Singles Happy Travel. Club de socializare
Arhiva => Arhiva => Subiect creat de: admin din Miercuri, 02 Martie 2011, 08:36
-
As vrea sa cred ca timpul o sa mai aiba un pic de rabdare, ca graba cu care alearga o sa mai poata fi un pic domolita. Ca cei cu care am crescut si m-am obisnuit in jur, nu or sa mai dispara, cel putin nu atat de repede.
Mi-e atat de greu sa admit ca unii dintre cei cu care parca acum cateva zile ma mai jucam sau invatam impreuna, nu mai sunt. Ca nu o sa-i mai vad. Am senzatia ca doar au trecut in alt plan, de unde or sa apara atunci cand simt nevoia de ei. Si mai vreau sa cred ca o sa rapunda la chemarea mea. Ca o sa putem petrece noi clipe impreuna.
Exista pagini din viata mea care sunt pline cu ei. Sunt momente pe care le-am trait legat intr-un fel de ei. Chiar daca nu mi-au fost foarte apropiati, fac parte din mine. Asta pentru ca intotdeauna m-am considerat un tot, in care intra toata experienta mea, tot ce mi s-a intamplat si toti aceia care mi-au insotit, chiar si pentru cateva clipe, viata.
Nu stiu daca ceea ce simt eu este nostalgie, parere de rau sau lipsa. Dar stiu ca senzatia care m-a incercat ieri citind necrologul a fost aceea unui imens gol. Ca din nou a disparut un nume din paginile jurnalului vietii mele, inlocuit acum simplu, cu „trecator” sau „vizitator”.
Nu-mi mai intalnisem colega de scoala de ani de zile si nu pot sa spun ca i-am simtit in vreun moment lipsa. Insa acum ca nu mai este, o simt. Fara sa-mi explic de ce. Ma gandeam ieri cum de intr-un orasel atat de mic ca Sibiul, nu ne-am intersectat pe undeva. Si imi reprosez ca nu s-a intamplat sa ne revedem. Ma gandeam la un moment dat aseara sa dau o fuga pana la ea cu o floare, m-am razgandit insa realizand lipsa de rost. La ce bun acum?
Fara sa fim constienti de asta, toti cei pe langa care trecem sunt adunati in cartile noastre. Unora le dedicam capitole, altora doar un rand sau chiar doar un cuvant. Prezenta lor acolo este o dovada ca au existat, ca i-am intalnit, ca ne-am bucurat de viata, impreuna.
O lacrima, colegei mele Lacrima
-
O lacrima din suflet, pentru sufletul Lacrimei!
Atunci cand vrei sa faci ceva, nu te mai intreba daca are sau nu, rost. Mergi cu o floare si regretul ca nu ai putut-o darui cat mai era ... pe strada.
Gandul este cel care aduce pacea si linistea in sufletul nostru.
Sa ne spui ce simti dupa ce ai daruit acestea ...
-
toti suntem vremelnici pentru veci :( viata e atat de scurta... si daca n-o putem lungi, macar s-o facem lata.
-
ca sa latesti ... trebuie sa umezesti ...
stii sa versi si lacrimi ...?
-
n-am mari de lacrimi, mari sa plang :'(
-
"Ah, mama, tu! Ce slaba esti!
N-ai glas de vifor, sa jelesti
N-ai maini de fier, ca fier sa frangi
N-ai mari de lacrimi, mari sa plangi
Nu esti de foc, la piept sa-l strangi
Sa-l incalzesti!
(George Cosbuc - Moartea lui Fulger)
-
n-am mari de lacrimi, mari sa plang :'(
ce oameni! ce sunt cei de-acum!
Ca tot ce esti si tot ce poti,
Parere-i tot daca socoti -
De mori tarziu ori mori curand,
De mori satul, ori mori flamand,
Totuna e! Si rand pe rand
Ne ducem toti!
-
În dorinti încep zgârcit sa fiu,
Te-am trait sau te-am visat doar, viata?
