Singles Happy Travel. Club de socializare

Arhiva => Arhiva => Subiect creat de: admin din Luni, 20 Decembrie 2010, 15:04

Titlu: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: admin din Luni, 20 Decembrie 2010, 15:04: Fiecare subiect pe care-l deschid este motivat de ceva, vine in urma unui fapt, a unei realitati de care m-am lovit. In cazul celui de azi, tratamentul la care a fost supusa fetita administratorului de la pensiune, din partea unei invatatoare de la scoala de unde invata.
Dar sa incep cu mine. Recunosc ca n-am fost cel mai cuminte elev si nici cel mai silitor. Am mai bravat in fata fetelor la ore, am mai plimbat bancile prin clasa, am mai spart ghivece, tabla de sticla, m-am batut in pauze. Am adus de multe ori profesorii in situatia de a-mi aplica tot felul de corectii, dar pe care le-am considerat atunci perfect indreptatite. Nu m-am suparat niciodata fie ca am fost tras de perciuni, fie ca mi s-a scazut nota la purtare, fie ca am luat cate o palma. Am considerat toate acestea ca meritate.
Nu stiam insa pe atunci ca un dascal are sau ar trebui sa aiba pedagogia si parghiile pentru a-mi astampara elanul si a ma potoli. In fapt ceea ce faceam erau copilarii, nu erau lucruri grave, deci puteau usor fii corectate si fara punishment-uri. Parintilor nu indrazneam sa le spun ca am luam liniare peste palma, cate o castana in scafarlie, pentru ca nu vroiam sa-i supar, sau sa-mi atrag alte posibile pedepse, asta pentru ca dascalul are intotdeauna dreptate.
Nici fiul meu n-a fost usa de biserica, de altfel nici nu avea pe cine sa semene foarte cuminte. Nici eu, nici maica-sa nu am fost altfel decat el. Dar in perioada in care a facut Remus scoala deja se facusera niste pasi in directia schimbarii metodelor folosite pentru a tempera un elev. Totusi, a avut si el destul de multe de suportat, iar eu, educat in scoala veche, adica cu acceptarea unor forme de violenta pedagogica am fost destul de intelegator in privinta tratamentelor. Acum dupa ani, imi dau seama ca am gresit.
Un dascal nu avea si nu are voie sa se atinga fizic de un elev, indiferent ce comportament are acesta. De aceea este pedagog, sa-l educe, sa-l corecteze, sa-i arate ce greseste. Nu sa-i aplice corectii. Avea Remus, acum imi aduc aminte perfect, un profesor de sport, care era si directorul adjunct al scolii. O bruta, un corp imens, matahalos, imapanat cu muschi, dar terminat cu o scafarlie mica, mica, care profila perfect un dinozaurian. Si de o incultura crasa. Nu era in stare sa lege coerent o fraza. Facuse din sport si dezvoltarea musculaturii proprii un mod si o motivatie de a trai. Toti cei care nu erau ca el, erau dusmanii lui. Iar Remus, mare sahist pe vremea aceea, cu spirit rebel si neacceptand ca o astfel de creatura sa-i impuna exercitii fizice duse la extrem, refuzase sa mai mearga la orele de sport. Scutiri medicale, tot felul de tertipuri de a nu participa. Pana in momentul in care am aflat. Si in loc sa vad ce cauta un astfel de specimen in invatamant, sa incerc sa-i usurez calea spre alta profesie mai potrivita duritatii sale, am acceptat ca Remus gresise, iar pedepsele venite de la profesor erau intr-un fel meritate. Am trecut peste toate, mai ales ca individul cautase pentru impacare prieteni comuni, cunostiinte, a venit cu motivari umile si l-am iertat. Desi sunt convins ca am gresit cel putin din doua motive: mi-am dezamagit fiul lasand lucrurile asa si am expus si alti copii la brutalitatile individului, pentru ca am convingerea ca nu s-a oprit la Remus cu violentele.
Cu ceva ani in urma eram in Germania la un bun amic, era dimineata si urma sa-si duca fiica la kindergarten. Fetita era agitata, plangacioasa si nu prea dispusa de a ajunge la gradinita. Curiozitatea m-a facut sa-l intreb cum reusesc educatoarele acolo sa determine copiii maraiti si nu prea dornici de a intra in gradinita, sa se calmeze si sa intre. Mi-a raspuns accentuand pe faptul ca toti copiii sunt complet schimbati cand ajung in fata educatorilor. Acolo educatorii si dascalii au pedagogia necesara, rabdarea si educatia pentru a se face placuti, pentru a fi ascultati, pentru a impune copiilor un anumit respect, chiar un sentiment de iubire. Sunt pretuiti si ascultati. Poate au si genetic sadita o anumita disponibilitate, dar evident ca au calmul si intelegerea pentru fiecare copil in parte. Aici auzi dascalii spunand si punand parafa: asta-i copil problema!. Intotdeauna m-am intrebat, ce inseamna un copil problema, care este tiparul pentru ca un pedagog sa-l califice in acest fel. Dar are oare dascalul caderea sa dea un asemenea verdict? Are calificarea necesara pentru a defini poate o disponibilitate redusa la invatare a elevului in acest fel? Oare nu cumva este el problema? Oare nu cumva lispsa lui de rabdare, de pedagogie, a descalificat acel copil? Este o tema de meditatie. Dar nu aici doream sa ajung.
