Singles Happy Travel. Club de socializare
Arhiva => Arhiva => Subiect creat de: raskolnikov din Joi, 11 Februarie 2010, 03:30
-
Nu cred ca generalizez prea mult daca afirm ca majoritatea asociaza singuratatea cu plictiseala, motiv pentru care ma vad obligat sa adaug vorba unuia dintre putinii romani suspectat a fi fost bantuit de adierea geniului, care afirma sententios ca "numai prostii se plictisesc". Nu cunosc vorba mai adevarata! Respectivul, Tutea, se referea la multi dintre colegii sai din puscariile comuniste, dintre care, cu exceptia celor foarte batrani si bolnavi, n-au rezistat decat cei cu un nivel al culturii sau inteligentei mult peste medie. Va dati seama, ce putea sa faca prostul in acea perioada de crunta recluziune? Se ghemuia "sfarsit" fizic si psihic intr-un ungher al detentiei sale abuzive si isi plangea in nestire infama soarta, inducandu-si astfel un soi maladiv de neliniste suplimentara care pentru cei mai saraci cu duhul, dupa cum spuneam, avea sa se dovedeasca fatala. Intelectualii acelei perioade si-au dat seama ca o asemenea abordare a propriei nenorociri ar fi fost sinonima cu sinuciderea, asa ca, fara a se pune de acord, ca nu prea aveau cum comunica, au ajuns la o singura si izbavitoarea concluzie, anume ca unica lor sansa pt a nu innebuni e sa-si rumege cunostintele de pana atunci, sa-si revalorifice mental toate lecturile si experientele acumulate anterior.
Va amintiti cazul lui Corneliu Coposu. A facut 17 ani de puscarie, din care parca vreo 12 singur-singurel intr-o celula racoroasa si intunecoasa! Nici macar pe pereti nu se putea uita, ca nu-i vedea! Care dintre noi ar fi rezistat maca o luna in conditiile astea? Ce putea un om sa mai faca? El, ca si multi altii, si-a dat seama ca asta e o masura de exterminare si si-a propus in primul rand sa nu innebuneasca. Asa ca a adoptat sus-pomenita metoda. Altii au avut ocazia sa fie mult mai inventivi. De exemplu, Harry Brauner, un muzicolog evreu de geniu, caruia Maria Tanase ii datoreaza aproape integral renumele de care inca se bucura, intrucat acesta a reusit sa faca din ea, o tarancuta fara prea multa ureche muzicala - un cosmar pt tarafurile cu care a lucrat - o mare legenda a muzicii. E greu de explicat ce fascinanta intamplare a facut ca acest Brauner sa fie inchis langa celula lui Radu Gyr, un celebru poet legionar, de care il despartea doar un zid, mare, gros si igrasios. Ce puteau face doi veritabili intelectuali care nici macar nu se cunosteau anterior? Ei bine, acestia au facut din respectivul zid nu numai un vehicul de comunicare intre ei, ci si un instrument de acumulare si raspandire a culturii. Cum? Printr-o metoda fabuloasa, care numai omului la mare ananghie ii poate trece prin devla. V-am spus ca unul era poet, iar celalalt muzicolog. In consecinta, Gyr nascocea in minte cate o poezie, iar vesurile i le comunica prin batai ritmice in zid - alfabetul Morse, desigur - lui Brauner,- care aproape instantaneu o punea pe note, intrucat se stie ca transpunerea in muzica e un excelent procedeu de memorare. Asa s-a nascut, de exemplu, fabuloasa poezie/melodie "Azi-noapte Iisus mi-a intrat in celula" precum si alte numeroase cantece si poezii ce aveau sa razbata dincolo de zidurile inchisorii.
