brera a fost initial o colectie de tablouri pentru studentii de la Accademia di Belle Arti ce se afla in aceeasi cladire. Tablourile au fost adunate de la biserici si manastiri suprimate de regimul lui Napoleon.
Desi nu poate concura cu Louvre sau cu National Gallery din Londra, Pinacoteca are o colectie care exceleaza si impresioneaza prin calitate, iar faptul ca nu este exagerat de mare face vizitarea sa cu atat mai placuta. Colectia contine opere ale artistilor italieni pe o perioada cuprinsa intre secolele 13 si 20. Pinacoteca di Brera are partea sa de lucrari de arta de o importanta deosebita printre care se numara lucrari ale lui Andrea Mantegna, Giovanni Bellini, Piero della Francesca, Donato Bramante si Caravaggio.
Cladirea ce gazduieste colectia, un adevarat palazzo a fost inceputa in anul 1651 de Francesco Maria Richini pentru iezuiti, care doreau pentru a gazdui un colegiu, observatorul astronomic si o gradina botanica. In 1776 o parte a cladirii a fost alocata Academiei de Arte Frumoase. Pinacoteca a fost infiintata ca si colectie de studiu cu mulaje de ghips si desene pentru studentii de la academie. Astazi, cele 38 de camere sunt aranjate intr-un circuit ce incepe si se termina cu picturi ale artistilor italieni din secolul 20. Doua dintre camere sunt camere unde sunt restaurate opere de arta, iar publicul le poate vedea prin peretii de sticla.
Orto Botanico se gaseste in spate la Pinacoteca di Brera fiind un loc foarte frumos, plin de plante aromatice si gradini de legume folosite pentru cercetare. Cei mai vechi arbori ginkgo biloba din Europa se gasesc aici si au fost adusi din China la inceputul anilor 1700. Acestia au peste 30 de metri inaltime acum si se gasesc intr-un colt al acestei gradini.
Adresa: Via Brera 28
Genova
Oras port care a devenit renumit datorita lui Columb. Numele orasului este insa legat si de cel al celebrului violonist Nicolo Paganini. Printre multiplele locuri minunate poti gasi un acvariu fascinant, port minunat si un centru istoric socotit a fi cel mai mare cartier medieval din Europa.
In antichitate, Genova (Genua) era un oras al ligurienilor. Credincios Romei, spre deosebire de alte popoare liguriene si celtice din Italia de nord care s-au alaturat cartaginezilor in Al Doilea Razboi Punic, Genova si-a pierdut din importanta ca oras-port dupa ascensiunea portului Vada Sabatia, langa Savona.
in Evul Mediu, Genova a fost o republica independenta si puternica (una dintre asa-numitele Repubbliche Marinare, celalalte fiind Venetia, Pisa si Amalfi) concentrata in special asupra marii. Republica Genova s-a extins pe intreaga Ligurie moderna si Piemont. Avea mai multe colonii in Orientul Mijlociu, in Marea Neagra, in Sicilia, Sardinia si Africa de nord. De asemenea poseda si insula Corsica. Familile genoveze faimoase, cum ar fi Doria, au avut practic control complet asupra Marii Tireniene.
Republica a devenit parte din Imperiul Francez pana in 1815, cand delegatii de la Congresul de la Viena au stabilit incorporarea ei in Piemont (Regatul Sardiniei) (Regno di Sardegna).
Orasul include centrul istoric Le Strada Nuova , care în 2006 a intrat pe o lista Patrimoniului Mondial UNESCO. La Strada Nuova a fost fondată în secolul al 16 lea. În centrul istoric, Palazzo Rosso, Palazzo Bianco, Musei di Strada Nuova, Palazzo Reale, Palazzo Grimaldi şi Palazzo del Principe
Vechile cartiere de langa port, Via Garibaldi si Piazza De Ferrari, atat de pitoresti, sunt pline de cladiri si monumente medievale: bisericile San Donato si Santa Maria di Castello, Catedrala, Poarta Sant’ Andrea, casele Doria (apartinand femiliei amiralului cu acelasi nume) si palatul San Giorgio. Sunt caracteristice orasului bisericile in marmura alba si neagra precum San Lorenzo si San Luca, doua dintre cele mai extraodinare exemple de arta de secol XV. Viata Genovei este focalizata in jurul vestitei Piazza De Ferrari, o piata rotunda cu o fantana circulara in mijloc, in jurul Casei Operei si Palatului Ducal si a strazilor Via XX Settembre, Via XXV Aprile si Via Garibaldi. Farul din Genova, numit “Felinarul”, este un simbol al orasului si este cel mai vechi far care inca functioneaza. Legenda relateaza ca stingerea subita a luminii, astazi o defectare remediabila, ar pricinui orasului cinci ani si cinci luni de nefericire. Turnul farului, avand o mie de ani vechime, a fost ridicat in cativa ani iar unul dintre ultimii arhitecti ai sai ar fi fost aruncat din varful palatului dogal, pentru a nu mai putea ridica o constructie la fel in alta parte. Genova ofera posibilitatea organizarii unor excursii extraordinare de-a lungul coastei.
Pisa
Pisa este un oraş în Toscana, în Italia centrală, la gura de vărsare a râului Arno în Mediterană. Este capitala Provinciei Pisa. Oraşul a fost una dintre cele patru Republici Marine ale Italiei şi important centru comercial în Evul mediu.
Atracţii turistice. Pisa este vestita pentru universitatea sa, deschisa 1343, considerata ca una de top.
De departe cel mai cunoscut obiectiv din Pisa este faimosul turn înclinat (Torre Pendente di Pisa), cu o înălţime de 30 de metri, care este însă doar una dintre structurile importante din punct de vedere arhitectonic şi artistic în Campo dei Miracoli sau Câmpul Miracolelor din nordul părţii vechi a oraşului. Adresa este Piata Domului (Plazza del Duomo). Reprezintă clopotniţa catedralei Pisa. Are o înălţime de 55,86 m o greutate de14.500 tone şi o înclinare faţă de axa verticalei de 5,5º, asta datorită solului permeabil ce a dus la scufundarea acestuia şi înclinarea turnului.
Mai pot fi vizitate: Cattedrale di Santa Maria Asunta, o minunata constructie din marmora alba, considerata inima lui Campo dei Miracoli ce adăposteşte în interiorul ei picturi si lucrări de valoare. Tot aici este Baptisteriul cea mai mare cladire de acest gen din Italia si Camposanto (Campul Sacru) – fara indoiala cel mai frumos cimitir din lume (daca un spatiu cu asemenea destinatie poate sa fie caracterizat ca frumos)
Alte obiective din zona: Parco di Migliarino, întins de-a lungul coastei între Viareggio şi Livorno. Chiesa di Santa Maria della Spina, reprezentativă pentru stilul gotic specific Pisei, Chiesa di San Stefano, situată în vecinătatea lui Palazzo dei Cavalieri, San Michele degli Scalzi, Grădina Botanică a Universităţii.
Florenta
Capitala Toscanei, leaganul Renascentismului si orasul familiei Medici (familia celor mai progresivi patroni ai artei), Florenta gazduieste unele dintre cele mai de pret comori ale umanitatii.
Inconjrurat de dealurile viticole din zona Chianti. Florenta abunda de palate vechi, domuri ondulate, biserici splendide pline de opere de arta de cea mai inalta clasa si galerii de arta cunoscute in toata lumea, cum ar fi Galeriile Uffizi.
Ca multe mari orase, Florenta este cladita pe malurile unui rau mare, raul Arno. Acest rau care strabate orasul poate fi traversat prin multe locuri, dar fara indoiala cel mai de seama dintre toate este Ponte Vecchio, cel mai vechi pod din Florenta, construit in 1345. Puternica familie Medici, care a preluat puterea in anii 1430, a detinut puterea pentru sute de ani, influentand in mod substantial infatisarea orasului. Membrii ai acestei familii conducatoare au finantat o multime de cladiri, piete si gradini care inca pot fi vazute si astazi si care sunt pline de caracterul acelor vremuri. Multi dintre artistii de seama ai omenirii au contribuit si ei la desavarsirea frumusetii Florentei, printre acestia numarundu-se Michelangelo, Donatello si Leonardo Da Vinci.
Orasul Florenta este destul de compact, multe dintre obiectivele turistice gasindu-se comasate in cateva zone, ceea ce face posibila vizitarea tuturor atractiilor pe jos. De fapt este posibil ca turistii sa traverseze intregul centru vechi al orasului in aproximativ jumatate de ora.
Domul din Florenta - Duomo di Firenze sau Catedrala din Florenta - este una dintre cele mai mari catedrale din lume si a fost construita intre anii 1296 si 1436. Domul sau impozant a carui proiectare este atribuita arhitectului florentin Filippo Brunelleschi, inca domina centrul istoric al orasului.
Domul din Florenta
Domul din Florenta, cu numele oficial de Santa Maria del Fiore, dar fiind recunoscut sub numele mult mai simplu de Duomo, a fost initial proiectat in anul 1296 de Arnolfo di Cambio, in stil gotic, luand locul bisericii Santa Reparata, o catedrala a carei origine se situeaza undeva la inceputul Evului Mediu. Noua catedrala a fost conceputa pentru a marca importanta tot mai mare Florentei si urma sa fie cu mult mai mare decat predecesoarea sa. Francesco Talenti, cel care a condus constructia catedralei dupa 1351 a extins-o si mai mult, marind substantial naosul si absidele. Filippo Brunelleschi, cel mai de seama arhitect al Renasterii timpurii, a proiectat cea mai impresionanta parte a Catedralei din Florenta: domul.
Lucrarile de constructie la Catedrala din Florenta aveau sa dureze pana in 1436 cand a fost sfintita de Papa Eugen al IV-lea. Fatada in stil gotic ce facea parte din planurile initiale nu a mai fost insa facuta. Placile care acopera fatada in prezent au fost adaugate mult mai tarziu, intre anii 1871 si 1887 si au un stil neo-gotic cu modele colorate in marmura, asemenatoare cu clopotnita catedralei ce dateaza din secolul al 14-lea. Unele dintre statuile ce au fost initial facute pentru fatada se afla acum expuse la Museo dell'Opera dell Duomo, un muzeu din apropiere ce este dedicat operelor de arta de la Catedrala din Florenta.