La ce vreau sa ma refer aici este violenta didactica.
Este adevarat ca multi copii, vin cu o educatie si cu niste apucaturi care nu le dau posibilitatea sa socializeze cu ceilalti, sunt recalcitranti, violenti, dezinteresati de lectii si cunoastere in general. Pot spune ca ii inteleg pe dascalii care iau niste salarii mizerabile, se simt frustati de comparatia cu alte categorii sociale mult mai bine recompensate. Cred ca suprapuse peste problemele accentuate de lipsuri si de neimpliniri, boacanele copiilor au un efect similar cu cel al foalelor la carbunii forjelor. Sunt convins ca este foarte greu sa lucrezi cu copii rasfatati, suflete rebele sau cu adolescenti nihilisti. Dar asta este natura profesiei de dascal: sa iei un lut si sa-l modelezi pana ajungi la forma dorita. Lutul poate sa fie mai putin deformabil, mai putin maleabil, dar este lut, nu este piatra sa fie nevoie de dalta si ciocan. De aceea nu mai sunt deloc de acord cu bataia si constrangerea fizica la scoala. Traim alti ani, copiii s-au nascut mai vulnerabili, sunt mai sensibili la stimuli fizici. Eu fac parte dintr-o generatie in care nu se facea caz ca doi copii se tavaleau un pic dupa ore, ca ajungeau acasa cu un ochi vanat sau cu buza sparta. Nu neaparat ca eram mai primitivi sau mai brutali, faptul ca stateam toata ziua in strada predispunea la conflicte si la o anumita violenta. Dar niciodata dusa la extrem.
Ceea ce am auzit azi m-a lasat nu doar uimit, dar si dezamagit de tactul si pedagogia dascalilor. Poate ca doar unii sunt asa, dar vedeti toti suntem predispusi la a generaliza, iar eu nu fac exceptie. Daca aud ca unul, doi, trei preoti s-au imbatat si au facut scandal, automat sunt tentat sa pun o patalama pe toata tagma preoteasca. La fel si in cazul acesta. Si nu este primul de care aud si pe care-l vad, in care un dascal loveste un copil fara aparare.
O invatatoare, Ivan am inteles ca se numeste, are in jur de 40 ani si preda la Scoala generala nr. 4 Sibiu, culmea.....Religia (!?), a lovit o fata de 8 ani... cea mai cuminte si mai linistita din clasa. Cum poate fi calificat un asemenea dascal? Ce motivatie poate sa aiba pentru lovirea unui copil? Salariul?
Un astfel de exemplar rudimentar, tamp si absurd nu are ce cauta nici macar in preajma unei scoli, daramite sa predea. Acest gen de bruta didactica, ar trebui sa o gasesti oriunde altundeva, dar nu intr-o instututie in care vrei si ai pretentia sa obti copii educati. Ce exemplu dai tu ca dascal daca nu-ti poti potoli violenta si umilesti un copil lovindu-l in fata clasei?
Din pacate greseala este si a parintilor pentru ca iarta asemenea tratamente ale profesorilor. Eu trebuia sa reclam profesorul de sport la inspectorat, solicitand sanctionarea lui pe masura modului in care s-a comportat cu fiul meu, alti parinti ai caror copii au ajuns batuti acasa de dascali ar fi trebuit sa se revolte si sa ceara mutarea profesorilor problema. Marian ar fi trebuit sa solicite ferm excluderea din invatamant a invatatoarei batause. Dar asa suntem noi romanii, ne suparam, dar ne trece repede dupa ce ni se cere iertare si intelegere. Este insa gresit, pt ca acel profesor nu loveste o singura data, in mod cert o sa se repete situatia si in cazul altor copii. Si reprezinta un pericol permanent pentru acestia, nu se stie niciodata pana unde poate sa duca violenta sa, pana unde poate ajunge brutalitatea.
Sunteti multi dintre voi parinti, este posibil sa se intample asa ceva si copiilor vostri, stati aproape de ei pentru ca in general au tendinta de a ascunde aceste lucruri si efectele pe care le pot produce hartuirile fizice repetate ale unui dascal asupra unui elev, pot fi deosebit de grave. Si poate nu imediat, dar efectele pot aparea peste ani de zile. De aceea acesti asa zis dascali trebuiesc eliminati din invatamant, educatia trebuia asanata de asemenea personaje.