(Chiar zile trecute citeam, intamplator, fragmente din memoriile unui scriitor-doctor, care-si amintea ca pe la inceputurile sale intr-ale medicinii i-a fost adus un pacient desfigurat de anii de detentie, de bataile cu care era intretinut si mai ale de foame. Vrand sa-l consulte si pentru a nu da de banuit securistilor care il pazeau s-a aplecat si i-a soptit la ureche: Ridicate, Gheorghe, ridica-te, Ioane! Bietul om nu mai era in stare, dar instantaneu l-au napadit lacrimile, uluit ca cineva din afara stia versurile poeziei caruia ii datora o initiala condamnare la moarte si pe care i-o dictase prin zid lui Harry Brauner. V-ati prin ca era vorba de Radu Gyr!
-- Scriind despre asta mi s-a facut instantaneu dor de interpretarea lui Tudor Gheorghe a poeziei lui Gyr, "Ridica-te.Gheorghe, ridica-te Ioane.". Pe Youtube n-am gasit-o, dar e pe Trilulilu. Asa ca mi-a pierit cheful de scris, dar nici nu prea mai aveam ce. Ramasase doar loc pt niste concluzii aproape didactice, usor de dibuit, asa ca nu ma mai obosesc. Multa bafta la toata lumea!
-
Si ca sa completez cele spuse de tine vis a vis de prostie, iata ce spune un coleg de detentitie al lui Radu Gyr, Nicolae Steinhardt:
"Nicaieri si niciodata nu ne-a cerut Hristos sa fim prosti. Ne cheama sa fim buni, blanzi, cinstiti, smeriti cu inima, dar nu tampiti. Cum de-ar fi putut proslavi prostia Cel care ne da sfatul de a fi mereu treji ca sa nu ne lasam surprinsi de satana?...Domnul iubeste nevinovatia, nu imbecilitatea...Nu, slujitorilor diavolului, adica smecherilor, prea le-ar veni la indemana sa fim prosti. Dumnezeu, printre altele, ne porunceste sa fim inteligenti. Pentru cine este inzestrat cu darul intelegerii, prostia e pacat: pacat de slabiciune si de lene, de nefolosire a talentului."
Iar atitudinea sa ca si detinut a urmat principiul lui Soljenitin:
"Pentru orice paseste pragul Securitatii, sau a altui organ de ancheta isi spune cu hotarare: in clipa acesta chiar mor.Ii este permis a-si vorbi consolandu-se: pacat de tineretele ori vai de batranetele mele, de nevasta mea, de copii mei, de mine,de talentul ori de bunurile ori puterea mea, de iubita mea, de vinurile pe care n-am sa le mai beau, de cartile pe care n-am sa le mai citesc, de plimbarile pe care n-am sa le mai fac, de muzica pe care n-am sa o mai ascult....Dar ceva e sigur si ireparabil: de acum incolo sunt un om mort.
Daca asa gandeste, nesovaitor, insul e salvat. Nu i se mai poate face nimic. Nu mai are cu ce sa fie amenintat, santajat, amagit, imbrobodit. De vreme ce se considera mort nimic nu-l mai sperie, imbrobodi, atrage, atata. Nu mai poate fi amorsat. Nu mai are-fiindca nu mai spera,fiindca a iesit din lume dupa ce jindui, ce pastra sau redobandi, pe ce isi vinde sufletul, linistea, onoarea. Nu mai exista moneda in care sa-i poata fi achitat pretul tradarii.
Se cere insa, fireste, ca hotararea sa fie ferma, definitiva. Te declari decedat, primesti a te invoii mortii, desfiintezi orice speranta....acesta sinucidere morala si prin anticipatie nu da gres. Riscul unei cedari, al consimtirii la denunt, al recunoasterii fanteziste a pierit cu desavarsire."
-
Sa stii Raskolnikov ca nu te-am suspectat nici o clipa de prostie. Sunt placut surprinsa si de gusturile tale muzicale. Sunt destul de putini cei care asculta Tudor Gheorghe.