Domul din Florenta - Fatada
Interiorul Catedralei este mai putin colorat iar decoratiunile sunt foarte sarace. Exceptia este fresca de pe interiorul domului, pictata intre anii 1572 si 1579 de Giorgio Vasari si Federico Zuccari ce infatiseaza scena Judecatii de Apoi. De remarcat este si podeaua din marmura cu modele foarte complicate.
Domul - Cupola domului din Florenta
Cupola de la Duomo di Firenze a fost cea mai mare din lume la momentul finalizarii lucrarii in anul 1436 si inca domina orasul Florenta. Felinarul din varful Domului a fost adaugat mai tarziu, in anul 1461 de Michelozzi Michelozzo. Domul, o adevarata minune inginereasca, a fost proiectat de Brunelleschi care a inaintat planurile sale dupa ce s-a dus la Roma pentru a studia Panteonul din Roma, ce detinuse pentru multa vreme cel mai mare dom din lume. Brunelleschi a reusit sa creeze aceasta cupola imensa fara niciun sprijin, datorita unui design ingenios ce consta dintr-o carcasa interioara din caramizi asezate in forma de spic si dintr-o centura de piatra ce permitea reducerea presiunii si distribuirea egala a greutatii. Carcasa exterioara, mult mai mica, sprijina acoperisul si protejeaza carcasa interioara de intemperii. Intre carcasa interna si cea externa exista o scara care duce turistii spre o platforma panoramica aflata la baza felinarului.
Turnul Domului din Florenta
Turnul in care se afla clopotul Catedralei din Florenta a fost initial proiectat in anul 1334 de Giotto di Bondone care era in acea vreme, arhitectul sef al orasului. Dupa ce Giotto a murit in 1337, la turn au mai lucrat Andrea Pisano si mai tarziu Francesco Talenti. Turnul inalt de 85 de metri a fost terminat in anul 1359. Fatada a fost acoperita cu marmura verde, roz si alba. Decoratiunile in relief au fost create din teracota de Andrea Pisano. Turnul este accesibil vizitatorilor si ofera o priveliste exceptionala spre oras si mai ales spre domul catedralei.
Baptisteriul este una dintre cladirile cele mai vechi din Florenta, fiind mai veche chiar decat catedrala. A fost construita peste o fundatie romana, posibil in jurul secolului al 6-lea. Interiorul dateaza din secolul al 13-lea cand mosaicurile de pe tavan – ce infatiseaza scene biblice de la Creatie pana la ziua Judecatii de Apoi – au fost create. Exteriorul din placi de marmura alba si verde a fost facut cam in aceeasi perioada. Fatada a devenit foarte populara si bine-cunoscuta incat a devenit model pentru alte baptisterii si fatade de biserici din Toscana. Dupa terminarea interiorului si a fatadei, breasla comerciantilor de lana care, cea care a finantat si renovarea, a decis sa comande si usile de bronz. Primele au fost facute in 1336 dupa un proiect in stil gotic al lui Andrea Pisano si infatiseaza o serie de scene ecleziastice. O serie de dezastre, printre care si o epidemie de ciuma, au tot amanat crearea celorlalte usi.
Intr-un final, in 1401, breasla comerciantilor de lana a organizat o competitie pentru alegerea proiectului pentru celelalte usi. Sapte artisti au propus proiectele lor si in anul 1403 a fost ales proiectul lui Ghiberti. Schitele propuse de principalul rival al lui Ghiberti sunt expuse la Bargello si sunt considerate primele opere de arta in stil renascentist. Ghiberti a terminat usile din nord in 1424 dupa care a inceput lucrul la cele din est care au fost terminate in 1452. Aceste ultime doua usi, ce infatiseaza scene din biblie sunt considerate cele mai bune opere ale lui Ghiberti, fiind descrise de Michelangelo drept Portile Paradisului. Panourile au fost de mult inlocuite de imitatii, orginalele aflandu-se acum expuse la Museo dellOpera del Duomo.
Muzeul Domului din Florenta
Muzeo dell’Opera del Duomo este situat in Piazza del Duomo si este dedicat istoriei si eforturilor de ridicare a Catedralei din Florenta. Muzeul dispune de o colectie impresionanta de opere de arta ce provin de la catedrala, cum ar fi sculpturi, relicve, icoane dar si panourile originale de la baptisteriu. De asemenea tot aici sunt expuse si ustensile folosite la constructia catedralei.
Adresa:
Piazza del Duomo, 1
Domul din Florenta - Fatada principala noaptea
Ponte Vecchio Firenze
Ponte Vecchio – Vechiul Pod – este un pod medieval ce se intinde peste raul Arno din Florenta. Este unul dintre putinele poduri cu magazine construite pe el care inca mai sunt in picioare. Deasupra magazinelor exista Coridorul Vasari, un pasaj ce face legatura intre Galeriile Uffizi si Palatul Pitti aflat pe cealalta parte a raului.
Podul pietonal este aproape in permanenta plin de turisti si muzicieni, pictori sau tot felul de interpreti care creaza in mod constant o atmosfera plina de viata. Podul trebuie neaparat vazut la apusul soarelui de pe Ponte Santa Trinita deoarece atunci este cu adevarat splendid.
Ponte Vecchio Florenta
Ponte Vecchio Florenta - Istoria Podului Vechi
Ponte Vecchio este cel mai vechi pod din Florenta. Se crede chiar ca un pod a existat aici inca din vremurile Imperiului Roman. Infatisarea actuala dateaza din 1345 cand a fost construit pentru a lua locul unui alt pod ce fusese distrus de o inundatie. Pe pod s-au construit case, lucru ce constituia o practica comuna in orasele mari din Europa in timpul Evului Mediu. Ponte Vecchio este singurul pod din Florenta care a scapat de bombardamentele din cel de-al Doilea Razboi Mondial fara nicio zgarietura.
Galeria Uffizi
Galeria Uffizi este cel mai cunoscut muzeu din Florenta. Colectia sa de pictura renascentista, gazduita de un palat din secolul al 16-lea, este cu adevarat deosebita si contine lucrari ale celor mai celebri pictori ai epocii, inclusiv Michelangelo, da Vinci si Botticelli.
Palatul Uffizi, Florenta
Palatul Uffizi - Palazzo degli Uffizi – a fost construit intre anii 1560 si 1580 pentru a gazdui organismele administrative ale ducelui Cosimo I de Medici. Cladirea extrem de eleganta a fost proiectata de arhitectul preferat al ducelui, Giorgio Vasari, cel care a facut cladirea in forma de U cu doua galerii lungi legate intre ele de o mica galerie cu arcade ce are fata orientata spre raul Arno.
Prin ridicarea palatului s-a creat o curte foarte lunga ce astazi este numita Piazza degli Uffizi. Fatadele Palatului Uffizi ce marginesc aceasta curte sunt decorate cu niste nise ce contin statui ale unor importante figuri istorice.
In 1565, chiar inainte ca Palatul Uffizi sa fie terminat, Vasari a legat cladirea de cladirea invecinata numita Palazzo Vecchio si de Palazzo Pitti ce se afla peste rau, pentru ca cei din familia conducatoare sa nu fie nevoiti sa iasa in exterior pentru a se desplasa intre aceste cladiri. In 1583, Palatul Uffizi a fost legat si de terasa de la Loggia dei Lanzi, perimitand Familiei Medici sa participe la evenimentele din Piazza della Signoria fara a isi parasi palatele.
Pe timpul verii, curtea poate fi foarte aglomerata si animata cantareti stradali sau de pictori dornici de afirmare. Piazza degli Uffizi este locul prin care se intra la Galeria degli Uffizi, cel mai important muzeu din Florenta.
Galeria Uffizi - cel mai cunoscut muzeu din Florenta
Galeria Uffizi gazduieste cea mai mare colectie din lume de arta renascentista, majoritatea pieselor fiind achizitionate de membri ai familiei Medici in secolele 16 si 17. Francesco I de Medici, succesorul lui Cosimo I, a decis ca etajul superior al Palatului Uffizi sa fie folosit pentru a expune colectia de arta a familiei, dand astfel nastere primei galerii de arta din lume.
Succesorii sai au extins colectia pana in 1737, cand Ana Maria Luisa de Medici, ultimul vlastar al familiei Medici, a donat operele de arta cetatenilor orasului Florenta. Membrii ai familiei de Medici au angajat foarte des artisti locali, de aceea nu este un lucru surprinzator ca toti artistii din Toscana sunt reprezentati in colectia muzeului – Giotto, Botticelli, Leonardo da Vinci si Michelangelo. Si alti maestri cum ar fi Raphael, Caravaggio, Rubens, Van Dyck si Rembrandt, au opere expuse in Galeria Uffizi.
Nasterea lui Venus de Botticelli la Galeria Uffizi
Printre cele mai cunoscute opere de la Uffizi se numara “Nasterea lui Venus” de Botticelli si portretele ducelui si ducesei de Urbino, considerate ca fiind primele portrete renascentiste. Muzeul detine si o colectie de statui din timpul Imperiului Roman – pe care artistii renascentisti le foloseau in dese randuri ca model – si o colectie de picturi gotice – multe cu influente bizantine – din secolele 13 si 14.
Adresa:
Loggiato degli Uffizi, 6
Biserica San Lorenzo
Basilica di San Lorenzo a fost in trecut biserica parohiala a Familiei Medici. Membrii acestei familii extrem de bogate si puternice au fost ingropati aici. Biserica proiectata de Filippo Brunelleschi in secolul al 15-lea, este un exemplu timpuriu de arhitectura ecleziastica renascentista.
Basilica di San Lorenzo este una dintre cele mai vechi biserici din Florenta, originile ei putand fi urmarite pana in vremurile Imperiului Roman. Fiind biserica parohiala a Familiei Medici, membrii acestei familii au continuat secole de-a randul sa o infrumuseteze. Infatisarea actuala dateaza din 1419 cand Giovanni de Meidici (Cosimo cel Batran) l-a angajat pe Brunelleschi sa reconstruiasca acest asezamant de cult. Brunelleschi a murit inainte ca reconstructia sa fie terminata si multi alti arhitecti au continuat lucrarile la biserica respectand insa proiectul renascentist al lui Brunelleschi.