Dascalii trebuie sa fie modele pozitive pentru copii. Si sunt atat de multi devotati si apropiati copiilor, care nu-si gasesc insa locul in hatisul birocratic creat de cei de varsta mea sau mai mari. Imi amintesc de cazul unei profesoare de engleza foarte eficienta, iubita de copii, indiscutabil cea mai buna din Gheorghe Lazar; dar care nu-si putea da definitivatul pe post pentru ca madam Carmen, sotia primarului, dorea sa-si aduca langa ea prietena ce preda la un alt liceu. Si uite asa un dascal bun a fost nevoit sa plece din liceu, lasand locul uneia la fel de slabe, indolente si arogante ca madam Carmen. Sa ne mire oare ce se intampla in tara asta? Oare nu cumva multe dintre rele vin chiar de aici, din invatamantul prescolar? Si nu este in zadar efortul ulterior al celorlalti dascali care chiar vor sa faca din copii?
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: steliana din Luni, 20 Decembrie 2010, 18:36: Cred ca fiecare parinte a avut cel putin o experienta asemanatoare.
Tin minte, ca a trebuit sa apelez la ministerul invatamantului pentru ca un profesor lasase toata clasa corijenta la fizica, mai putin trei elevi.
Am fost foarte pornita in actiunea mea ... iar rezultatul a fost ... a trecut toata clasa, mai putin trei elevi.
Dar ... copii sunt inteligenti. Astfel vor fi in stare sa vada multele falsitati din societate - din stat, din biserica, din sistemul educational.
Vor ajunge sa se razgandeasca, sa fie rebeli; nu vor putea fi adusi usor la ascultare.
Vor putea fi zdrobiti ... dar nu inrobiti.
Vor putea fi distrusi, dar nu vor putea fi constransi sa accepte compromisuri ...
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: silviu din Marți, 21 Decembrie 2010, 20:19: pai daca vor fi zdrobiti, cum sa-i mai inrobesti? intreb si io :-\
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: steliana din Marți, 21 Decembrie 2010, 21:14: prin grija pe care le-o purtam ii consideram vulnerabili, plapanzi
privind intr-un sens, la gingasie, in alt sens la o tarie - subtila - care poate deveni o tarie a razvratirii, a unei atitudini de non-compromis
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: silviu din Marți, 21 Decembrie 2010, 23:12: senzational! n-am inteles nimic, dar esti geniala!
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: steliana din Miercuri, 22 Decembrie 2010, 09:40: totul, dar pe rand ...
multumesc, esti un gragut!
si nici nu am vorbit despre decalajul intre aspectul cvadritridimensional si viata tridimensionala ... :D
(glumesc desigur)
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: almi_gabi din Miercuri, 22 Decembrie 2010, 10:35: ;)
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: dian din Miercuri, 22 Decembrie 2010, 14:58: Nu sunt de acord cu violenta fizica.Este adevarat si profesorii sunt fiinte umane, au un sistem nervos mai rezistent sau mai labil, dar prin natura profesiei in aceasta bransa trebuie acceptati doar cei care au aptitudini pentru educatie. Chiar daca au promovat examenele profesionale, nu trebuie admisi la examenele sociale, taxati de colegi, parinti, elevi. Un copil lovit in fata clasei, poate deveni sensibil, complexat, cu urmari pentru viitor. Nu este o gluma, trebuie discutat cu un psiholog scolar.
In acelasi timp,incerc sa intru si in pielea unui cadru didactic.Am o prietena profesoara de fizica , nonviolenta, iubita de majoritatea elevilor, careia in timpul unei ore, in timp ce scria pe tabla, i-a disparut poseta de pe spatarul scaunului de la catedra( nu a mai gasit-o). Aceasta sa o denumim violenta infantila? Probabil ca si comportamentul unor elevi erodeaza sistemul nervos al cadrelor didactice.
Raman totusi adepta educatiei prin rabdare si convingere, intrucat consider ca rezultatele sunt mult mai valoroase decat prin violenta.
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: steliana din Miercuri, 22 Decembrie 2010, 21:06: dar despre sistemul educational care se invarte in jurul ideii de ambitie?
ambitia nu dezvolta pe "eu"?
fii primul, fii cel mai cunoscut ...
si atunci cand invata copii sa iubeasca ... sa traiasca frumos ...