Parca pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineata.
Toti suntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fragii frunzele desarte...
Binecuvântat sa fie deci
Ca traiesc si sa ma duc spre moarte.
(Esenin)
are dreptate poetul... si eu parca mai ieri galopam vesel pe un cal trandafiriu :( gata! s-a dus optmismul meu, pe care galopam de dimineata :(
-
am momente in care dorul de cei dragi pe care i-am pierdut ma copleseste. mi se perinda prin fata ochilor amintiri - unele triste altele vesele ~ si realizez ca sunt o comoara a sufletului. intalnirea lor in viata a fost ceva bun si frumos.
uneori doresc sa mai am ocazia sa mai vorbesc cu ei o data sa-i mai vad ~ sa rad cu ei, sa povestim, sa depanam intamplari.
as vrea sa cred ca ei exista inca undeva .... acolo
-
... aceea unui imens gol. Ca din nou a disparut un nume din paginile jurnalului vietii mele, inlocuit acum simplu, cu „trecator” sau „vizitator”.
Numele ei a ramas acolo, si paginile de viata la fel. E adevarat ca "a plecat", dar va continua sa fie prezenta atita timp cit iti vei aminti de ea.
Am avut o experienta similara acu citiva ani cind am aflat de moartea fulgeratoare a unei colege, om tinar si sanatos, un accident stupid i-a frint destinul. Ne intilneam rar, absolut intimplator prin oras, prin cartier si depanam amintiri sau ne tineam la curent cu stiri despre alti colegi. Cam asta era singura legatura pe care o mai aveam cu ea. Cind am aflat ca a murit am suferit foarte tare, si tot ca tine, in primul moment am simtit ca nu-i adevarat. Mi-era greu sa accept ca nu mai era, ca nu ne vom mai intilni intimplator prin drumurile noastre.
M-am intrebat mult timp dupa aceea de ce m-a afectat asa de tare moartea ei, dincolo de nedreptatea si absurdul situatiei. Si m-am gindit ca fiecare disparitie a cuiva drag, cunoscut, apropiat ne pune de fapt fata in fata cu propria mortalitate. Intr-un fel priveam lucrurile acestea in adolescenta sau la 20 ani, si altfel la maturitate.
Cit despre ea, draga de ea, pot sa spun ca nu a disparut de tot atita timp cit eu si altii ca mine ne amintim de ea in diferite momente. Momente ca acestea...
-
as vrea sa cred ca fratii mei se vor intoarce as vrea sa cred ca vom fi cu totii la masa as vrea sa cred ca in romania va fi mai bine as vrea sa cred ca strainatatea nu mai desparte familii,am 2 frati si o sora si totusi sunt singur,de ce pt ca strainatatea mi-a destramat familia
-
eh, nu e chiar asa de rau ~ puteti vorbi pe skype, puteti merge unii la altii
-
da pe skype vorbim dar e altceva,eu imi doresc sa stam fata in fata la masa
-
banuiesc ca tie dor de ei dar daca lor le este bine acolo ar trebui sa iei partea buna a lucrurilor.
-
as pleca si eu acolo dar ar suferi parintii doar eu am mai ramas acasa si sunt batrani trebuie sa Ii ajut
-
ma alatur si eu voua spunand ca am un frate care de 11 ani e departe...nu conteaza unde...mi-a fost greu(si mie si lui) sa suportam distanta dar...cum timpul le rezolva pe toate..iata ca s-a adeverit...te impaci cu dorul si cu gandul ca e mai bine asa...
-
asa e distanta a despartit trupeste multe familii dar i-a apropiat sufleteste
-
si asta...ai mare dreptate.STii? cateodata suntem egoisti in gandire si spunem..."daaa...a ales sa fie departe de familie"...dar defapt cel mai greu este pentru cel care-i departe..ca e singur...si atunci revii si-ti spui...e mai bine asa...pentru fiecare in parte
-
e doar alegera sa, sa fie departe de familie. ma intreb unde-i egoismul, la cel care a ales sau ?