Basilica di San Lorenzo - Vedere de pe Domul Catedralei din Florenta
Fatada bisericii este oarecum grosolana datorita faptului ca este inca incompleta. Michelangelo este cel care a creat design-ul din marmura pentru aceasta fatada dar din pacate nu a fost niciodata pus in aplicare. Interiorul in stil renascentist este insa foarte elegant, cu pereti albi si coloane cu arcade de culoare gri. In apropierea altarului sunt doua amvoane din bronz create de Donatello. Acestea sunt ultimele opere create de marele artist. Dupa moartea sa cele doua amvoane din bronz au fost finalizate de studentii sai. O decoratiune din marmura aflata in fata altarului marcheaza locul in care este inmormantat Cosimo cel Batran, primul dintre conducatorii din Familia Medici.
Manastirea si Biblioteca Laurentina.
Manastirea construita in 1462 de Manetti are o gradina imprejmuita de garduri vii si rodii. De aici se poate ajunge la biblioteca Medici, cunoscuta si sub numele de Bibliotheca Laurenziana. In 1523 Giulio di Giuliano de Medici, viitorul Papa Clement al VII-lea, l-a angajat pe Michelangelo pentru a proiecta aceasta biblioteca. Constructia a inceput in 1525 dar Michelangelo a parasit Florenta in 1534 si constructia a fost finalizata de alti arhitecti care au urmat proiectele sale. Unul dintre cele mai originale elemente il reprezinta o scara mare din vestibul ce a fost construita in 1559 de Ammannati. Sala de lectura are doua parti cu pupitre proiectate de asemenea de Michelangelo.
Manastirea si Biblioteca de la San Lorenzo
Biblioteca detine o selectie impresionanta de manuscrise istorice si carti ce au fost colectionate de Cosimo cel Batran. Colectia a fost marita ulterior de membrii familiei Medici. Printre piesele de capatai ale colectiei se numara Codex Amiatinus, o biblie din secolul al 8-lea si cea mai veche versiune a Naturalis Historia, o enciclopedie romana. In 1571, Cosimo I de Medici a deschis biblioteca publicului larg.
Capelele Medici.
Majoritatea membrilor familiei Medici sunt ingropati in capelele Medici, la care se poate ajunge din Piazza Madonna degli Aldobrandini. O scara duce spre Cappella dei Principi (capela printilor). Sase Mari Duci sunt ingropati aici, intr-un dom construit de Buontalenti, o copie in miniatura a faimosului dom al Catedralei din Florenta. Decorarea interiorului a inceput in 1604 dar a durat secole la rand pana cand avea sa fie terminata.
Ultimele decoratiuni din marmura au fost adaugate abia in 1962. Saisprezece blazoane reprezentand cele mai importante orase din Toscana decoreaza capela. Tot aici pot fi vazute si statuile a doi mari Duci, Cosimo al II-lea si Ferdinando I. Planurile de a realiza statuile celorlalti duci nu au fost niciodata duse la bun sfarsit.
Adresa:
Piazza San Lorenzo, Florenta, Italia
Piazza della Signoria
Piazza della Signoria a fost creata in secolul al 13-lea si a devenit cea mai importanta piata din Florenta datorita faptului ca se afla in apropiere de Palazzo Vecchio si Palatul Uffizi. In piata decorata cu o colectie impresionanta de statui, se gasesc o multime de cafenele si restaurante.
Originile acestei piete din Florenta pot fi gasite in secolul al 13-lea cand zona respectiva se gasea in proprietatea familiei Uberti, cea mai puternica familie din oras la acea vreme. Familia Uberti sprijinea gruparea ghibelinilor (o factiune pro-imperiala), in vreme ce opozantii lor, familia Buondelmonti, ii sprijineau pe guelfi (factiunea pro-papala). Cele doua parti s-au luptat pentru control timp de mai multe secole la rand, pana cand ghibelinii au avut intaietate. In 1266, dupa infrangerea armatei imperiale in batalia de la Benevento, guelfii i-au alungat pe membrii familiei Uberti si toate proprietatile lor au fost confiscate si distruse. Ca simbol al victoriei, ramasitele rezultate in urma distrugerilor nu au fost curatate pentru mai bine de un deceniu, dupa care locul a devenit a piata publica. Atat Palazzo Vecchio cat si Galeriile Uffizi au fost construite tot pe fosta proprietate a familiei Uberti.
Palazzo Vecchio
Constructia unui sediu al conducerii orasului a inceput la sfarsitul secolului al 13-lea. Terminat in 1322, a fost initial cunoscut sub numele de Palazzo Popolo, dar mai tarziu a fost rebotezat cu numele de Palazzo Vecchio. Prezenta acestui palazzo a adus pentru Piazza della Signoria un rol cheie in istoria politicii florentine. Din secolul al 14-lea, politicienii florentini au inceput sa se adreseze poporului din balcoanele de la Palazzo Vecchio, ceea ce a facut ca cetatenii Florentei sa se adune in piata pentru evenimentele importante din viata politica a orasului.
Palazzo Vecchio din Piazza della Signoria.
Statuile din Piazza della Signoria
Cu toate ca piata nu este atat de mare ca alte piete din orasele toscane cum ar fi Siena, este foarte animata datorita multitudinii de atractii din zona. Piata este aproape un muzeu in aer liber de sculptura si multe dintre statuile de aici aduc aminte turistilor de istoria bogata a Florentei. Cea mai cunoscuta statuie din piata este David, opera lui Michelangelo, una dintre capodoperele sculpturii renascentiste. Statuia a fost creata in 1504 pentru orasul Florenta si a fost amplasata chiar in fata la Palazzo Vecchio. In 1873 statuia a fost inlocuita de o replica, originalul gasindu-se acum la Galleria dell’Accademia. In 1533 o alta statuie a fost expusa in piata, Hercule de Baccio Bandinelli. Legenda spune ca Florenta a fost construita pe mlastinile care au fost secate de acest erou mitologic. Fantana lui Neptun a fost construita intre 1563 si 1575 si simbolizeaza puterea navala a Florentei. Designul lui Bartolommeo Ammannati il infatiseaza pe zeul roman al marii inconjurat de nimfe.
Fantana lui Neptun din Piazza Della Signoria
Statuia ecvestra a lui Cosimo I de Medici, cel care a adus familia Medici la putere in anul 1537, a fost comandata de fiul acestuia Ferdinando si a fost creata de Giambologna. A fost amplasata in Piazza della Signoria in 1594. Marzocco, o statuie a unui leu, opera lui Donatello, creata intre 1418 si 1420, a fost adusa in piata mult mai tarziu, in 1812. Actuala statuie este tot o replica, orginalul gasindu-se la Bargello.
Statuia ecvestra a lui Cosimo I din Piazza Della Signoria
Si mai multe statui se pot gasi in Loggia dei Lanzi, o galerie in aer liber ce dateaza din secolul al 14-lea si ce a fost construita initial pentru a oferi protectie impotriva intemperiilor vremii in timpul intalnirilor si evenimentelor publice. In 1583, acoperisul de la Loggia a fost transformat intr-o terasa legata de Palatul Uffizi, ceea ce permitea membrilor familiei Medici sa asiste la evenimentele si ceremoniile organizate in Piazza della Signoria.
Palazzo Pitti
Palazzo Pitti este un palat mare ce dateaza din secolul 15 situat in Oltrarno, peste rau de centrul istoric al orasului Florenta. Palatul a fost pentru multa vreme resedinta conducatorilor Florentei pana in 1919, cand a fost donata statului Italian, care la randul sau a transformat-o intr-un complex muzeal.
In 1458, un bogat bancher florentin, Luca Pitti, care a urmarit construirea unui palat care sa rivalizeze cu cele ale familiei Medici, a platit pentru construirea cladirii numita astazi Palazzo Pitti in Oltrarno, in acea vreme o zona rurala situata peste raul Arno. Proiectul palatului este atribuit lui Filippo Brunelleschi, dar Brunelleschi a murit cu 12 ani inainte de inceperea lucrarilor de constructie, astfel ca cel mai probabil asistentul sau Luca Gancelli este autorul proiectului. Constructia de la Palazzo Pitti a durat pana in anul 1465.
Palazzo Pitti din Florenta
In 1549, cand mostenitorii lui Luca Pitti au intampinat probleme financiare, au vandut palatul lui Eleonora di Toledo, sotia de origine spaniola a marelui duce Cosimo I de Medici. Aceasta avea o stare de sanatate precara si l-a convins pe Cosimo I ca viata la tara i-ar face bine in privinta sanatatii. Desi palatul se afla la mica distanta de inima orasului Florenta, zona era foarte putin populata.
In anul urmator s-au mutat de la Palazzo Vecchio la Palazzo Pitti, care avea sa continue sa fie resedinta principala a conducatorilor Florentei. Familia Medici l-a anagajat mai tarziu pe Vasari pentru a construi un coridor care sa faca legatura intre noua lor resedinta si Palazzo Vecchio dar si Uffizi, permitand astfel membrilor familiei Medici sa traverseze raul fara a trebui sa mearga prin multime.
Palazzo Pitti Florenta
La putina vreme dupa achizitionarea acestui palazzo, Familia de Medici l-a angajat pe Ammanati pentru a extinde Palazzo Pitti. Ammanati a muncit la extinderea palatului din 1558 pana in 1570 fiind responsabil si de curtea interioara. Impresionanta fantana de pe terasa care se afla chiar langa curte, a fost creata in 1641 de Giovanni Francesco Susini. Cosimo I a comandat si crearea gradinilor Boboli, o gradina mare situata chiar in spatele palatului. In anul 1828, in timpul domniei Casei de Lorraine, care a luat puterea dupa moartea ultimului vlastar al familiei de Medici in 1737, palatul a fost din nou extins cu doua aripi care acum flancheaza Piazza dei Pitti, piata din fata cladirii. Acestia au si renovat complet interiorul. Palatul a intrat mai tarziu in posesia Casei de Savoia, a Burbonilor si chiar a lui Napoleon. Ultimul proprietar a fost regele italian Vittorio Emmanuele al III-lea, care a deschis accesul in cladire, publicului larg.
