Singles Happy Travel. Club de socializare
Scrise de noi => Articolele noastre => Subiect creat de: admin din Joi, 11 Februarie 2010, 13:51
-
Era una din diminetile acelea de vara, cu cer albastru si curat, semn al unei dupamieze toride. Pasarile isi terminasera cantecul vioi si zburasera spre padurea invecinata satului. Gainile isi cautau deja un loc umbros in care sa se ascunda de soarele care deja arunca sageti fierbinti spre pamant, facand sa se ridice un abur gros.
Zora, catelusa bunicilor, isi lasase doar labele sa-i atarne in afara colibei, de unde razbatea un suspin de animal batran...Vacile si bivolii plecasera dis de dimineata inspre Lazuri, o coasta de deal dezpadurita pentru pasunat.
In curtea pavata cu bolovani de rau si acoperita de o perdea deasa de vita de vie, bunicii isi terminau ultimele treburi de dimineata. Lenes si plicitisit priveam inspre Suru, in timp ce gandurile imi rataceau fara tinta, departe de varful golas, inspre alte zari. Eram deja de o luna la tara si terminasem toate cartile luate cu mine. Strada era goala, copii vecinilor munceau in Miristi la intorsul si adunatul fanului. Nu-mi gaseam ceva care sa ma preocupe si intereseze. As fi facut cateva schite, dar parca foaia era prea alba, grafitul prea negru si nimic nu-mi venea in minte ce m-ar putea stimula sa desenez. Ma uitam apatic la minge, apoi mi-am mutat privirea spre sopronul cuptorului de paine. Acolo in fiecare marti, bunica incingea cuptorul si baga apoi bucati alungite si crestate din aluatul framantat si dospit. Paini mari si crescute se coceau saptamanl acolo, in oul cuptorului, raspandind in toata curtea un miros dulce. Erau apoi invelite in stergare de canepa tesuta si asezate pe laita. La masa, bunicul, prindea painea intre mainile lui muncite si schilodite de munca, o rezema de burta si ii facea semnul crucii pe spate, apoi taia felii mari si groase.
Ochii mi-au alunecat pe sculele de pescuit pe care le atarnam de acoperisul sopronului. La pescuit, la asta nu ma gandisem..."Asta e, gata am plecat la pesti!" le-am spus bucuros ca am gasit ceva de facut, bunicilor. M-am imbracat in graba, m-am incaltat in sandalele de joaca, mi-am luat betele si am dat sa ies pe poarta. "Gigi!", m-a strigat din bucatarie bunica, "stai si ia pachetul cu mancare!". M-am intors din drum, am luat punga pregatita cu mancare si am indesat-o adanc in geanta pe care o luam intotdeauna la pescuit. Am inchis poarta si am avut o sovaiala. Sa merg inspre Olt asa cum gandisem prima data sau sa plec spre munte, la pescuit de pastrav? Era cam tarziu pentru pastrav, dar si cam departe sa plec pana la Olt! Ce sa aleg? Am preferat racoarea padurii, gandudu-ma la ce m-ar astepta seara la intoarcere daca as fi plecat spre gara. Am inceput sa urc Hula si am ajuns in dealul Putineiului. De aici drumul o tinea paralel cu raul, pana in Rusca. O caldura umeda se lasase deja peste campul inmiresmat de milione de flori, dar roua dimnetii inca statea atarnata de firele lungi inca netaiate de coase. Imi simteam corpul incins, in timp ce picioarele erau ude si reci. Trecuse o ora de cand plecasem de la bunici si eram deabia in "Fundul Ruscii". Mergeam tot mai incet, privind tot mai atent la peisajele de munte ce mi se asterneau in jur. Fagi batrani si arini contorsionati, mesteceni cu scoarta alba si jnepeni care vesteau apropierea de munte. Pietre mari acoperite cu muschi, strajuiau de o parte si alta raul, creand senzatia de aliniere. Am lasat in urma cireada de bivoli care se scalda in noroiul baltilor unui parau care se varsa in rau si curand am ajuns la Podul de Piatra. Acolo cele doua paraie Fatul si Ionelul isi uneau apele formand Sebesul. Raul care cobora traversand Rusca si taia apoi satul in doua, indreptandu-se prin Prunduri, spre varsarea in Olt. O apa limpede si inspumata de trecerea peste bolovani imensi, ce ascundea pastravi pistruiati si zglavoace cu capul lor mare si urat. Ionelul este deschis, primitor, pana la inceputul potecii care urca la stana, apoi la Suru. Apoi ramanea jos in vale, in timp ce cararuia urca pieptis. Fatul era umbros si rece. Copacii il ascundeau in serpuirea lui printre stanci. Pescuitul aici era o adevarata aventura. Trebuia sa atati pestii care se zbenguiau vioi in apa, cu nada din capatul firului, catarat in copaci, atarnat de cate o stanca...Dar tocami asta imi placea. Era intradevar mai greu, dar si mai aventuros. Zgomotul apei care se lovea de maluri si pietre forma un vacarm care nu lasa sa se distinga alt sunet. N-ai fi putut remarca chiar si daca un urs ar fi mormait langa tine...