-
Asta mai lipsea, sa ma suspectezi tu de prostie! Pe mine in schimb ma surprinde ca ti-ar place tie Tudor Gheorghe. Mai mult ca sigur ca din repertoriul acestuia favoritele tale sunt "Mahalaua, mon amour" ori "Vecina mea de vizavi". Stai linistita, Tudor Gheorghe are enorm de multi fani, mai multi decat si-ar dori el insusi. Daca ai fi fost la vreun concert al acestuia ai fi aflat ca acesta e foarte deranjat ca are multi fani de proasta calitate si pe care nu se sfieste sa-i apostrofeze dur de pe scena, de obicei ca-l acompaniaza cu batai din palme ca pe cracanatii aia de la 3trei sud-est sau pe ca pe martoaga aia de Andra: "Oameni buni, bati din palme cand nu ai ce asculta, cand e o melodie proasta careia ii trebuie suportul publiculului, pe cand eu va cant pe niste versuri geniale, ale unor mari poeti". Asa va zicea cu mare suparare in glas!... Deci nu-mi spune tu mie de Tudor Gheorghe! Apropo, taica-su, legionar, a murit in puscarie si a fost coleg de celula cu Radu Gyr
-
Mai incapi in piele oare de atata ingamfare?
-
??? Cred ca ai inceput de una singura concursul de baut palinca! Mai citeste inca o data ce ai scris mai sus si zi dupa aceea cine e ingamfat. Nici mie nu-mi plac ingamfatii, indeosebi cei care sunt, desi n-au cu ce
-
Nu pot sa fiu decat un simplu spectator al "prieteniei" conversationale care s-a nascut intre voi, Capsuna si Raskolnikov...
Este si pacat sa intervi intr-un dialog care se poarta in registre si planuri alternante, in tonuri nocturne...Nu stiu insa de unde provin si de ce anume sunt alimentate "alintarile" voastre...
Apropo de Tudor Gheorghe, nu stiu cat de mult ati trait si cunoscut perioada imbecilo - proletara, dar ce pot sa va spun este ca generatia mea a gasit in el, cel mai sensibil protestatar al comunismului, cel mai subtil dintre toti cei care vroiau sa spuna ceva impotriva idiotilor care ne conduceau atunci. De multe ori protestul si critica facute cu stridenta, intr-un loc si moment nepotrivit, nu au nici un efect fata de cei din jur. Pentru a fi inteles ce vreau sa spun va dau exemplul celor de la Antena 3, Gadea, Ciutacu&company: atat de vehementi au fost impotriva lui Basescu, atat de virulenti si de necontrolati, incat toata "munca" lor pe sticla a deranjat la un moment dat chiar si pe partizanii lui Geoana.
Total altul era efectul daca toata campania lor era dusa cu subtilitate si cu pedanta. Este o regula: vrei sa ciuruiesti pe cineva, vorba maestrului, atunci nu intra pe terenul lui si nu folosi arme pe care le intelege foarte bine; lupta in alt registru in nici un caz cunoscut adversarului. Si revin la Tudor Gheorghe. Tin minte unul dintre spectacolele lui la Sibiu, cred ca a fost prin '84, cand a intrat in sala si a inceput sa recite Nichita. Sala a fost paralizata, nu se auzea nici macar o tuse din aia ratacita care de multe ori taie linistea; toti priveau si ascultau electrizati (n-am gasit un cuvant mai bun, dar nici nu stiu daca exista altul), eu ii simteam vocea acea adanca si vibranta parca direct in cap, fara sa treaca prin urechi. L-am vazut de multe ori la spectacole, dar ca atunci nu m-a impresionat niciodata. Tudor Gheorghe este un recitator de geniu, mai mult decat un muzician desavarsit. El recita muzica, nu o canta. Acest lucru il si defineste si il face special. Curios pentru mine este si faptul ca scos din contextul anilor in care mesajul lui era tintit si "dedicat", Tudor Gheorghe este inteles. Asta se intampla doar in situatia unor oameni speciali, a caror mesaj ramane nealterat fiind inteles de orice noua generatie. Cum este si Bob Dylan de exemplu.