-
nu putem judeca deciziile altora
cu totii alegem ceea ce consideram ca este cel mai bine pentru noi ... iar daca nu vine in acord cu dorintele celorlalti ... putem exprima doar intelegere
-
cel mai groaznic lucru mi se pare atunci cind trebuie sa iei decizii fortate sau impuse de altii.
-
cel mai groaznic lucru mi se pare atunci cind trebuie sa iei decizii fortate sau impuse de altii.
de la cateva luni ti se impun decizii ~ trebuie sa inveti sa vorbesti, sa mergi, apoi sa te duci la gradinita, la scoala, sa te porti civilizat, sa dai examene, sa ai un job ....
astea sunt decizii sau ce?
as vrea sa cred ca nu ar trebui sa fac multe lucruri in viata si doar sa "plutesc" intro permanenta euforie
(sa nu spuneti de etnobotanice strengarilor!!)
-
sunt de acord cu impunerea ... pana in momentul cand tu poti face acelasi lucru ... (oare?)
si aici vorbesc despre educatia celor ... 7
cate cicluri de 7 va trebui sa traim, pana constientizam ca nimic nu trebuie impus?
-
atunci cind mi se impune ceva accept mai greu decat atunci cind ajung eu singura la concluzia ca aia e singura optiune pe care o am la dispozitie.
-
as vrea sa cred ca in perioada sarbatorilor de Pasti timpul trece mai lin si aducator de bucurie pentru toata lumea :D
-
“În fiecare dimineaţă viaţa reîncepe, totdeauna în mişcare. Ea renaşte, creşte, se transformă şi se pune în valoare. În fiecare dimineaţă viaţa reînfloreşte, îşi întinde braţele către cer.
În fiecare dimineaţă viaţa îşi caută egalul, se regăseşte, se dăruieşte, apare sub multiple forme, în mii de apariţii, diferite şi minunate, se reinventează mereu din nou miracolul etern al renaşterii unei noi zile.”
-
cred ca cei plecati dintre noi nu ne-au parasit cita vreme nu i-am uitat. doar uitarea inseamna moarte…
"Stelele care cad nu pier,
Stelele care cad se duc pe un alt cer"
http://www.youtube.com/watch?v=7gA9G7AVH1s
-
as vrea sa cred ...ca moartea nu-i definitiva... ca voi avea sansa sa iubesc ce n-am iubit inca...
as vrea sa cred ca viata e un ciclu fara sfarsit, si daca voi fi floare sau voi un vierme intr-o alta viata, as vrea sa cred ca-mi va fi dat suficient suflet sa pot iubi din nou...
-
in oricare credinta ... elimina viitorul!
traieste prezentul!
chiliile manastirilor ... raman goale! ;)
-
asta cu renasterea chiar mi se pare o idee interesanta. v-ati gindit vreodata ca poate nu traim acum pt prima data? sub o forma sau alta am mai existat cindva?
-
sun o forma sau alta, am existat si vom exista ...
credinta ... faceam referire la ceea ce credem
daca trecutul ne-a dat lectii, daca privim spre viitor cu credinta in ceea ce dorim ...
prezentul devine extraordinar! ;)
si ... in general, expresiile se vor la prezent
-
era o vorba, sper ca mi-o amintesc cum trebuie:
"regretele zilei de ieri si grijile zilei de miine iti fura ziua de azi".
ai dreptate, AZI e cea mai importanta zi.
-
apropo de ziua de azi sa va arat un citat dintro carte pe care o citesc acum
"....psihologul W M Marston , dupa un sondaj in care a intrebat ~Care este scopul pentru care traiesti?~ a fost surprins sa constate ca 94% dintre oameni traiau pur si simplu, "indurand prezentul si asteptand viitorul". Asteptau sa se intample ceva : asteptau sa le creasca copii, sa-i casatoreasca, asteptau anul urmator, asteptau o excursie mult visata, asteptau ziua de maine. Si, in timp ce asteptau, pierdeau singurul bun care putea fi al lor: ziua de "azi", pentru ca "maine" nu venea niciodata!"