"Pe unde s-o iau, sa continui in sus pe Fatu, sau sa cotesc urcand incet pe Ionelu?" Mi se parea prea cald deja pentru un loc deschis ca Ionelu si am coborat prin frunzisul uscat de pe mal, ajungand langa prima valtoare de pe Fatu. Ma ascund dupa o stanca, prind in ac un cal de iarba si arunc. Firul nici nu atinsese apa, cand o strafulgerare a sclipit din apa, urcand spre lumina. Calul de iarba a disparut rapid, iar firul s-a intins tremurand de zbaterea rapitorului. Am lasat usor firul sa coboare, conducand prada catre aval. Apoi am inclinat mai tare batul si i-am vazut corpul. Un ruginiu inchis, semn ca era un indigen crescut in umbra. L-am apucat cu mana libera si i-am simtit raceala apei in care statuse pana cu o clipa in urma. Incercand sa nu-mi scape i-am desfacut usor acul care-l tinea captiv, l-am invelit intr-o frunza de feriga si l-am strecurat in tolba. Mi-am continuat apoi drumul spre izvoare, coborand si urcand malurile Fatului. Ocoleam valtorile, dobele cum se numesc pe acolo, catarandu-ma prins de cate un arbust tanar, apoi imi dadeam drumul pe frunze, din nou in jos, pana ajungeam in preajma apei. Spre dupaamiaza m-a razbit foamea. Mi-am desfacut pachetul, am muscat adand din paine si apoi din slanina. Mi-am taiat felii din ceapa rosie si cruda, si am inceput sa mestec multumit de gustul acela unic al mancarii de casa. M-am aplecat apoi pe burta si am sorbit din apa rece a Fatului. Am stat cateva minute rezemat de o piatra, m-am ridicat apoi, continuandu-mi drumul catre izvorul Fatului. Alti sase pastravi s-au prins in carligul nadit, pana spre seara. Am mai baut odata apa si am luat-o incet inapoi. Se lasase deja racoarea padurii, semn ca venea seara, am grabit pasul sa ajung la bunici. In timpul asta gandurile de copil, simtind apropierea adolescentei, imi alergau buimace, ratacind printre colegele de clasa. Se oprea apoi asupra cate uneia. Dupa care repede infricat si jenat, fugea mai departe...Nici n-am simtit cand am ajuns acasa. Bunicul statea pe piatra mare pe care o asezase in fata casei, uitandu-se la ciurda care se risipea prin curti. Obisnuita mea gluma: "N-am prins nimic", ca apoi sa scot mandru de captura, unul cate unul pastravii din geanta. Bunicul si el mare pescar si vanator in tinerete, privea cu multumire si bucurie la pestii insirati. Placerea mea cea mai mare era atunci cand dupa ce manca doua trei din bucatile de peste pregatite in malai, bunicul spunea indatorat: "Multam nepoate ca m-ai mai hranit odata, cu pastrav!". Iar eu bucuros ca ii faceam bunicului o asa mare placere, zambeam stingherit fara sa stiu ce sa-i raspund...