-
Scuza-ma, Admy, imi displace teribil cuvantul "fan", dar cam asa ceva sunt si eu vizavi de Tudor Gheorghe, caruia ii stiu pe de rost mai mult de jumatate din cantece - si nu sunt deloc putine -, poate de aceea am avut respectiva reactie. Orice se poate spune despre Tudor Gheorghe, pe care-mi permit sa-l simt mai aproape pentru ca sunt oltean mai mult de jumatate, insa un reper de moralitate ori un simbol al rezistentei n-a fost nici pe departe, iar asta e lucrul care ma doare cel mai mult la el. Culmea e ca el n-a facut compromisuri inainte de '90 , ci imediat dupa. Reper, il ador pe individul asta, insa nu voi putea niciodata uita ca el, care n-a cantat pe propriile versuri, in iunie '90 i-a scris si interpretat o poezie lui Ion Iliescu si a combatut vehement si inexplicabil fenomenul Piata Universitatii inainte si dupa mineriada. L-am urat profund atunci, mai ales ca si el a salutat nemerniciile animalice comise de mineri, printre victimele carora s-a numarat si colegul sau de breasla, actorul Dragos Paslaru. Acesta a fost in moarte clinica dupa zecile de bate si rangi primite in cap de la jivinele asumite de Iliescu, iar dupa cateva luni, cand si-a revenit aproape miraculos, a renuntat la promitatoarea cariera de la Nottara - avusese o interpretare fascinanta in rolul lui Aliosha Karamazov - si s-a retras la Manastirea Frasinei din Valcea, unde calugareste si acum, iata de 20 de ani. Si iti mai amintesti de ce l-au batut minerii? Pe motiv ca ar fi fost legionar!!! Brutele aveau si dovada: sute de poze, inmanate la descinderea brutelor in Bucuresti de catre securistii lui Iliescu, cu Dragos Paslaru in uniforma Garzii de Fier in timp ce arbora salutul fascist! Era o imagine din ultimul lui film, "Drumet in calea lupilor", in care interpreta rolul lui Horia Sima!!!
Iar colegul sau de breasla, Tudor Gheorghe, actor la Craiova, repet!, i-a dedicat apoi o poezie lui Iliescu. Ce-i drept, cand ascult divinele cantece in interpretarea marelui artist, nu-mi vin in minte infamele compromisuri pe care le-a putut face si nu sunt chiar asa mandru de mine. Ba chiar cred ca nu e corect deloc din partea mea.
-
N-am mai stiut nimic din activitatea de dupa 90, lui Tudor Gheorghe, dar ma surprinde mult involutia lui si in special lacheismul fata de un individ ca Iliescu. Dar aici cu individul asta proto si post comunist este o problema de perceptie. Sa stii ca a inselat multa lume cu zambetul lui chiomb, cu imaginea de bunicut si cu persuasivitatea lui bolsevica. Nu-mi venea sa cred, cand dupa 90 bunicii din partea mamei, care au suferit din cauza comunismului, si-au pierdut restaurantele si magazinele, si-au vazut prietenii aruuncati in temnite sau de pe ferestrele securitatii, tineau cu el, erau chiar inversunati. Ca o paranteza bunicul a fost legionar, nu unul foarte activ si cunoscut , dar oricum unul dintre cei care a militat pentru "miscare" aici in Ardeal. Nu stiu ce i-a putut determina sa aiba o astfel de opinie, asta pt mine este unul dintre lucrurile care au ramas neintelese in urma lor. Fratele bunicului meu a fost tinut prizonier 7 ani la rusi, pana tarziu prin 53, si firesc, era foarte revoltat si pornit impotriva comunistilor si totusi cand l-am vizitat prin 94 in Banat, era admiratorul neconditionat a lui Iliescu...Atunci in anii aceia cu multa lume s-a petrecut un fenomen ciudat; toti aceia care au privit totul doar de la televizor si n-au fost aproape de evenimentele care se succedau cu repeziciune, n-au inteles mai nimic din ce se intampla si au luat de bun tot ce se mintea in media. Altfel nu-mi explic.