Astazi, Palazzo Pitti este gazda unei serii de muzee. Biletele pentru Palazzo Pitti pot fi cumparate in combinatie cu cele pentru Gradinile Boboli, si ofera acces la doua muzee: Museo del Porcellane (Muzeul Portelanului) si Museo degli Argenti, un muzeu de argintarie. Celelalte muzee se afla toate in Palazzo Pitti si sunt accesibile prin curtea palatului. Interiorul extraordinat de frumos al palatului asigura un cadrul excelent pentru muzeele de aici. Dintre toate se distinge Galleria Palatina – o galerie cu o importanta colectie de picturi renascentiste si baroce. Alte muzee de la Palazzo Pitti sunt Galleria del Costume (cu o colectie de haine din epoca familiei Medici si a Casei de Lorraine, Museo delle Carozze (unde sunt expuse trasurile regale) si Galleria d’Arte Moderne (a galerie cu obiecte de arta din secolele 18 pana la inceputul secolului al 20-lea).
Adresa:
Via della Ninna, 5
Basilica Santa Croce
Cea mai fascinanta basilica din Florenta nu este doar o adevarata comoara artistica decorata cu fresce de Giotto dar si locul in care sunt ingropati 270 dintre cele mai de seama figuri ale orasului, printre care se numara Galileo, Michelangelo sau Machiaveli.
Santa Croce este una dintre cele mai vechi basilici franciscane iar in privinta marimii este una dintre cele mai impunatoare. Langa biserica se gaseste un complex manastiresc format din doua manastiri, o capela cunoscuta sub numele de Capela Pazzi si sala de mese care acum serveste drept muzeu si care gazduieste opere importante provenite din biserica si din manastiri.
Construita in 1294 dupa un proiect al marelui arhitect Arnolfo di Cambio, Basilica di Santa Croce a trecut prin sapte secole de istorie, crescandu-si in permanenta mostenirea artistica datorita unor contributii remarcante, pana in momentul actual cand a devenit un important obiectiv turistic si una dintre cele mai apreciate atractii turistice din Florenta.
Basilica Santa Croce Florenta
Absolut totul din aceasta biserica este de cea mai inalta calitate: frescele ce au fost executate prin contributia lui Giotto, Maso di Banco, Taddeo Gaddi, Giovanni da Milano si Agnolo Gaddi, crucile impresionante, ferestrele din secolul al 14-lea, proiectul renascentist al lui Michelozzo si Brunelleschi, sculpturile din secolul al 15-lea, morminte si altare opere ale unor mari artisti florentini cum ar fi Donatello, Antonio si Bernardo Rossellino, Desiderio da Settingnano si Denedetto da Maiano.
Santa Croce, locul unde se afla mormantul lui Michelangelo
Mai tarziu, in a doua jumatate a secolului al 16-lea, Santa Croce a fost implicata intr-un program arhitectural si iconografic inspirat de contra-reformare, ce a implicat ridicarea unor altare foarte mari decorate cu picturi ale celor mai mari artisti toscani ai acelor vremuri. Cu toate acestea, abia odata cu constructia cavoului lui Michelangelo, Basilica Santa Croce si-a confirmat vocatia de a gazdui „ramasitele celor mareti” si de a deveni un Panteon al gloriilor italiene.
In timpul celui de-al 19-lea secol, fatada a fost refacuta si in piata a fost ridicat monumentul inchinat lui Dante Alighieri. Piazza Santa Croce is cunoscuta si drept un centru al vietii civice din oras, un loc emblematic in istoria Florentei, ce continua si astazi sa fie locul de desfasurare al multor evenimente publice.
De-a lungul secolelor, Basilica Santa Croce si manastirea adiacenta au fost martorele evolutiei vietii religioase a comunitatii franciscane. Opera di Santa Croce este o institutie care a guvernat de-a lungul secolelor constructia, intretinerea si restaurarea acestui obiectiv din Florenta, si care continua sa fie responsabila pentru enorma mostenire istorica, avand grija ca aceasta sa fie disponibila spre vizionare, milioanelor de turisti care vin aici in fiecare an.
Adresa:
Piazza Santa Croce 16
Padova
Cea mai vestită atracţie turistică a oraşului este Bazilica Sfantului Anton, numită de către localnici, simplu, “Il Santo”, care adăposteşte moaştele sfântului şi multe obiecte de cult admirabile. constructia "il Santo" a fost inceputa in jurul anului 1232 si finalizata in 1301. Cu toate acestea, arhitectura catedralei a fost "imbunatatita" pana la jumatatea secolului 15. Basilica este una dintre cele 4 catedrale care se afla in jurisdictia Vaticanului, dar care nu se afla pe teritoriul sau. Sfantul Anton a ramas in constiinta crestinismului universal, ca cel care a facut cele mai multe minuni, ajutand oamenii sarmani si invalizii si care a purtat peste tot cuvantul Domnului. A fost numit “gasitorul lucrurilor pierdute”, pentru ca ii ajuta pe cei a caror lucruri se pierdeau sau erau furate. De asemenea a fost numit si “parintele saracilor” pentru ca dadea paine celor care nu aveau ce sa manance. A murit la varsta de 36 de ani, intr-o mica biserica din apropierea orasului Padova, mai tarziu moastele i-au fost aduse in noua basilica construita, iar locul a generat lungi perioade de pelerinaj credinciosilor veniti sa se vindece, sau pur si simplu acelora care vin sa se roage pentru bine, dragoste si pace.
Capela Sf. Anton este inima basilicii, unde este inmormantat in prezent Sf. Anton. Locul este denumit si Altarul, aici gasindu-se unele dintre cele mai frumoase statui si picturi din basilica.
Adresa: Prato della Valle car park, cu indicator Sant Antonio – Prato della Valle
In piateta din fata "il Santo" se afla una dintre sculpturile ecvestre ale lui Donatello, Gattamella, care a fost terminata in 14
-
Ljubljana
Slovenia tara verde acoperita cu mai mult de 60% din teritoriu cu paduri. Un sistem foarte bun de supraveghere a acestora face ca alaturi de Padurea Bavariei care este cea mai mare din Europa sa adaposteasca un numar mare de animale, multe pe cale de disparaitie. Pestera Postojna, cea mai mare din Europa, Lacul Bled, locul de taina si odihna a lui Tito, o salba de statiuni termale reusesc sa atraga in fiecare an un numar record de vizitatori, raportat la o tara de 2 milioane de locuitori.
Oras construit in jurul castelului ce domina de pe deal intreaga asezare si caracterizat prin o arhitectura ce-l apropie mult de Salzburg, Ljubljana reuseste datorita unei infrastructuri moderne sa atraga foarte multi turisti, in special in sfera corporate. Are o universitate in care invata 35.000 de studenti, tineretea acestora punandu-si amprenta pe viata orasului, care nu are mai mult de 200.000 de locuitori, fiind numit si mica Praga.
Podul Dragonului si cel Triplu sunt cele mai cunsocute traversari ale raului Ljubljanca, iar Parcul Tivoli cea mai cautata zona verde amenajata. Parcul Tivoli se afla la capatul de vest al orasului Ljubljana si a fost creat in 1813 de catre inginerul francez Jean Blanchard. Parcul are trei bulevarde principale, aliniate de castani si diverse tipuri de alti copaci, gradini cu flori, statuete si fantani.
Parcul Tivoli se intinde pe o suprafata de aproximativ 5 km patrati.
Podul Dragonului - Zmajski Most - a fost creat de Jurij Zainovich si terminat in anul 1901. Podul este "pazit" de patru dragoni din metal in stil art nouveau, inspirati din blazonul orasului Ljubljana.
Podul Triplu - Tromostovje - a fost creat de Jože Plečnik si consta in trei poduri separate, alaturate.
Podul Tromostovje leaga piata Prešeren de centrul istoric Ljubljana. Cele doua poduri pietonale au fost adaugate podului initial in anii 1929 - 1932 si astfel constructia a devenit un reper arhitectural important al orasului.
Siofok
Principala statiune - oras de pe malurile lacului Balaton.
Am folosit materiale de pe www.tvl.ro, un website pe care vi-l recomand in culegerea de informatii turistice.
O sa povestim cum a fost la intoarcere. Sa ne vedem cu bine, cu o parte din voi sper pe 4 / 5 iunie, la iesirea cluburilor din Bucuresti.
-
Multumim Gigi pentru tot. Stim ca ai facut un efort fantastic ca sa ,,iasa,, acest circuit si sunt convinsa ca va fi OK, cu atat mai mult cu cat vei cumula 2 calitati, atat cea de sofer cat si cea de ghid.
-
Asa cum ne-ai obisnuit deja...va fi cu siguranta inca un sejur minunat.Regret ca nu pot participa insa abia astept sa citesc pe nerasuflate impresiile voastre..
-
mmm, ce grozav are sa fie! drum bun si petrecere extraordinara grupului de turisti!
va vom urmari cu gandul nostru bun prin locurile alea binecuvantate pe unde treceti!
si .. nu uitati de .. po-ze! po-ze! po-ze!
PS. pentru cei care nu au mai mers in excursii lungi cu Gigi, va rog sa retineti ca la volan merge ca vantul si ca gandul, asa ca s-ar putea ca programul sa aiba pana la urma mult mai mult timp de vazut, admirat si/sau de shopping decat planul original.. :D
-
numele topicului indica luna iunie.. @admin, @saturn, de dragul conformitatii cu realitatea, va rog scrieti ”mai”.. 18-26 mai ;)
-
Este mai! am rectificat multumesc pe_jumatate!
Si multumesc celor care ne-au urat de drum bun!
Maine pe vremea asta suntem pe la Lipova, chiar ma gandeam, ca o sa-mi cafeaua de dimineata intr-o parcare...
Sper sa se faca multe fotografii, eu de data aceasta in afara de telefon nu-mi iau nimic, vreau sa fiu atent la ghidaj....
Ne vedem in 4 iunie!
-
drum bun!
gandurile noastre bune va vor insoti pretutindeni. este excursia pe care mi-am dorit-o cel mai mult dar alte prioritati ma tin in capitala
-
calatorie frumoasa!
-
Drum bun si sa va intoarceti cu bine !
-
Urez si eu drum bun si vacanta placuta !!
-
Cum este fascinanta Italie?
Din cate vad in program azi e Venetia - pe mine m-a fascinat orasul acela - vizita placuta!
Se spune ca daca culegi o pana de porumbel din piata San Marco - vei reveni!
-
Sa reveniti cu bine, maine probabil ne vom delecta cu frumoase impresii de calatorie.