Multe zile de neuitat mi-am petrecut pe malurile Fatului si multi pastravi ruginii am prins in apele lui! Dar asta era demult intr-o vreme frumoasa si fericita cand inca bunicii traiau...
Bunicilor mei, oamenii minunati ai copilariei mele
-
superb
numai un inginer poate scrie asa
:)
si bunica mea facea paine o data pe saptamana si bunicul mea o taia tot asa, asezat pe un scaunel, la masa joasa cu 3 picioare
bunicii mei stateau intr-un sat din dobrogea
-
La Sibiel, pentru grupuri, de cele mai multe ori fac paine la cuptor de lemne. Este unul dintre momentele cele mai apreciate de straini, dar si de romani. Chiar dupa evenimentul Singles Camp, am acolo pentru 10 zile un grup format din spanioli, letoni, polonezi si nemti. Tema este: Painea noastra cea de toate zilele. Suna religios, dar nu este asa. E doar un schimb intre aceste natiuni, la care fiecare isi demonstreaza calitatile de brutar, fiecare pregatind painea in stiul tarii din care vine. Nu doar paine si specialitati de patiserie. S eu sunt in cura de slabire...
-
uite acum imi dau seama ca painea e cu noi in toate zilele
a fost painea copilariei, cea unsa cu untura si presarata cu sare mare,
a fost chifla din clasele primare, pe care o mancam in recreatia mare, pe servetel,
a fost painea prajita pe tabla din adolescenta, ca sa nu ma ingraj
a fost painea cantarita cand aveam glicemia cam mare
si acum e painea pe care o caut prin magazine, ca nimic nu seamana cu o paine adevarata
-
Mancai cand erai mica, la tara paine cu untura si zahar?
-
eu sunt din bucuresti
am 53 de ani, sunt inginer
copilaria mi-am petrecut-o la margine de bucuresti, in colentina
casa era gen vagon, din paianta, cu multe camere
noi aveam 2 camere, bunicii una si unchiul meu 2
traiam ca in cantecele lui margineanu
viata de mahala care era f frumoasa
mai tin minte ca atunci cand aparea porumbul, bunica il fierbea, rupea o creanga dintr-un visin de la poarta si infigea porumbul fierbinte in tepusa
iarna bunica aducea in casa rufele inghetate de afara si le punea pe soba
nici un cocolino nu are mirosul rufelor bunicii
focul in soba se facea mai ales cu carbuni, aveau putere calorica mai mare
lemne se puneau doar la inceput, pana pornea focul
in cartier era un miros specific
il simteai cand veneai acasa si coborai din tramvai
carne se manca duminica si luni eventual, daca nu se terminase mancarea de duminica
in rest, legume si ce buna era mancarea bunicii
si uite ca dupa ce am scris o gramada tot nu am raspuns la intrebare
da, am mancat untura pe paine
-
mancam si untura cu zahar
dar imi placea mai mult cu sare
cand era cu zahar, mai intai udam painea si apoi puneam zahar
fara untura
asta era chiar ok
-
Cand plecam in vacanta la tara, parintii imi aduceau acolo salam, cascaval, ciocolata, ma rog lucruri la care copii de la tara nu aveau atuci acces. Nerabdarea mea de a iesi afara la joaca, ma facea sa ies cu painea cu salam in strada, dar eram adus imediat inapoi in curte de bunica: "Vrei ca si copiii sa ramneasca la tine?", imi spunea, dojenindu-ma. Si rusinat, intram sa-mi termin bucata de paine. In schimb ma incuraja sa ies in strada cu bucatura de paine cu untura si zahar, asa ca sa vada copiii ca esti ca ei, altfel zicea ea, nu se joaca cu tine. Cat de mult bun simt si tact avea bunica si cum stia sa evite invidia si frustarea copiilor vecinilor. Era bunul simt al taranului adevarat, acela care stia sa pretuiasca si sa evalueze.
-
untura pe paine nu am mancat niciodata, nici cu zahar, nici fara. am mancat in schimb o singura data cartofi prajiti in untura.