Ai vazut probabil ca au disparut doua propozitii din ce ai scris si cred ca esti de acord cu "cenzura mea", ironia si bascalia nu sunt chiar cele mai potrivite, mai placut si mai de efect pentru oricine este umorul, apropo de ce spunea Dan Puric. Ai un stil de gazetar pamfletar foarte savuros, ai cunostiinte si pareri personale pe care le transmiti cu o mare usurinta si intr-un mod firesc, nu stiu de ce ai momente in care te infurii brusc si exacerbezi anumite lucruri. Am urmarit dialogurile voastre nocturne si am distins o minima toleranta pe care o ai, fata de anumite aspecte, pe care le judeci la cald, fara a analiza contextul. Nu vreau sa fiu didact sau critic, doamne fereste, se vede si se simte si faptul esti rebel si mai putin deschis la astfel de "sfaturi", asa ca ma opresc la a mai dezvolta aceasta observatie. Totusi nu ma pot abtine sa-ti mai scriu ceva: ca un cititor indferent de gazeta, de forum, de carte simte un disconfort in momentul in care simte chiar si doar o urma de violenta strecurata printre randuri. Te intuiesc acum perfect ce persoana esti, am convingerea ca o sa ne si cunoastem personal si o sa putem discuta mai multe, de aceea imi si permit sa-ti spun ca este pacat sa nu transmiti "curat" tot ceea ce-ti filtreaza logica. Scrii atat de placut si bogat, este pacat sa nu-ti estompezi nevoia de a fi un pic furios...E doar un sfat, a unui cititor, asa ca ia-l ca atare...
-
Si ca sa vezi cat de mult te iubesc iti trimit inima mea. A ta e deja la mine!
-
Dar un lucru tot nu-l pot intelege. Daca tu esti fun Tudor Gheorghe mai are voie cineva sa-l asculte si sa se bucure de muzica lui? Sau ai exclusivitate?
EU AM VOIE?
Multumesc
P.S. Si eu te iubesc!
-
Si inimioarele sunt pentru voi restul care nu indrazniti sa scrie-ti.
Poate va vor da curaj, imbold...
-
Dialogul tau cu Raskolnikov se poarta si pe "personale"?
-
Gigi doar e Sf. Valentin in seara asta...de import e drept
Sa se simta bine toata lumea.
-
A fost doar o gluma, citeam si nu intelegeam pt ca erau doar mesajele tale. Il vazusem si pe Raskolnikov mai devreme si am tras concluzia (nu cu ochiul, ca nu este frumos...).
Foarte frumoase si cred ca si bune tartele tale cu capsuni, dar eu sunt in cura de slabire, nu ti-am spusssss?
-
El scrie mai tarziu, acum pregateste tolba cu sageti...
-
Poate ca astazi, este mai bun cu voi blondele si foloseste sagetile alea boante...
-
Poate... astept cu nerabdare...
-
A inceput sa-ti placa sa fi atacata? Si eu care incercasem de dimineata sa-ti iau apararea...
-
De-abia a fost incalzirea...
-
Te astepti si la "artilerie grea"?
-
Bineinteles. Sa vedem cat de tare il pot enerva.
-
Nu stiu daca ai citit ce-i scriam de dimineata referitor la furie. Scrie atat de bine, de documentat si de argumentat, cred ca este, fara a fi prea curios, un gazetar complex. Stie sport si cred ca si scrie, ne-a spus ca are articole despre locuri turistice, dar are si cunostiinte excelente de istorie. Cred ca daca l-ar cunoste tata, caruia ii place enorm istoria, l-ar infia. E pacat ca pune uneori o ampreta, personala este adevarat, dar usor violenta. As fi tare curios sa citesc ce scrie. Poate ma aude...(sa nu scriu, citeste, ca suna aiurea...)