prefer sa va spun o anecdota. mai bine asa!

In fata unei scoli a fost pus un indicator de circulatie. Pe el scria: conduceti incet. Nu omorati un elev!
A doua zi, sub indicator era un altul pe care o mana de copil scrisese: Asteptati profesorul!
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: silviu din Joi, 23 Decembrie 2010, 17:02: Citat din: steliana din Miercuri, 22 Decembrie 2010, 21:06
si atunci cand invata copii sa iubeasca ... sa traiasca frumos ...
cine-i invata sa iubeasca? iubirea se invata? cam ca "artimetica"?
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: steliana din Vineri, 24 Decembrie 2010, 22:42: in unele cazuri, ar putea fi predata si iubirea
daca nu se invata in familie, la scoala, la biserica (cand mai aveam timp sa ducem copii) atunci cum?
devii un om care te cauti la nesfarsit ...
iar in iubire exista o "artimetica" din care ai de invatat o viata si nici atunci nu stii daca rezultatul este cel corect ...
este o intrecere de "artimetici"
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: luciamanta din Sâmbătă, 25 Decembrie 2010, 12:56: Da, iubirea se învaţă.
A iubi înseamnă a-i respecta celuilalt libertatea. Iubirea adevărată nu e constrângătoare. A iubi înseamnă a vedea în celălalt numai calităţile. A iubi înseamnă a te bucura de celălalt, de natură, de viaţă. Totul poate deveni prilej de încântare, zâmbetul unui copil, un peisaj frumos, o pasăre albă zburând, un cer cu nori pufoşi, o mână caldă, întinsă să te ajute. Să te bucuri de orice, de fiecare zi pe care o trăieşti, de fiecare clipă, de fiecare moleculă de aer pe care o respiri.
A iubi însemană a-l ajuta pe celălalt în suferinţă, fără gesturi mari. Uneori este de ajuns să-i zâmbeşti, să-i strângi mâna, să-l asculţi cu răbdare.
A iubi înseamnă a-l primi pe celălalt în inima ta, să te umpli de el, să-l accepţi aşa cum este el...
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: silviu din Sâmbătă, 25 Decembrie 2010, 17:40: draga mea, (sper sa nu te superi ca folosesc acest apelativ) experienta imi spune ca adevarata iubire nu se invata. ori esti capabil de iubire prin nastere, ori nu. intre cel care s-a nascut capabil si cel care a primit invatatura cu polonicul, e o diferenta. poate ti se pare un amanunt, dar nu uita ca amanuntele fac marile diferente.