-
Trebuie sa incerci, dar sa fie proaspata, facuta in casa si daca se poate de la porc crescut de taran. La fel extrordinara este untura de gasca...doar atat ca fiecare gram de untura inseamna 50 g in plus la greutate, de ce n-am inteles inca: tot ce este bun, face rau, apropo de cartofi prajiti...
-
Trebuie sa incerci, dar sa fie proaspata, facuta in casa si daca se poate de la porc crescut de taran.
nu cred ca voi incerca. nu-mi plac grasimile. la salate foosesc putin ulei de masline. tot ce este bun, face rau, apropo de cartofi prajiti...
tot ce e bun in viata e imoral, ilegal sau ingrasa.
-
Am si eu o intrebare impatimiti ai pescuitului.....
(http://www.pufosi.org/wp-content/uploads/2009/10/poze-amuzante-poza-amuzanta-pisica-face-baie-in-cada-si-vrea-sa-prinda-pesti.jpg)
Cu alte cuvinte sa vina pozele cu ... "prada" voastra! ;D
-
multumesc admy ca m-ai teleportat ptr cateva clipe pe meleagurile alea mirifice de care te-ai bucurat in copilarie.... de asemenea minunatii ai si acuma parte, norocosule, dupa cum recunosti si tu pe ici, pe colo.... dar as vrea sa stiu ce pesti pescuiesti acuma ???
-
La pastrav este inchis, deci nu pot inca sa le vad petele...iar crapul inca doarme. Mai ramane doar cate un caras si cate o babusca...
-
babusca eu cred ca gasesti pe undeva tot anul, ca nu exista sezon inchis....
da' nu crezi ca esti totusi prea tanar ??? :D
-
N-am mai ajuns de ani buni pe Fatu, dar duminica, intre doua grupuri, la Sibiel am aruncat nada de pe pod si...
-
@admin, frumosi pestisorii din poza, amandoi, nimic de obiectat! pe unul dintre ei il punem intr-o tava la cuptor cu o picatura de unt, alta de vin alb, trei fire de sare, un buchetel de herbes de Provence si pofta buna! da, dar mai ramane sa hotaram pe care! ;)
-
Unul dintre ei a fost deja gatit. Celalalt se gateste (pentru Bulgaria...)
-
Sa inteleg ca "patatul" acela argintiu din undita inoata si in apele din Bulgaria? ;D
-
Sa inteleg ca "patatul" acela argintiu din undita inoata si in apele din Bulgaria? ;D
mai curand as zice ca "patatul" care tine undita inoata si in apele bulgariei... sau va inota.
-
Am fost si eu sambata la pescuit la balta Oltenita, o recomand amatorilor, si am prins cativa somnisori si crapi de 3-4 kg/buc, nu e o poveste pescareasca, zau. Iata poza dovada.
Somnii nu sunt romanesti ci africani, au capul enorm si tare ca o platosa, cu desene foarte interesante. Foarte buni la gust, deja sunt in ciorba si congelator.
-
Personajul mai putin vizibil patat (este si el dotat cu pistrui, dar estompate de trecerea unor ani...) este cel care are sa inoate in apele teritoriale Bulgare...celalalt saracul, nu mai exista decat in poze...
-
Deci Gabrel, in Bulgaria puteam sa renuntam la masa, puteam noi doi mari pescari sa asiguram hrana grupului...
-
Din pacate, eu sunt doar un fan, eu hipnotizez pestii sa vina la momeala, dar sigur venim cu undite in Bulgaria, amarate cum sunt, ca pe cele bune le-au furat din boxa de la subsolul blocului. Dar pescarul din imagine iti va fi o buna companie, sper sa gasim acolo momeala, la Balcik erau 2 astfel de magazine.
-
gabrel, nu cumva tu ai fost cea mai castigata? se pare ca ai prins un... peste care a prins, la randul lui, alt peste! :D
-
Am fost si eu sambata la pescuit la balta Oltenita, o recomand amatorilor, si am prins cativa somnisori si crapi de 3-4 kg/buc, nu e o poveste pescareasca, zau. Iata poza dovada.