-
Vacanta placuta,asteptam vesti de la voi!
-
Am ajuns ieri seara, dupa ultimii 700 km si o noapte petrecuta pe malul lacului Balaton. Am sa detaliez tot ce s-a intamplat in aceasta fascinanta si minunata calatorie, pe unde am trecut, ce am vizitat. Trebuie insa sa-mi adun un pic puterile si sa rezolv ce am urgent, apoi deseara ma voi dedica scrisului. Fotografii sau facut mii, am si filmat, trebuie insa sa primesc totul pt a le putea prezenta pe forum. Oricum Bucuresti si Maramures o sa fie prilejuri foarte bune pt a vedea ceea ce s-a strans din calatoria noastra. Au fost zile excelente, am vazut locuri cu adevarat speciale. M-au surprins extraordinar cateva pe care le-am inclus ad hoc sau doar pt a extinde programul. Genova, Verona si pestera Postojna sunt trei dintre acestea. Florenta este de departe cel mai frumos oras, iar Venetia ramane Venetia, cu farmecul ei, cu particularitati pe care doar acolo ai ocazia sa le remarci. Ljubljana, o destinatie mai putin cunoscuta pt noi romanii a fost o surpriza pentru tot grupul. Milano este Domul. Dar ma opresc aici, o sa continui deseara....
-
Bun sosit, calatorilor!
Gigi, crezi ca ai mai putea repeta aceasta experienta, chiar daca farmecul ar fi altul?
-
bun sosit !
-
Iti raspund pe scurt Steliana, am sa revin insa asupra acestui subiect. Circuitul din Italia si pentru mine o incercare, sa spunem unul pilot, parte din obiective imi erau cunoscute, parte nu. La fel nu stiiam cum am sa ma descurc in calitate de sofer, ghid si organizator in acelasi timp. Ma pregatisem destul de minutios dar trebuie sa recunosc ca am avut ceva emotii. Care insa mi-au fost risipite destul de repede. Cu microbuzul este foarte usor sa parcurgi chiar si distante lungi in timp scurt, parcarea lui este mult mai simpla decat a unui autocar, intimitatea grupului este alta si numarul mai mic de participanti iti ofera posibilitatea unei flexibilitati. Dimensionarea traseului s-a dovedit a fi foarte buna, am avut timp suficient si de drum si de vizitat si de shopping si de pirdut timp pe terase la bere si pizza. Stiu acum destul de multe si pot sa fi si un bun ghid. La acest traseu vreau sa-i fac o singura modificare, sa introduc o zi in plus de Milano, mai ales ca acolo am gasit un hotel exceptional de 4*, accesibil ca tarif. Am stat la Grand Barone de Sasij, e un veritabil rasfat. Deci cu mici diferente am sa pastrez acest format de circuit. Foarte probabil ca am sa-l mai propun odata la toamna cand se mai raceste timpul, pt ca a face un astfel de tur pe caldurile verii este sinucidere curata. Am sa anunt din timp.
-
Doar stii ca voi deschide lista!
Lucrurile cele mai frumoase se intampla atunci cand ... din orice provocare poti face oportunitate ;)
Am fost cu gandul la voi pentru ca mi-am dorit foarte mult acest circuit.
Multumesc pentru ca poti oferi - din nou - si altora aceasta posibilitate.
-
Calatoria a inceput noaptea la ora trei si jumatate. Era o noapte calda si linistita, numai bine de continuat somnul pe masina. Dupa ce fiecare si-a luat locul, dupa ce bagajele au fost asezate intr-o prima forma, am plecat spre granita. Mai radio, mai Abba, destul de repede am ajuns la Nadlac, unde am facut o prima pauza. Numerele germane s-au dovedit pe toata perioada excursiei o binecuvantare, n-am fost opriti si verificati, peste tot acelasi semn cu mana de a trece mai departe. Asa am trecut si granita dintre Romania si Ungaria.
Am mai facut o pauza in Ungaria aproape de Budapesta la un local de pe marginea autostrazii, acolo unde opresc foarte multi romani in tranzit. Mancarea este buna, multa si ieftina. Nu m-am putut abtine de pofta unui gulas si am primit un ditaima castronul cu supa aburinda. Langa o paine proaspata si moale si un castronas plin cu ardei iute. Intotdeauna am asociat Ungaria cu gulasul, asa ca si acum nu puteam sa nu ma bucur de gustoasa lor mancare. Am plecat mai departe si mult mai repede decat am anticipat am ajuns la Thomas Center, hotelul in care eram gazduiti in prima seara. Toata lumea era nerabdatoare sa iasa in oras si cum locatia este chiar in centrul Budapestei tentatia era si mai mare. Intr-o jumatate de ora toti erau jos la microbuz si am plecat spre Monumentul Eroilor din Hosok Tere. Am gasit o parcare free in parcul din spatele monumentului, undeva in laterala castelului, am lasat masina acolo si am luat-o pe jos prin curtea castelului. O cladire renovata recent, o curte impecabil de curata si aranjata, un strat imens de panselute mirositoare si o multime de statui. Lacul de langa, amenajat si decorat cu statui si rondouri de flori, ofera o priveliste relaxanta si placuta. O multime de oameni erau iesiti la plimbare pe malurile lui, iar bancile din jur erau pline de copii, batrani, indragostiti. Cei mai indragostiti erau ratoii, care fiecare isi supraveghea de aproape perechea pentru ca nu cumva unul dintre burlaci sa i-o fure....A fost o plimbare placuta, terminata pe pavajul din fata celor doua semicercuri care formeaza monumentul. In fata lor Arpad, o statuie ecvestra, marele rege al Ungariei. In jurul lui cele sapte capetenii si ei calari. Am lasat monumentul in urma, am luat iar microbuzul si am pornit spre parcarea hotelului. In drum i-am lasat pe toti aproape de Piata Vigado, de unde se poate lua vasul de croaziera. Cu 12 EUR, fara insa sa se viziteze si insula Margareta se poate face un tur in care in casti ti se prezinta, in romaneste, obiectivele prin fata carora treci: Dealul Gellert, biserica de la poalele acestuia, Castelul, Parlamentul, Hotelul Hilton, Podul cu lanturi, Podul Elisabeta etc Un foarte bun ghid al Budapestei, ieftin, comod, placut si mai ales rapid. Noi cei care mai fuseseram cu Legend i-am asteptat pe ceilalti plimbandu-ne de la Sinagoga (a treia biserica evreiasca din lume), pana in port. Apoi impreuna am luat-o peste podul cu lanturi spre funicalarul care urca pana in curtea castelului. Un drum dus si intors costa 1450 forinti, dar merita, pentru ca de sus privelistea este unica: se poate vedea intreaga Pesta si intreaga Buda. Orasul se gaseste la intretaierea Campiei Panonice cu dealurile Buda, una ditre singurele zone inalte din Ungaria. Cealalta zona este la granita cu Slovacia, acolo unde se naste vinul de Tokaji. Inapoi peste pod si direct pe Vaci Utca care serpuieste paralel cu Dunarea si este cunoscuta ca zona de shopping a Budapestei. Am trecut apoi prin fata Galeriei de Arta Aplicata, o cladire placata toata in mozaic verde si ocru, ceva pe langa care nu ai cum sa treci fara sa observi. Intr-un tarziu, taraindu-ne cu greu picioarele am ajuns in camera de hotel. Am stins lumina la ora 22.00 si am dormit dus pana a doua zi de dimineata. Am luat toti un mic dejun in fuga si ne-am imbarcat pentru cea mai lunga portiune de drum, aceea intre Budapesta si Venetia. Desi sunt destul de multi kilometri (vreo 800) distanta se parcurge usor, exista acum o autostrada intre Budapesta – Ljubljana – Mestre, care usureaza mult condusul. In drum am vazut indicatorul de Postojna si pentru ca mai ratasem de doua ori ocazia sa vad celebra pestera, le-am propus celorlalti o mica „abatere” de la program, asta si pentru ca aveam in economie vreo 2 ore. Toti au fost super incantati sa vada cea mai mare pestera carstica din Europa, un loc vizitat pana acum de 17 milioane de turisti. Si n-am regretat. Este adevarat ca biletul costa cam multisor, trebuie sa platesti 22 EUR pentru a putea intra si a fi transportat cu trenuletul si ghidat in pestera. Parcursul deschis vizitatorilor este de 5 km si se face partial cu trenul si partial pe jos cu ghidaj. Este magnific! Sa nu pierdeti ocazia si sa nu vizitati pestera, daca va aflati vreodata in preajma ei. Ceea ce a creat natura cu ajutorul apei din calcar este extraordinar. Stalactite, stalacmite si asa cum le numeau ei Romeo si Julieta (atunci cand stalactitele se unesc cu stalacmitele ca intr-o sarutare) sunt parca nepamantene. Peisaje stranii ti se astern in fata, dantelarii mestesugite cu truda a mii de ani....La un moment dat trenuletul te debarca si de acolo continui drumul pe jos, peste podul rusesc, apoi dupa o bucla pe sub. Calatoria se incheie tot cu trenuletul si cu o escala in sala de concerte, un loc in care se tin foarte multe festivitati muzicale, asta pentru ca acustica locului este desavarsita.
Dupa frigul dinauntru, unde temperatura este de 8 – 10 grade, iesim la caldura si cotrobaim prin standurile cu suveniruri. Intr-un tarziu ne urnim din nou spre Mestre, zona continentala a Venetiei. Ajungem pe la 19.00 la Hotel Piave, un hotel mic si cochet, proprietatea unei familii. Este foarte aproape si de centrul Mestre, o piata medievala imensa cu pizzerii, terase si magazine si de gara de unde se ia trenul spre Venezia. Seara ne-am petrecut-o cutreierand stradutele din centru si apoi la o terasa, cu bere si pizza. Am zabovit mai mult acolo, depanand ceea ce vazusem pana atunci. Eram doar la inceput dar ni se parea ca am avazut deja atat de multe...