a iubi inseamna pur si simplu a iubi. nu-i strangi mana, nu-l asculti cu rabdare si nu-i zambesti pentru a-i dovedi ca-l iubesti. faci toate cele enumerate tocmai pentru ca-l iubesti, fara sfortare. or, la mine, astea vin din strafundul sufletului needucat.
sa fii iubita! :)
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: luciamanta din Sâmbătă, 25 Decembrie 2010, 19:14: Bună seara, dragă Silviu
Craciun Fericit! LA MULTI ANI! Sfintele Sarbatori sa iti aduca multa sanatate, liniste, fericire, armonie, mângâiere, gânduri bune, belsug si fie ca minunea Nasterii Domnului sa iti umple sufletul de iubire şi clipe frumoase!
Ştiu că fiecare dintre noi putem vedea lucrurile diferit. Îţi respect părerea şi mă bucur că eşti sincer. Dar, să ştii că eu consider că poţi învăţa să iubeşti numai iubind. Dacă reuşeşti să acumulezi mai multă „bogăţie” de suflet, mai multă bucurie, mai multă pace, atunci vei transmite iubire.
Adevărata iubire, cea necondiţionată, este idealul. Câţi dintre noi suntem însă capabili de ea? Există multe forme de iubire, de la cea maternă şi paternă, cea filială, cea între bărbat şi femeie, dintre membrii unei familii, până la cea din cadrul unei comunităţi religioase.
Sufletul uman este de o complexitate extraordinară şi, de multe ori, dacă stai să scotoceşti în adâncuri, descoperi porniri care, în realitate, nu au nimic de a face cu iubirea. Suntem foarte puţini capabili de iubire: ne raportăm numai la noi, fiinţa noatră este universul lumii, organizăm evenimentele în funcţie de noi, şi chiar şi atunci când avem impresia că iubim, ne manifestăm, de fapt, tot egoist. Aici este problema.
Silviu, este Sfânta Seară de Crăciun, nu vreau să te supăr, doresc să am întotdeauna o discuţie plăcută şi interesantă cu tine, dar pur şi simplu este părerea mea că poţi învăţa să iubeşti numai iubind. De exemplu, este iubire adevărată atunci cand poti ajuta pe cineva la nevoie, cand poţi iubi fără să fii posesiv, cand poţi să aduci pe cineva pe drumul cel bun. Pur si simplu, putem învăţa să fim mai atenţi la cei din jur, la nevoile lor. Toţi avem nevoie de iubire. Toată viaţa o căutăm. În ceilalţi, în noi înşine. Dacă nu o aflăm, rămânem călători singuratici...Ar trebui să ne întrebăm mereu, dacă dincolo de acţiunile noastre există cu adevărat iubire.
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: steliana din Duminică, 26 Decembrie 2010, 10:33: putem face viata mai usoara ...
acceptand, iertand, iubind impersonal si neconditionat ...
fiecare actiune, fiecare cuvant ... declanseaza o stare emotionala
daca am observa acest impact, cu siguranta ne-am stradui sa ne pretuim la o alta valoare ...
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: silviu din Miercuri, 29 Decembrie 2010, 18:36: buna sa-ti fie, draga luciamanta :)
eu nu vreau sa te supar nicicand, si pentru ca asa cum scriai, suntem de o complexitate extraordinara si, prin urmare, diferiti, vom cerne lucrurile prin site diferite. recunosc, eu sunt un pacatos, dar unul care isi recunoaste pacatele si se caieste... un preot mi-a spus candva ca un pacatos care se caieste face cat o suta de dreptzi. nu pretind ca am monopolizat adevarul si ca teoria mea cu privire la iubire este cea corecta, dar voi crede pana la capat ca iubirea nativa e mai presus de iubirea invatata.

nu inteleg ce inseamna "iubire adevarata, neconditionata". adica sa-l iubesti neconditionat pe cel care te insala, te minte, te tradeaza? pana unde merge aceasta iubire neconditionata? si iubind asa neconditionat, cu ce te alegi aici, pe acest pamant?
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: micaela din Miercuri, 29 Decembrie 2010, 20:30: ei, iubirea neconditionata nu e la indemana oricui; pare-se ca numai asa_numitii iluminati o pot practica in forma autentica. pentru noi, sau pentru unii dintre noi care aspiram la o evolutie de un anumit tip, iubirea neconditionata ramane ceva sublim la care aspiram asimptotic (vorba lui Tutea, in alt context). stiu ca e cam greu de imaginat
o iubire fara nevoi, asteptari etc. dar tocmai aceea e Iubire si nu o forma de egoism. Si iubirea neconditionata nu presupune sa ramai langa un om care te minte, te inseala etc. insa poti sa-l iubesti pe acel om fara sa-l judeci, fara sa-l condamni, sa-l iubesti si atat, asa cum poti iubi un om bolnav care nu TE agreseaza in vreun fel. In fapt, supararea in fata unui mincinos, tradator, etc, este manifestarea EGO-ului tau, n-are nimic a face cu iubirea fata de fiinta aceea, cu toate defectele sale... Te superi pe un schiop ca e schiop? nu. te superi pe un mincinos pentru ca TE minte pe tine. De ce sa nu poti iubi un mincinos la o adica? si aici imi vine sa rad maxim pentru ca eu insami urasc minciuna si nu suport mincinosii. :) vezi bine ca stam bine toti la teorie, numai ca practica e de-a dreptul criminala. :) Deci, revin...iubirea neconditionata presupune sa iubesti fiinta aceea pentru Dumnezeul ei, tolerant fiind cu manifestarile disfunctionale ale egoului sau, dar asta nu presupune ca esti si obligat sa ramai alaturi de ea. nu; o iubesti, dar pleci pe drumul tau, acela care ti se potriveste, cu oamenii care ti se potrivesc. de ce, insa, trebuie sa plecam cu ura sau suparare din ceva ce n-a mers? de ce nu putem pleca iubind omul respectiv si iertandu-l pentru ceea ce ne-a gresit pentru ca stim ca e deconectat de la Sinele sau, adica farama de Dumnezeire (unii ii spun forta divina universala) care zice-se (si eu sunt convinsa) exista in fiecare? e al naibii de greu dar nu imposibil. cu exercitiu si invatare se poate. de aceea si eu subscriu ideii Luciei ca putem si invata cum se iubeste, cum poti sa recunosti manifestarile propriului tau egou si ale egoului celorlalti. asta te ajuta sa fii mai intelept, mai tolerant, sa intelegi DE CE uneori oamenii din jur (iti) fac ce (iti) fac. si cand poti sa intelegi, poti sa si ierti, deci ti-e mai usor si sa-l iubesti pe cel de langa tine chiar si atunci cand face lucruri pe care le socoti rele.
uite, acuma ma instruiesc sa te iubesc in ciuda negativismului tau enervant. :D :D hai ca glumesc, da?!?
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: luciamanta din Miercuri, 29 Decembrie 2010, 22:03: Citat din: silviu din Miercuri, 29 Decembrie 2010, 18:36