Somnii nu sunt romanesti ci africani, au capul enorm si tare ca o platosa, cu desene foarte interesante. Foarte buni la gust, deja sunt in ciorba si congelator.
ia te uita, niste baracude si-o sirena!
-
Deci Gabrel, in Bulgaria puteam sa renuntam la masa, puteam noi doi mari pescari sa asiguram hrana grupului...
ha ha, aici vad ca s-a trecut deja la diviziunea sociala a muncii! avem trei pescari pana acum: gabrel, adel si gigel. eu, ca admiratoare a zeitei artemis, parca ma vad "vanatoareasa cu piedica pustii trasa" si cu arcul la indemana... totusi, pana vin eu cu mistretul cu colti de argint, mai bine pescuiti voi, ca sa fim asa, vorba romanului, "on the safe side" (in siguranta, ca sa nu fiu cumva certata ca vorbesc altfel decat prin semnale de fum si onomatopee) :) apoi vom avea nevoie de culegatori de radacini, seminte si fructe salbatice... etc.
oricum, cred ca va fi matriarhat in cele din urma sau mai curand nu.
-
Si daca previziunile futurologilor se adeveresc in ceea ce priveste modul de a convietuii? Daca totul aluneca asa cum se spune intr-o tribalitate moderna, cu o diviziune minutioasa a muncii? Ce zici Ayouni, am fi pregatiti pt o astfel de societate? Am cel mai rapid adaptabili?
-
Si daca previziunile futurologilor se adeveresc in ceea ce priveste modul de a convietuii? Daca totul aluneca asa cum se spune intr-o tribalitate moderna, cu o diviziune minutioasa a muncii? Ce zici Ayouni, am fi pregatiti pt o astfel de societate? Am cel mai rapid adaptabili?
cat de "minutioasa"?! ;)
-
Este o tema foarte vasta si sunt pe picior de plecare spre Sibiel. Poate o sa deschidem un topic care sa dezbata acest subiect: cum vede fiecare societatea peste 100 ani.
Grupurile care se anticipeaza a deveni celula societatii, vor fi in fapt comunitati formate din indivizi compatibili si care au aceiasi meserie sau una similara. "Breslasii" au sa poata deveni foarte eficienti si pregatiti, prin schimbul permanent de pareri, printr-o specializare continua in interiorul comunitatii. Inchipuieti un grup de 20 ingineri care locuiesc impreuna, mananca, se distreaza. O mare parte din discutiile lor vor fi din domeniu, ajungand la un schimb permanent de cunostiinte, ceea ce le va permite sa progreseze mereu.
Minutios? Ma refeream la gestionarea problemelor administrative ale grupului. In orice organizatie, comunitate, daca munca nu este perfect si corect divizata, inevitabil se va ajunge la discutii generate de inechitatea contributiei fiecaruia. Si atunci grupul are de suferit.
Nu sunt neaparat adeptul falansterului sau a comunitatii de acest gen, dar cred ca va deveni in viitor o alternativa si o optiune.
-
Este o tema foarte vasta si sunt pe picior de plecare spre Sibiel. Poate o sa deschidem un topic care sa dezbata acest subiect: cum vede fiecare societatea peste 100 ani.
Grupurile care se anticipeaza a deveni celula societatii, vor fi in fapt comunitati formate din indivizi compatibili si care au aceiasi meserie sau una similara. "Breslasii" au sa poata deveni foarte eficienti si pregatiti, prin schimbul permanent de pareri, printr-o specializare continua in interiorul comunitatii. Inchipuieti un grup de 20 ingineri care locuiesc impreuna, mananca, se distreaza. O mare parte din discutiile lor vor fi din domeniu, ajungand la un schimb permanent de cunostiinte, ceea ce le va permite sa progreseze mereu.
Minutios? Ma refeream la gestionarea problemelor administrative ale grupului. In orice organizatie, comunitate, daca munca nu este perfect si corect divizata, inevitabil se va ajunge la discutii generate de inechitatea contributiei fiecaruia. Si atunci grupul are de suferit.