Dimineata, ne astepta un mic dejun cu croisante calde, patiserie de casa, sucuri naturale si cafea, hmm ce cafea buna! Ne-am intins mai mult pentru ca locul era prea placut parca pentru a-l parasi. Am plecat intr-un final spre gara. Doar 200 metri pana acolo, iar biletul pentru cele 3 statii de tren costa 1,05 EUR. Am coborat in gara (Ferrovia) si chiar din fata am luat vaporetto pana in Piata San Marco. Un bilet la acest vaporas de linie care duce laolalta turisti, angajatii magazinelor, gondolieri si chioscari costa 6.50 EUR, dar te scuteste sa faci un drum in plus pe jos. De pe vaporetto cu putin noroc, daca prinzi un loc jos sa in fata vezi toate cladirile de pe Grande Canal, adica zona cu cladirile cele mai impunatoare din Venetia. La coborarea din vaporas, pana in Piata San Marco trebuie sa strabati o zona cu chioscuri, cu suveniruri. Am primit o oferta de a vizita Murano gratis cu salupa, o excursie sponsorizata de una dintre fabricile de sticla de acolo. Si asta chiar in momentul in care vroiam sa cumparam bilet pentru Murano – Burano – Torceli, cele trei insulite de langa apele Venetiei. Am scutit ceva banuti pt ca un bilet la o astfel de excursie costa 20 EUR. Salupa ne-a dus prin canalele Venetiei pana pe partea cealalta si apoi in tromba pana pe insula. Acolo ne astepta un ghid care ne-a prezentat modalitatea de elaborare a sticlei de Murano, in timp ce trei mesteri plamaduiau in cuptoare unul dintre miile de obiecte puse in vanzare sau care apar in galeriile hotelurilor. Ajunsi in sala de expozitie cu vanzare nu mai stiiam la ce sa ne uitam mai repede si ce sa cumparam. Obiecte facute cu un simt artistic si o maiestrie pe care numai vestitii sticlari din Murano o pot face. Nu pot descrie, imi lipsesc cuvintele pentru a reproduce starea pe care o aveam privind la ce au putut face din nisip...Fiecare si-a luat cate ceva de acolo, nimeni nu a rezistat tentatiei. Am iesit apoi pe faleza, am luat apoi „5” o cursa de linie care ne-a dus inapoi de unde am aplecat, adica in Piata San Marco. Contra unei sume de 6.50 EUR. Primul lucru care-l vezi intrand in piata este Palatul Dogilor si lipit de el Puntea Suspinelor, locul pe unde condamnatii erau scosi din sala de judecata si condusi spre executie. Republica Venetia a fost una dintre cele mai bune modele de convietuire si armonie. Rupta de intriga si forfota continentala si-a dezvoltat o viata sociala, politica si judecatoreasca proprie, toate pe fondul unei explozii comerciale, un schimb permanent de marfuri cu Constantinopolul. In Piata San Marco, pe o latura si alta se afla Procuratura Veche si cea Noua, in spate iar vis a vis de Basilica San Marco, pe latura care inchide curtea sunt doua muzee. In lateral Piata Leilor si Tower Bell sau Clopotnita basilicii, un turn inalt terminat cu o costructie mai noua din bronz stralucitor care se roteste dupa vant. Urcand scarile turnului se poate admira intreaga zona. Intrarea la Basilica este gratuita dar trebuie sa platesti 2 EUR pentru a intra in zona de altar si pana la 20 EUR sa vizitezi tot. Palatul Dogilor care adapostea cele trei puteri in stat reprezentate si cumulate de dogi adica legislativa, executiva si judecatoreasca, are o gramada de camarute, de locuri de vizitare, de tablouri, de stauiete. Iti ia destul de mult sa-l vizitezi si tariful este 14 EUR. Nu-l recomand ca pe unul dintre punctele importante de vizitat in detaliu.
In Piata San Marco se lucreaza in continuare, sunt paravane, schele, doar o latura este deschisa pt terase si orchestre. O cafea este destul de scumpa si datorita santierului, doar 2-3 turisti vezi pe la mese. Traversand piata pe sub pasajul muzeelor si luand-o usor la dreapta dai de semnul Rialto, adica spre celebrul pod ce traverseaza Marele Canal. In Piata ne-am grupat in 2 apoi in trei grupulete, functie de ce a vrut sa faca fiecare. Atractia magazinelor era atat de mare incat trebuia sa ne oprim la fiecare pas. Asa impartiti, a fost mai usor si ne-am regasit cu totii la hotel. Asta dupa ce am mancat in zona podulul la o autoservire destul de scumpa, unde un meniu costa in jur de 16 EUR. Pe partea cealalta la terase un meniu turistic costa doar 12 EUR si serveai masa pe malul Mareului Canal. De notat. Inapoi spre gara de unde se ia trenul spre Mestre trebuie urmat indicatorul de „Ferrovia” si in o ora poti traversa, cu opriri, Venezia. Sunt multe de vazut acolo, stradutele ascund fiecare cladiri vechi pline de farmec, balconase de fier forjat incarcate cu flori, porti sculptate, piatete, bisericute, scoli, este un loc in care trebuie sa stai doua zile sa-l poti vizita in intregime. Si asta nu in detaliu. In Mestre se poate lua o pizza la 8 EUR dar berea este destul de scumpa....7 EUR! Dimineata urmatoare eram pregatiti de plecare. Aparusera deja din cumparaturi si primele suprabagaje, dar parca fiecare avea deja locul lui, asa ca ne-am descurcat relativ usor. Dupa micul dejun am pornit spre Verona. Intr-o ora si jumatate am ajuns acolo si punand pe GPS Piazza Bra, am dat de parcarea subterana Citadela, asa ca in 10 minute eram deja gata de a vizita orasul. De fapt stabilisem cateva obiective: Arena, un splendid „Colosseum” foarte bine intretinut si pregatit pentru specacole. Aici a cantat Verdi, aici s-a ascultat Aida, o arie ce se identifica cu Verona. In subsolul Arenei impozante holuri din piatra pe unde treceau gladiatorii. Gratii imense zavorau iesirile. Parca ecoul imi aducea in urechi bataile din scuturi....
La Verona mare noroc cu Cristina, prietena Gabielei, un excelent ghid ad hoc care ne-a condus rapid de la Arena (unde se plateste 6 EUR pt a o vizita, iar un bilet la spectacol costa pana la mii de EUR) trecand pe artera comerciala intesata de magazine, Via Mazzini pana la casa Capuletilor, acolo unde se afla balconul Julietei. O multime de oameni, chiar si o nunta erau sositi acolo. O curte interioara cu multa verdeata, cu o statuie de bronz reprezentand-o pe Julieta si care serveste ca decor de fotografie pentru toti barbatii care intra acolo, iar sus un balconas din marmura alba. Se poate urca in balcon dar contra unei sume de bani pe care o platesti inauntru. Nu departe de casa Julietei se afla casa lui Romeo. Pt ca nu este un obiectiv promovat cum este casa Julietei doar 2-3 persoane erau in fata. Drumul dintre cele doua case trece prin Piata Seniorilor, o zona in care se tin concerte pe tot timpul verii. Langa, o zona funerara antica, ceva halucinant defrumos, daca un loc de veci se poate numi frumos. Patricienii, aristocratii cei mai bogati aveau mormintele cel mai inalt plasate, unel chiar la 20 – 30 metri, urmau apoi aristocratii de rand, pe cand plebea era inmormantata in pamant. Resturile unor morminte se pot vedea si azi in curtea judecatoriei. Ar fi fost inca multe de vazut la Verona, dar ne propusesem doar doua ore de vizita si trecusera deja 3....Un mic incident la iesirea din parcare, eu intekesesem ca se achita ca peste tot la iesire, dar acolo descoperisem ca trebuia ca intai sa platesc cei 3.8 EUR deasupra parcarii intr-o zona amenajata pt asta. Intre timp blocasem iesirea a doua masini si am fost sanctionat cu o amenda de 2.2 EUR...Am ras, ne-am urcat si am luat-o spre Milano.
Ajungem la hotel relativ repede, dupa cca 2 ore. Intram in hol si mi se taie rasuflarea. Unul dintre cele mai bune hoteluri in care am stat. Este „jucaria” unuia dintre primii 30 bogati ai Italiei si nu-l intereseaza prea mult clientii, ci eticheta de hotel foarte bun. Sunt convins ca nu este profitabil, dar pentru noi turistii este un adevarat paradis, un loc plin de rasfat. Ne-am refrishat rapid si am plecat spre statia de metrou Sesto Rondo. Aceasta la doar 5 minute de hotel. Metroul pana la Dom costa dus si intors 3.5 EUR. Cand am iesit din statie am crezut ca nu vad bine. O cladire imensa, imensa trona in mijlocul pietei, o cladire facuta toata numai din dantela de marmora, ceva ce nu ai cum sa uiti vreodata. Atat de mare este socul oricarui om cand da cu ochii pentru prima oara de acest impunator sanctuar. Inauntru se intra gratis, bineinteles pastrand conditia valabila in toate bisericile si basilicele, de a fi imbracat decent, nu in pantaloni scurti, fusta scurta sau umeri goi. Daca vrei sa te urci cu liftul pe cladirea Domului platesti 8 EUR dar merita. Fetele care au urcat au spus ca este absolut tulburator sa vezi dantelaria de aproape, sa vezi toata acea minune de sus, dintre turnuletele care-o impodobesc. Interiorul nu se poate descrie,, trebuie vazut pentru a intelege. Nu cunosc nici un termen care sa exprime cu adevarat maretia, simtul artistic al arhitectilor, al pictorilor, al sculptorilor. Perfectiune suna a tehnic, minunat suna parca peisagistic, nu stiu cum sa definesc tot ce am vazut inauntru.
Langa Dom se afla Galeriile Vittorio Emanuelle, initial un momunent, acum o zona de shopping de lux. Traversand galeriile ajungi in fata cladirii celebrei Scala. Ma asteptam sa fie ceva impozant, maret, grandios. O cladire terna, foarte simpla care se pierde in peisajul cladirilor din jur. Dar ce ascunde si ce se intampla acolo inauntru este unic. Si cred ca tocmai aceste extreme da si confirma farmecul Scalei.
De la Scala pe Via Mercati, apoi in dreapta ajungi la Palatul Sforzesco, un loc in care parca tot Milano si-a dat intalnire, Intram intr-una dintre curtile interioare si ne trezim inconjurati de ....politie. Cu elicoptere, motociclete, tot felul de accesorii de urmarire....