-
am primit pe mail un articol despre un copil catalogat drept autist ( tare discutabil acest diagnostic , zic eu ) si care la un moment dat spunea " eu nu vreau sa traiesc , vreau sa fiu " . intre " as vrea " si "vreau" , acest minunat copil a ales imperativul , ceea ce putini dintre noi sunt in stare sa faca .
http://www.jurnalul.ro/campaniile-jurnalul/copii-speciali-intr-o-romanie-autista/radu-copilul-din-doua-lumi-507159.html
orice comentariu e de prisos ...
-
azi este ziua lui Neale Donald Walsch . nu in sensul aniversar ci in sensul ca imi doresc ca cei care inca nu-l cunoasteti sa-l primiti in mintea voastra . presimt ca o sa va placa ...
#Invalid YouTube Link#
-
off , iar am postat aiurea... mai incerc o data
http://www.youtube.com/watch?v=KEj2EdVRL3E
as vrea sa cred ca o sa va placa .
-
Va ginditi vreodata ce ramine in urma cind nu veti mai fii?
-
praf pe drum ...mult...
-
vreau sa cred ca doi oameni frumosi, pentru o lume mai frumoasa :)
-
asta daca emigreaza ...nu ? :o
-
poate se referea la lumea lor
-
sper sa nu...sper sa afle si aici o lume mai frumoasa
-
poate se referea la lumea lor
lumea noastra e distrusa sistematic...
dar unii sunt prea preocupati sa vada partea frumoasa , sa gandeasca pozitiv...
iar daca tragi un semnal de alarma , imediat esti catalogat ca pesimist si ca gandesti negativ, vampir energetic , etc...
-
uite ca la "vampir energetic" nu m-am gandit. :D
ia du-te tu frumusel la draga noastra Janette si desirati teoriile conspiratiei, ochi cu ochi, ca si ea.... :P
-
si dl. Goe tragea semnalul de alarma. :D
-
capitalisto... nu urmaresti decat comfortul personal si de moment... :P
-
capitalista pe naiba. bugetara :P
-
asta urmarim toti
ma rog, mai sunt unele la concursul de miss care vor pacea in lume, in rest...
-
Sunt oameni cu har care au descoperit ce valoare are viata lor, daruind-o celorlalti. As vrea sa cred ca nu e absurd tot jocul asta de-a viata si de-a moartea, dar uneori mi-e greu sa ma conving de contrariu. Ar fi avut acu 50 ani frumosi…
(http://t5.tagstat.com/image03/1/afe9/80d_051Qq_F.jpg)
-
stii ce am descoperit , jul , urmarind destinele celor din viata mea care au "plecat" ( mai toti destul de timpuriu ) ? ca fiecare dintre ei , dar absolut fiecare , cand a realizat ceea ce n-ar fi crezut niciodata ca va putea face prin forte proprii , a parasit lumea asta .
as vrea sa cred ca acesti oameni si-au invatat lectia propusa in aceasta viata si apoi s-au intors acasa .
as vrea sa cred , de asemenea , ca voi fi si eu la randul meu in stare sa-mi insusesc ceea ce am de insusit si le voi urma drumul cu satisfactia lectiei invatate , nu cu regretul unei vieti irosite .
-
as vrea sa cred ca
fiecare ZI imi este oferita pentru a manifesta cat mai mult din destin - cu toate ca il pot influenta ...
am puterea sa repar greselile care ar fi influentat altfel viata
pot acorda lejeritate momentului care precede drumul ...
-
eu regrete nu stiu daca am, fireste ca nu am tot ce mi-as dori, fireste ca e loc de mai bine, fireste ca au fost si oprtunitati pe care le-am irosit desi puteam sa le valorific mai bine, dar cind ma uit inapoi si vad de unde am plecat si unde sunt acum imi vine sa spun ca e un parcurs de toata isprava.