si iubind asa neconditionat, cu ce te alegi aici, pe acest pamant?

Draga Silviu,
Iti spun cu maximă sinceritate, eu una m-am ales cu prieteni adevăraţi care mă ajută la greu ori de câte ori am nevoie. Si nu este puţin lucru.
Silviu, iti spun părerea mea. Dacă te-ai îndrăgosti cu adevărat de persoana potrivită şi ai trăi intens iubirea aşa cum nu ai mai trăit-o niciodată, în mod sigur, tu ai fii acela care ai iubi necondiţionat, ai fii acela care primeşte scânteia de viaţă, care iese din comunul greu al unei existenţe sterile, dominate numai de material, de fizic.
Silviu, tu trebuie să te îndrăgosteşti. Numai aşa îţi vei vindeca sufletul, iar suferinţele ascunse, tristeţea, posibilele traume ori vicii nu te vor mai domina...
Sau dacă totuşi nu vei reuşi să te îndrăgosteşti va trebui să ai un prieten adevărat, cu o personalitate pozitivă, care să te înţeleagă, care să îţi fie devotat, căruia să îi faci confidenţe, un prieten care să te ajute şi să nu te dezamăgească.
Şi acum închei, spunându-ţi că dăruind iubire semenilor tăi, ei vor învăţa la rândul lor, să o primească şi să o dăruiască.
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: silviu din Sâmbătă, 01 Ianuarie 2011, 14:49: draga micaela, iubirea aceea la care ajung doar iluminatii e una de tip religios, care te indeamna sa-ti iubesti aproapele. recunosc, eu nu am ajuns si nu voi ajunge vreodata la acest nivel de iluminare pentru ca, in primul rand, ma iubesc pe mine :D
sigur ca, la o adica, poti iubi si-un mincinos, dar o faci cu sufletul chinuit de-ndoiala iar aceasta iubire are toate sansele sa se stinga repede si sa te faca sa fii mefient in viitoarea relatie.
revenind la iubirea innascuta, eu ma gandeam nu la iubirea Dumnezeiasca, ci la una simpla, pamanteana, dintre un barbat si o femeie, iubire pe care noi, muritorii neiluminati, o vom cauta mereu :-\
nu, nu trebuie sa plecam incarcati de ura din ceva care n-a mers. sa ne amintim mereu cuvintele lui g. marquez: nu plange pentru ca s-a terminat, zambeste pentru ca s-a petrecut :)