Era o zi a portilor deschise in care politia se apropia mai mult de oameni, le arata cate ceva din tehnica lor, se fotografiau, urcau copiii pe motociclete, in elicoptere. Am cascat si noi gura pe acolo, ne-am fotografiat. In alta curte interioara demonstratie de biciclism artistic. Nu stiu daca asa se numeste exact, dar ceea ce am vazut m-a lasat masca. Niste tineri, fara cotiere, genunchiere sau alte accesorii efectiv se jucau cu bicicleta sarind de pe un obstacol pe altul, luandu-si vant si aterizand. Mers pe un lemn ce nu era mai gros de 3 cm....Rasuciri in aer, sarituri de la inaltime. Am baut cate o bere, eu chiar doua si am mancat cate un hamburger tot uitandu-ne la virtuosii velocipezi.
Am avut destul de putin timp pentru Milano si ne-am oprit cu vizitarea lui aici. De aceea vreau ca urmatoarea excursie sa cuprinda 2 zile de Milano.
Ma opresc si eu cu povestea calatoriei, as iesi parca sa beau o bere. Am sa continui maine cu primul oras vizitat pe drumul Milano – Florenta: Genova.
-
exceptional comentariu de calatorie, draga @admin! raspandesti pana aici entuzismul si incantarea..
citind dintr-o suflare, parca as fi fost si eu pe langa voi prin frumoasa si spectaculoasa Italie!
astept cu nerabdare urmarea.. ;)
-
Excelenta vacanta, multumim mult Gigi pentru tot (in special pt rabdare!), am de povestit zile intregi despre ea!
-
Va multumesc si eu voua, celor care ati participat. Mi-a facut placere sa calatoresc cu voi, mi-au placut serile, diminetile acelea la micul dejun cand ne adunam... Si tie ihriel, pentru ca ai fost un excelent copilot - ghid - traducator. Mi-a placut cognacul tau briana si ultima seara de povesti pe terasa de la Balaton...Brandy cu tine m-am obisnuit atat de mult in calatorii, incat cred ca in urmatorul circuit, cel de Praga o sa ma uit dupa tine daca ai coborat la micul dejun.
-
Exista un drum direct de la Milano la Florenta, dar am tinut mult sa vizitam alte doua orase care nu se aflau chiar in linie dreapta: Genova si Pisa. Asa ca dupa ce am parasit Milano, ne-am indreptat spre capitala Liguriei, Genova, sau Genoa cum o numesc localnicii. Am ajuns destul de repede acolo, desi ne intinsesem cam mult la micul dejun servit de o romanca cu care discutasem o jumatate de ora in engleza, pana sa descoperim ca suntem din aceiasi tara...Am lasat in urma fabulosul Milano, cu San Siro, cu Domul, cu Sforzesco, cu Scala...
Liguria este o zona de munte si mare, totul fiind construit terasat. Ce efect mai formidabil decat case si castele cocotate pe dealuri oglindindu-se in mare? Sosele serpuind printre dealuri, o vegetatie mediteraneana, o circulatie care la un moment i-a dat senzatia Brianei ca suntem ...pe contrasens. Si apare Genova, cu vile cu arhitectura inconfundabila a caselor aristocrate, cu catargele vaselor amarate in port, cu palmieri, cu magnolii gigantice inflorite....
Nu aveam nici un punct de reper, stiiam doar ca vrem sa vedem situl medieval cel mai mare din Europa. GPS -ul nu-mi lua Nuova Strada, asa ca am urmat un indicator care intuiam ca ma va conduce in zona portuara turistica. Si am ajuns exact unde trebuia; nici daca mi-as fi programat n-as fi ajuns atat de aproape de toate obiectivele; am parcat in Porto Antico, acolo unde se gaseste Acvariul, Sfera de sticla cu biotop, vasul cu vele...Nu departe, traversand bulevardul pe sub podul rutier, se ajunge la San Lorenzo, o basilica cu o arhitectura de dom in miniatura. Am continuat periplul nostru pe strazile Genovei, de departe cea mai placuta surpriza pe care am avut-o in aceasta excursie. Un oras rupt parca din alte vremuri, cu strazi pavate cu lespezi mari de piatra, cu palate, basilici, cu fresce, cariatide. Fiecare curte impresioneaza prin ce gasesti acolo; orice usa deschizi gasesti in spatele ei istorie, o istorie transmisa mestesugit prin limbajul artei. Mi-ar place tare mult sa am timpul de a sta mai mult in Genova, mi-ar place sa-i cutreier strazile, sa ma plimb pe faleza animata de o multime de oameni, sa pescuiesc in apele Liguriei. N-am ajuns la Lanterna, cel mai vechi si mai inalt far ramas in folosinta. Era pe partea cealalta a orasului la 10 km de Porto Antico si ne-ar fi luat mai bine de o ora dus si intors. Si trebuia sa ajungem la Pisa. Ne-am grupat intr-o cafenea in zona portuara, unde am baut o cafea buna si o foccacia cu masline, o bunatate...Incepuse caldura si jinduiam dupa o bere, m-am multumit insa cu o ...apa minerala, rece ca gheata. Am pornit din nou pe jos spre microbuz, pe care-l lasasem parcat in port. O parcare destul de scumpa de altfel, in jur de 2 EUR/ora.
La Pisa am ajuns dupa amiaza, am parcat intr-o benzinarie, fara insa ca cineva sa ne taxeze, asta pt ca toti erau la ...siesta. In 2 minute am ajuns in Campo di Miracoli. Poarta spre magnificul complex de marmura alba este ea insasi o adevarata opera. Multi insa trec pe langa ea, sau mai bine zis pe sub ea, fara sa o remarce. Pe partea opusa Turnului, Catedralei, Baptisteriului si a cimitirului o multime de tarabagii isi expuneau obiectele si invitau turistii sa le devina clienti. Suvoiul de oameni insa era preocupat mai mult de ce se inalta in stanga si de ceea ce zidurile ascundeau in interiorul minunatelor cladiri. Aveam putin timp la dispozitie, asa ca a trebuit sa aleg ce sa vizitez. De data aceasta m-am oprit la Camposacro, cel mai vestit cimitir din lume. Distrus aproape complet in timpul celui de-al doilea razboi mondial, a fost reconstruit si pus la dispozitia vizitatorilor. Un bilet costa 5 EUR si iti permite vizitarea lespezilor si a sarcofagelor de marmura. Pentru a vizita intreg complexul trebuie sa platesti 20 EUR. Poti urca in turn, poti intra si vizita Catedrala si Baptisteriul. Zona verde care inconjoara dantelaria de marmura este ingrijita impecabil si vad ca rezista foarte bine la tavaleala. O multime de turisti obositi sau cautand racoarea pamantului erau trantiti pe gazonul fara nici o urma de buruiana...Am mancat o lasagna la caserola, doar incalzita si am baut o apa, mai apoi ne-am urcat in microbuz cu directia Florenta. Am ajuns la Signa, spre seara, obositi si nu prea dispusi la a iesi la o pizza. Eu am adormit bustean instantaneu, m-am trezit doar spr dimineata. Ne-am strans cu totii, dupa o raita pe la magazinele alimentare din jur, de unde ne-am realimentat cu apa (este foarte ieftina in Italia - o apa de un litru si jumatate costa doar 14 centi...) si ne-am pregatit cu sandviciuri pt excursia din Florenta. Am urcat apoi in microbuz si in 5 minute eram la gara. Am parcat, am cumparat bilete la trenul care ne ducea pana in centrul Florentei la Santa Maria Novella. Dus si intors face 3.80 EUR si aveam de strabatut drumul intre 3 statii. Pe peron am povestit un pic despre planul de vizitare, cand...am realizat ca mi-am uitat telefonul in masina, iar microbuzul il parcasem intr-o zona nu foarte circulata. Mi-a taiat tot cheful de vizitare. Trenul nu oprea in statia centrala, ci la Prato, la 5 minut e de Santa Novella. Am luat-o la picior pe o straduta lunga pana am ajuns la prima basilica. Acolo ne-am si despartit in 3 grupulete. Florenta este absolut superba, de departe orasul cel mai frumos din Italia. Domul de aici este nefiresc de bogat in sculpturi si frize, iar placajul de marmura alba, verde si rosie este ceva ce depaseste puterea de imaginatie. Inauntru insa nu este extraordinar, as putea spune mai mult impunator si marcant. Intrat acolo ai senzatia unei apasari, primesti o stare spirituala aparte, eu mi-am simtit umerii grei si parca picioarele mi se afundau in pavajul catedralei. In Florenta ceea ce m-a impresionat grozav a fost Palazzo Vechio si galeria de langa acesta. Statui de o expresivitate geniala, atat de migalos lucrate incat ai senzatia ca adapostesc fiinte....Combinatii de marmura alba si neagra, de bronz si marmura, de piatra si bronz, un complex statuar avandu-l ca personaj central pe Neptun, ma uitam impresionat, pana cand am simtit un nod in gat si pielea de gaina. Langa edificiu, un chitarist genial, Tomashevski parcurgea partituri clasice...Ecoul suntelor scoase de lovirea corzilor imi loveau timpanele in cel mai sensibil si placut posibil mod posibil. Ce priveam si ce ascultam mi-au dat o stare pe care mi-o doream prelungita cat mai mult...Doar o coreanca idioata m-a trezit din reverie, vroia sa faca o poza fara personaje...I-am explicat cat de penibila si iesita din peisaj este...
Locul insa care te marcheaza cel mai mult in Florenta este Basilica Santa Croce, locul unde sunt inamormantati Galileo Galilei, Marconi, Rossini, Michelangelo...Dante Aligheri are si el un loc de veci acolo, dar trupul ii este ingropat in alta parte. Ziua cu vizitarea Floentei s-a terminat cu o masa la Foffo, un local unde o familie de romani gateste si serveste. Am mancat cea mai buna salata de fructe de mare si asta din partea casei. Spagheti carbonara si peste spada la gratar. Ce delicios totul! A da si era sa uit: doua beri si un limoncelo din partea casei. Ne-am retras apoi fiecare in camera, savurand ziua pe care o petrecusem in leaganul renascentismului....
-
Sa continui, cred ca mai am ceva timp la dispozitie...