-
Si eu apreciez ceea ce scrie el, dar crede ca numai el are dreptul sa gandeasca, sa simta, sa isi dea cu parerea...nimeni nu are voie sa-l contrazica. Daca-i oltean s-o fi luat de la raposatul si impuscatul....
-
Nu-i frumos sa-l critici in lipsa...
-
vine acum cu artileria, stai linistit.
-
Nu m-am uitat la ora lui de intrare. Voi corespondati mult noaptea. La ce ora functioneaza?
-
Dupa 2 de obicei.
-
Doi noaptea? Eu la ora aceea pot doar visa...
-
A VENIT!
-
Iti simt frica, sau...emotia?
-
Sau fiorul Sf.Valentin...cine stie
-
Sa stii ca te cam inseli in privinta asa-zisei mele furii, indeosebi in acest context. E adevarat ca tonul si replicile mele justifica concluzia la care ai ajuns, dar, repet, acum n-a fost cazul. Sincer, fraza pe care ai scos-o, desi parea misogina, pe mine m-a amuzat si nu cred ca ar fi deranjat-o nici pe copila aia, mai ales ca ea zice ca-i place sa tachineze. Repet, asta e stilul meu in primul rand de viata, cu mici ironii si impunsaturi prietenesti, in care e exclusa orice posibila rautate. Asta sunt eu, nu-mi plac discutiile plate, searbede, care nu ajuta niciunuia dintre interlocutori.
-
Vezi ca e obraznica si isi justifica toate malitiozitatile?
-
Seara asta iti dau perfecta dreptate...
-
Capsuno, te plictisesti?
-
Numai prostii se plictisesc! Si, da, SUNT OBRAZNICA!
-
Iti place?
-
Corcoduso, eu ti-am sugerat sa asculti "Mahalaua mon amour", nu s-o muti aici, pe forum.
-
Gentelmen ca intotdeauna. Vezi? Uite asa am ajuns sa te iubesc.
-
Te zgandare Valentin? Eu sunt mai traditionalist, cu Dragobetele, ba chiar mi-am creat o lozina al carei unic precept il respect an de an:
"Azi, in zi de Dragobete
Rasky vrea sa se imbete"
-
Ma zgadare Rasky! Si restul nu comentez...
-
PRIMITA AZI PE MAIL. HOO, CA N-AM SCRIS-O EU!
> Triunghiul mortii
>
> Calendaristic, saptamana viitoare incepe una
> dintre cele mai mizerabile perioade din viata unui barbat,
> perioada pe care specialistii o numesc si Triunghiul Mortii:
> Valentine`s Day - 1 Martie - 8 Martie (bine, daca gagica-ta
> sufera de ecumenism, felicitari, te-ai incaltat si cu
> Dragobetele). Cele trei sarbatori ale mortii reprezinta
> sabatul negru al barbatului, care va fi nevoit sa participe,
> in tot acest timp, la ritualurile demonice de adorare a
> consoartei.