draga luciamanta, eu am fost indragostit de multe ori, poate nu mereu de persoana potrivita, doar stii si tu ca dragostea e oarba :D, si am iubit intotdeauna nebuneste (ca un scorpion :D) dar niciodata prosteste.
nu-i putin lucru sa-ti gasesti prieteni adevarati daruind iubire neconditionat, dar nici mult nu e :( eu, asa traumatizat si plin de vicii cum ma crezi, daruiesc iubire si ma astept sa primesc iubire, nu o banala prietenie. semenilor mei nu le pot oferi iubire neconditionat. nici Dumnezeu nu ne ofera iubire neconditionat :( intr-una dintre versiunile Luceafarului, dintre argumentele cu care Demiurgul incearca sa-l convinga pe Hyperion sa renunte la sacricificiul nemuririi se desprinde o strofa de inepuizabila actualitate:
ce-mi pasa daca-i duce-n timp
fanfara sau cimpoiul?
mii de razboinici mor pe camp,
dar n-a murit razboiul.
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: luciamanta din Sâmbătă, 01 Ianuarie 2011, 20:00: Dragă Silviu,
Te salut cu prietenie, iti urez Un Nou An plin de bucurii, de oameni dragi care să îţi fie alături! Ce aş mai putea să îţi spun? Îmi aminteşti din ce în ce mai des de personajul principal al comediei "Mai bine nu se poate", personaj interpretat fenomenal de Jack Nicholson.
Parerile noastre sunt diferite in ceea ce priveste iubirea neconditionata, indiferent ca este vorba de iubirea lui Dumnezeu, ori de iubirea intre un barbat si o femeie sau de iubirea parintilor pentru copii.... Este clar ca aceste pareri pe care le sustinem, nu le vom schimba, de fapt, nici noi se pare ca nu ne vom schimba, nu-i asa, Silviu?
Probabil ca, pana la urma, fiecare are dreptatea lui... Iar cuvintele tale ma conduc intr-o altă realitate, care trebuie facută cunoscută...
Te invit, Silviu, sa lecturezi poezia de mai jos, care se potriveste comentariilor noastre...

Marin Sorescu - Am vrut sa ma schimb
Am vrut sa ma schimb pe unul mai bun,
L-am cautat cu lumanarea,
Inalt ca bradul, curat ca floarea,
Si care noaptea sa doarma tun.

Ce, cu mandrie, sa-si zica: unul
Ca mine-n lume nu mai exista.
Frumos, cu educatie ateista,
Poti sa il cauti sa tragi cu tunul.

Ce bine! Ce bine! Ce bine!
Si, pe de alta parte, vai ce pacat!
Nimeni n-a vrut sa se dea pe mine
Si de-aceea am ramas neschimbat.
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: micaela din Sâmbătă, 01 Ianuarie 2011, 22:05: Citat din: silviu din Sâmbătă, 01 Ianuarie 2011, 14:49

sunt de acord ca e greu sa atingi levelul iubirii neconditionate, dar era o palida inceracare de definire a ei. si ideal e a o atinge tocmai intr-o relatie barbat-femeie ca posibila alternativa la disfunctionalitatea cvasi-generalizata a acestui tip de relatie. daca privim in jur, vedem cat de putine relatii frumoase sunt si cat de multe chinuite. de ce credem ca e asa? poate pentru ca, desi credem ca iubim, de fapt nu prea stim ce e aceea iubire, avem doar iubire-scop, iubire-nevoie, iubire-asteptare, iubire-posesiune etc... iubire pur si simplu, ba.
si e foarte bine ca te iubesti pe tine: e prima conditie ca sa-i poti iubi pe ceilalti, cu conditia sa iesi din sfera egoismului. ;)
"banala prietenie"? pai prietenia, zic eu, e o forma platonica de iubire. restul sunt amicitii.
ma straduiesc sa descifrez relevanta citatului tau da' zau nu-mi iese. :) apusa-i filosofia poemului cela in memoria-mi subreda. mai incerc. :-\
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: silviu din Sâmbătă, 01 Ianuarie 2011, 23:17: draga luciamanta, te contrasalut cu prietenie si iti urez ce imi urezi si tu mie :)
spre osebire de sorescu, eu nu vreau sa ma schimb. cred ca nici nu as putea, indiferent cat m-as cazni. si-n fond si la urma urmei, in ce sa ma schimb? intr-un individ anost, cu Dumnezeu mereu pe buze si cu sufletul incarcat de pacate? nu, nu vreau sa fiu asa. mai bine un pacatos cinstit care se caieste. de cand am aflat ca un pacatos care se caieste face cat 100 de dreptzi, nu-mi mai incap in piele de bucurie :D
Citat din: micaela
daca privim in jur, vedem cat de putine relatii frumoase sunt si cat de multe chinuite. de ce credem ca e asa?
poate pentru ca, asa cum zicea cioran, a iubi inseamna a suferi si cum multi fug de suferinta putini stiu sa iubeasca. sper ca acum vei descifra relevanta citatului :)
in privinta strofei din poemul cela, voiam sa spun ca nici Dumnezeu nu ne iubeste pe toti deopotriva, din moment ce-i e indiferent daca marsaluim plini de viata en-fanfare, ori ne indreptam spre locul de veci acompaniati de cimpoi.
dar poate... o! capu-mi pustiu cu furtune,
gandirile-mi rele sugrum cele bune... :(
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: micaela din Sâmbătă, 01 Ianuarie 2011, 23:37: Citat din: silviu din Sâmbătă, 01 Ianuarie 2011, 23:17
in ce sa ma schimb? intr-un individ anost, cu Dumnezeu mereu pe buze ?