Ufizzi, Pitti, Ponte Vechio au ramas doar amintiri. Imortalizate in fotografii, dar deocamdata doar amintiri. Dimineata, ne-am asezat din nou bagajele in microbuz si am realizat ca volumul lor a crescut considerabil. Efectul shopping-ului se facea simtit. Am plecat de dimineata din Signa, iar primul popas a fost intr-o benzinarie unde am mancat fiecare cate un sandvici, cate un mar...Apoi primul oras din program: Padova. Am urmat semnul San Antonio, iar masina m-a dus pana intr-o parcare cu plata destul de mare sa fii sigur ca gasesti oricand un loc. Pretul: 2 EUR/ora, cu totul a fost 8 EUR. pentru ca am ramas mai mult la Padova. San Antonio este superba pe interior, oricine ii trece pragul va ramane incantat si marcat de ce vede. Zona de sanctuar si cea de inchinare si rugaciune la acest sfant al saracilor sunt broderii in marmura, metal, lemn si piatra. Se spune ca Antonio avea puterea de a gasi obiecte pierdute, iar aceasta calitate a fost transmisa peste veacuri. O multime de poze si biletele a celor care cer si spera in ajutorul lui San Antonio...Plecam spre ghettou in speranta ca vom putea ajunge la timp pt a vedea frescele lui Giotto care decoreaza una dintre basilicele din centrul orasului. Nu reusim, era destul de mult de mers pe jos si deja tarziu. Strabatem mai mult in fuga piata de fructe, strazile ghettoului si ajungem in parcul central al orasului. O multime de statui impodobesc zona, iar un canal plin cu pesti o inconjoara. Podulete din piatra, o fantana arteziana in mijloc, racoarea pomilor, verdele gazonului. Depasim aleile parcului si ajungem in Piata Ytzac Rabin, iar de acolo pe suib arcul unei porti imense, in parcare. Ne urcam in masina, cu usil si geamurile deschise, erau 35 grade, cea mai calduroasa zi din excursia noastra. Ne resemnam ca ne asteapta racoarea Ljubljanei. Si pornim.
Ajungem pe la 19.00 la hotel, dupa un incident cu un tampitel rasisit intr-o benzinarie. Intre timp am primit scuzele Agentiei Nationale de Turism din Slovenia pe care am informat-o despre modul in care am fost tratat. Acum astept raspunsul oficial al Petrol d.d. proprietarul benzinariei cu pricina. Nu m-am suparat prea tare mai ales ca stiu cat rau facem noi romanii afara; cat de rau suntem priviti si cat s-au saturat toti de noi. Pe trebul din Signa la Florenta doua tiganci lasau biletele ca sunt sarace, ca au trei copii, ca n-au ce sa le dea de mancare. Mi-au lasat unul si la dus si la intoarcere si bineinteles ca am explodat lunadu-ma de ele si strigand cat rau ne fac noua celor care venim sa vizitam Italia si celor care merg acolo sa munceasca cinstit. S-au uitat la mine cu o manie si o suparare fara limite. O familie de italieni trecuti de a doua varsta care stateau alaturi au inteles cuvintele rusine, Europa, Romania si au inteles atitudinea mea. Mi-au zambit amar. Cat de greu iti cade cand esti pus in aceiasi oala cu tigani si borfasi, dar asta este au scris pe pasaport roman asa ca sunt de-ai nostri. Si sunt confundati cu noi.
La Ljubljana am stat in mijlocul unei zone verzi curate si ingrijite, folosita de nemti si olandezi pt campare. Rulote luxoase si vohnmobile imense erau asezate ordonat sub copacii parcului. Dimineata un autocar avea coborate scaune pliante si o multime de englezi isi luau micul dejun...campeneste. Erau toti oameni in varsta si ma uitam la simplitatea lor, la modul lor de a socializa, la placerea cu care isi sorbeau cafeau facuta la spirtiera.
Seara am petrecut-o la Castelul Ljubljana, admirand peisajul ce ni se astrnea sub priviri. O armata de fotografi profesionisti, cu trepieduri si aparate cu superobiective erau pregatiti cu imaginea deja fixata, ca nu cumva sa piarda momentul apusului, care se apropia incet, incet. Am coborat apoi in Gorki Trv, una dintre stradutele populate de localuri si cafenele. Am mancat la o terasa, unde din jur se distingeau doar cuvinte in germana si engleza. Am servit un delicios carnat alb la gratar cu garnitura de varza murata calita. Si nerezistand tentatiei am comandat un tiramizu. Nu inainte de a bea o bere rece si amara. Dimineata, un mic dejun in localul resort-ului si imbarcarea catre centru vechi al orasului. Am parcat central, pe Subotica Ulica, foarte aproape de Slovenska Ceska, bulevardul principal. De acolo in 5 minute ajungi la Ljubljca, raul care traverseaza orasul pe sub poalele dealului pe care sta cocotat castelul. Podul triplu, The Tower Hall, Catedrala, toate m-au entuziasmat. Piata de fructe ordonata si curata ca un parc parizian. Si plin de jablode, capsuni imense rosii si zemoase. Pe malul raului o gramada de terase, gelaterii, cafenele. In centru, la podul Triplu, era un festival de sport si entertainment dedicat copiilor. Si acolo s-a petrecut scena care m-a impresionat pana acolo incat mi s-a pus un nod in gat si m-am trezit cu ochii umezi. Pe o scena improvizata, un coregraf conducea un trio de balet modern, de tineri cu sindrom Down. Show-ul in sine a fost ceva pe masura a ceea ce puteau ei sa faca, dar impactul asupra tuturor celor care treceau pe acolo era teribil. O multime era adunata si aplauda efortul lor. La sfarsit bucurosi si entuziasmati de succes, au coborat de pe scena, au dat mana cu cei care ii aplaudau, faceau reverente. Cat de putin trebuie sa faci pentru ca si acesti oameni sa se simta utili, admirati, bucurosi ca traiesc. Norocul lor insa este ca s-au nascut intr-o tara normala, unde defectul cu care s-a nascut este estompat de efortul celor din jur. Si de grija lor. Cand vezi astfel de scene iti doresti sa te intorci cat mai repede in tara si sa copiezi reteta, astfel incat sa poti face si tu bine...
Strazile Ljubljanei erau pline de turisti, de localnici, de copii. Toti linistiti, firesti si interesati. Fotografiau, admirau, intrebau. La tot coltul harti, indicatoare...
Am parasit Ljubljana cu gustul amar ca nu putem fi niciodata ca ei. O tarisoara de 2 milioane de locuitori atrage de cateva ori mai multi turisti decat noi, o tara de douazeci de milioane....Dar ei si-au pastrat padurile, au 60% din suprafata acoperita de verdeata reconfonfortanta....Si-au pastrat monumentele si le-au ingrijit, le-au pus in valoare. Au construit strazi, poduri si nu au asteptat pana mai marii zilei au cumparat terenurile care urmau a fi expropiate pentru a se construi autostrazi. Di orase au iesiri peste iesiri, indicatoare foarte clare, o infrastructura impecabila. Cum sa nu-i admiri?
Drumul pana la Balaton trece prin Maribor, s-a construit si s-a dat in folosinta o autostrada noua. Stiam de acest lucru, parcursesem acest drum de 3 ori anul acesta. Dar la plecarea din Ljubljana uitasem si cum GPS-ul inca nu recunoaste acest nou drum am ajuns la ...Zagreb. Un mic ocol de 30 km, pe drumul vechi si cu viza de intrare si iesire din Croatia. Dar uite asa am adaugat pe harta calatoriei noastre si aceasta tara. Peisajul de pe autostrada este relaxant, mult mai interesant si mai bogat decat cel prin Maribor. Macar atat. La Balaton ajungem la 17.00, am tras sa fim pe zi acolo. Repede la magazin, apoi la Sandor, terasa pe care mancam, fermecat de bucataria ungureasca, in concediile de acum 16-17 ani. Si coincidenta, pensiunea la care am stat Marina Panzio era pe aceiasi strada pe care statusem prin 94: Erkel Ferenc! N-am mai recunoscut mare lucru. Casele de vacanta de pe atunci au fost daramate, hoteluri si pensiuni luxoase lunadu-le locul. Ne-am plimbat seara pe faleza lacului, care agitat adusese la mal cateva anghile moarte. Chiscurile, discotecile, hard rock bar-ul fara ferestre au disparut. Un parc dichisit (parca prea aranjat...) este acum acolo.... Seara am petrecut-o in curtea pensiunii, la un pahar de Tokaji. Nu ne venea sa credem ca totul a trecut atat de repede.
-
Drumul spre casa a fost insotit de gandul ca peste cateva ore ne vom odihni in paturile noastre. Schimbasem 6 -7 paturi in ultimele 8 zile. Era si nostalgia grupului care urma ca peste putin timp sa se sparga, dar si dorinta si nerabdarea fiecaruia de a ajunge mai repede acasa. Sentimente contradictorii. Dar placute. Prin tara drumul este un infern. Daca am facut Siofok - Nadlac (350 km) in 3 ore, drumul de la Nadlac pana la Sibiu (325 km) l-am facut in 6 ore...
Suntem fiecare acasa acum depanand prietenilor, parintiilor, copiilor cate ceva din mica noastra aventura. Crampeie din aceasta le-am asternut aici, putin grabit si fara sa recitesc ce am scris. Probabil sunt greseli, probabil ca unele fraze nu sunt suficient de clare, ceea ce am incercat insa a fost sa va transmit si voua cate ceva din aceasta minunata experienta....Inchei aici spunandu-va noapte buna!
-
Ce frumos povestesti, Gigi! Cum poti tine minte atatea amanunte? Oricum, a fost o excursie deosebita despre care vom povesti inca multa vreme prietenilor. A meritat din plin oboseala pe care o resimteam din plin seara cand ne reintorceam la hotel.
PS. Gigi a fost cel mai invidiat barbat pentru 8 zile: un barbat cu ...... doamne langa el....a fost, de alfel, admirat pentru rabdarea de care a dat dovada cu noi. Multumim inca odata.
-
Va felicit si eu pentru minunata calatorie si sincer va invidiez.@Gigi..sincer...am citit totul pe nerasuflate , relatarile tale m-au transpus acolo.Stii ca eu ador Italia si ca o vizitez cat pot de des...este incredibil ce stare mi-ai transmis...pur si simplu parca v-as fi insotit...felicitari.....