> Triunghiul Mortii debuteaza cu sarbatoarea
> Sfintului Valentin, o zi in care barbatul executa un
> ceremonial pe linga care pana si dansul dracesc al
> broastelor riioase in fluieraturile copiilor morti
> nebotezati pare “Lacul Lebedelor”. Chiar daca este o zi
> in care ar sta cu placere peste program, barbatul va trebui
> s-o stearga mai devreme, ca sa se poata inghesui alaturi de
> alti nefericiti in magazinele cu inimioare, mutunache si
> alte asemenea obiecte pagane de cult (pe care, ulterior,
> gagica-sa le va pune la vedere prin casa, ca sa aiba
> prietenii lui un motiv ca lumea sa faca misto de el cind vin
> in vizita). Inarmat cu aceasta prima dovada de iubire (se
> pare ca pina si Iisus obisnuia sa le daruiasca ucenicilor
> Sai ursuleti de plus si inimioare de ciocolata, ca sa le
> arate ca-i
> iubeste), barbatul va trece pe la tarabele de flori, unde
> va jertfi inca o parte din salariu. Insa partea cu adevarat
> grea abia acum incepe. Dupa ce depune aceste marunte ofrande
> la picioarele gagica-sii, barbatul va trebui sa suporte
> calvarul unei iesiri romantice in oras. Va fi o seara
> placuta, la finele careia va intelege cit de fortata era
> comparatia cu sabatul negru: in fond, Satan nu vrea de la
> tine decit sufletul, nu-ti face praf salariul si nici nu
> pretinde sa te plimbi cinci ore cu el prin parc daca-l
> iubesti. Dupa 2 saptamini de refacere (asta, daca a reusit
> sa-si convinga prietena ca Dragobetele e o sarbatoare pentru
> taranii care n-au cablu si nu prind Eurosport), barbatul va
> da piept cu cea de-a doua incercare: Martisorul. Dupa cum
> desigur stiti, martisorul este un obiect artizanal de foarte
> mult bun gust, pe care femeile il poarta atirnat de piept
> pentru a vesti venirea primaverii. Se pare ca presupunerea
> oamenilor de stiinta cum ca
> pasarile calatoare stiu din instinct cind sa se intoarca
> din tarile calde este complet falsa; in realitate, ele sint
> anuntate de un porumbel voiajor: “Haideti, fetelor, ca au
> inceput proastele alea sa poarte martisor”.
>
> Insa nimic nu-l poate bucura mai tare pe un
> salariat obisnuit, care se chinuie 12 luni pe an sa produca
> texte de calitate pentru un salariu mizer (v-ati dat seama,
> desigur, ca nu era vorba de mine cind am spus “texte de
> calitate”) decit 8 martie, o zi in care acesta va trebui
> sa caute un cadou frumos (care sa nu fie nici martisor, nici
> inimioara, fiindca imediat dupa 1 martie acestea devin niste
> kitsch-uri ordinare). Cadoul trebuie insotit obligatoriu de
> flori (care nu devin un kitsch ordinar dupa 1 martie, plus
> ca pretul florilor de 8 martie poate arunca lejer in criza
> intreaga economie mondiala) si de o noua iesire romantica in
> oras (unde, ca sa faci rost de o rezervare, s-ar putea sa
> fii nevoit sa-i rapesti familia chelnerului).
>
> Specialistii nu au reusit sa-l identifice pe
> inventatorul acestor sarbatori, insa se presupune ca este
> vorba despre un dement care, dupa ce s-a insurat, a aruncat
> intreaga vina asupra omenirii si a jurat sa se razbune.
>
-
Eram in clasa a saptea a unei scoli generale din Craiova cind am fost luati de la scoala in uniforme , cu matricole pe brat, si dusi cu cirdul la Teatrul National sa vedem piesa istorica Mihai Viteazul, era prima data cind mergeam la teatru. Pe scena a aparut un tinar actor, inbracat in costum popular stilizat, in mina cu o cobza, interpretind in piesa rolul "poporul", un actor al carui nume nu ne spunea nimic atunci, dar de care ne-am indragostit cu totii pe loc si pe care de atunci nu am incetat sa-l iubim:TUDOR GHEORGHE.
-
"— Uite, cu proştii m-am lămurit. Eram odată cu Iancovescu, actorul. Vorbeam despre proşti. Proştii, zic, reprezintă ideea de repetiţie goală: o iau totdeauna de la început. Sînt invariabili ca orice lucru neînzestrat, nu au culoare. Dar Iancovescu îmi spune: «Proştii sînt foarte variabili. Eu am un prieten — şi de cîte ori îl întîlnesc e mult mai prost decît îl ştiam.» "
-
recunosc
notiunea de prostie nu imi e foarte clara
aparent poti spune: uite si proasta aia
dar daca gandesti un pic, parca " aia" nu mai e asa proasta
am cautat in dex, dar nici aici nu m-am lamurit