Nu sunt neaparat adeptul falansterului sau a comunitatii de acest gen, dar cred ca va deveni in viitor o alternativa si o optiune.
sper ca intre timp ai ajuns cu ambele picioare in sibiel...
despre comentariul tau, ce sa-ti, spun?! eu pas, nu as putea sa functionez intr-o astfel de societate, asa de minutios organizata, personal mi-ar fi imposibil sa ma multumesc sa aleg numai una si sa raman numai cu ea. sunt de acord cu compatibilitatea, conditie sine-qua-non pentru optima functionare a oricarei celule, fie ea mica, fie mai mare. iar chestia cu cei 20 de ingineri convietuind impreuna, suna a banc parca. am vazut o data la o expozitie de flori din herastrau niste maxime si cugetari in legatura cu inginerii, dar nu-mi aduc aminte nici una. ceea ce este egal cu a spune "am un caine foarte rau dar a murit" :) dar nu-mi da prea mult credit, spun si eu acum ce-mi trece prin cap, desigur, analizand situatia intr-un mod mai serios, poate si concluziile ar fi mai serioase. mai gandim, vorba ta! ;)
-
Admin frumos pastravul.
Si eu mai dau la pastrav din cand in cand. Este superb. Din pacate prin imprejurimile Brasovului nu prea mai este peste in lacurile apartinand de Asociatia Pescarilor. Am inteles ca aproape de Cata - Rupea, mai exact la San Paul este un loc bunicel.
Sper sa ajung in acest concediu.
Dana
-
Ooooh, n-am stiut de pasiunea aceasta a ta. Mai ai pe cineva in club foarte pasionat de pescuit...Te las sa o descoperi!
-
Da, pescuiesc de vreo 14 anisori :)
Dana
-
Admin frumos pastravul.
Si eu mai dau la pastrav din cand in cand. Este superb. Din pacate prin imprejurimile Brasovului nu prea mai este peste in lacurile apartinand de Asociatia Pescarilor. Am inteles ca aproape de Cata - Rupea, mai exact la San Paul este un loc bunicel.
Sper sa ajung in acest concediu.
Dana
mai, dana, ma uimesti!
nu cumva i-ai luat de la magazin? ;D
-
Este o tema foarte vasta si sunt pe picior de plecare spre Sibiel. Poate o sa deschidem un topic care sa dezbata acest subiect: cum vede fiecare societatea peste 100 ani.
Chiar ar fi interesant un astfel de topic. Nu stiu daca intrebarea se refera la societatea umana sau la societatea romaneasca. Eu am sa ma refer la societatea umana in ansamblul ei. Si am sa incep cu o mentionarea unei informatii: prima naveta pentru turism spatial (Virgin Space Ship Enterprise) va decola pste 18 luni. Sa mai spun unde vad eu societatea umana peste 100 de ani? :D
-
Nu i-am luat de la magazin. I-am prins cu manuta mea. Este o crescatorie de pastrav la Prejmer. Cand am pofta de peste ma duc acolo si prind cat am nevoie. Cat prinzi atat platesti. Este 18 lei kg. E adevarat e crescatorie da-mi fac damblaua si stau si cu batul in balta. Ce sa-i faci, boala de pescar. ;)
-
ce mai faci, dana din brasov? cum o mai duci cu pescuitul? ;)
-
Binisor multumesc. Inca nu a dat drumul la balta la pescuit. Sa speram ca nu se va raci timpul prea tare si voi mai ajunge o tura la peste - pastrav.
Dana :)
-
ce mai faci, dana din brasov? cum o mai duci cu pescuitul? ;)
Mai existi Dana din Brasov, am fost la Prejmer in copilarie cu bunicii, cu trabantul acum 20 de ani,erau mari pescari amandoi ,cunosc Prejmerul,Bratesu, Chichis, Catalina, cam toate comunele care aveau pe vremuri balti de pescuit.
Stiu ca e un topic din 2010 dar poate mai esti (prin zona) .
Mersi pt.amintiri.