incearca varianta "un individ complex si cu Dumnezeu mereu in suflet." nu-i la moda, dar e buna. :D

poate pentru ca, asa cum zicea cioran, a iubi inseamna a suferi si cum multi fug de suferinta putini stiu sa iubeasca

iti place Cioran, nu-i asa? prefer Tutea ;)

aaaaa, asa deci. acum sunt luminata in privinta relevantei, desi nu-s de acord cu ideea. ;)

! capu-mi pustiu cu furtune,
gandirile-mi rele sugrum cele bune...

aici suntem de acord. :D
nu poti sa incerci ca gandurile bune sa sugrum cele rele? ca dupa furtune, liniste si soare e logic si ciclic sa apara. ;)
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: silviu din Duminică, 02 Ianuarie 2011, 00:49: Citat din: micaela
aaaaa, asa deci. acum sunt luminata in privinta relevantei, desi nu-s de acord cu ideea.
ai dreptul sa nu fii de acord :D dar si eu am dreptul sa fiu de acord cu poetul.
Citat din: micaela
nu poti sa incerci ca gandurile bune sa sugrum cele rele?
nope! nu acum :(
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: luciamanta din Duminică, 02 Ianuarie 2011, 08:43: Silviu, dar cine a spus ca trebuie sa te schimbi intr-un individ anost? Cine? De ce anost? De unde ti-a venit ideea asta? Ma surprinzi! Un om nu este niciodata anost indiferent de credinta pe care o are, indiferent daca il cauta pe Dumnezeu sau nu. Un individ este anost, cand este fals, cand nu are nimic de oferit si de spus, cand nu iubeste, cand nu traieste. Eu una, traiesc adevarul oricat de dureros ar fi si nu nu minciuna, ma caiesc pentru pacetele mele si nu imi place sa ma ascund sub fard, nu imi plac cuvintele date cu un stat gros de pudra, ascunse sub perucă. Si dacă nu ai inteles ceea ce caut eu in lumea asta mare, afla, Silviu, că eu caut ceea ce căuta şi Diogene cu lumanarea, ziua in amiaza mare: UN OM.
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: silviu din Duminică, 02 Ianuarie 2011, 10:39: Citat din: luciamanta
eu caut ceea ce căuta şi Diogene cu lumanarea, ziua in amiaza mare: UN OM.
si l-a gasit?
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: luciamanta din Duminică, 02 Ianuarie 2011, 15:33: Silviu, stii proverbul: "Omul îşi propune, Dumnezeu dispune".
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: silviu din Duminică, 02 Ianuarie 2011, 16:23: stiu, nihil sine deo. dar hai sa-l lasam pe Dumnezeu.
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: steliana din Duminică, 02 Ianuarie 2011, 23:21: bun gasit dragii mei si in acest an!
ma bag si eu?! ;)
in fiecare individ exista un OM, in fiecare OM exista un Dumnezeu, in fiecare Dumnezeu (ma refer la cultele religioase) ... suntem noi ... chiar si sionisti
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: silviu din Marți, 04 Ianuarie 2011, 11:06: bun gasit! :)
baga-te! ;)
in anumiti indivizi, omul e greu de gasit. nu ai citit ca ascetul diogene il cauta cu lumanarea?
ma indoiesc ca in fiecare om exista un Dumnezeu. mai curand in fiecare om exista Raul :(
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: steliana din Marți, 04 Ianuarie 2011, 12:56: bun si Raul!
da ... ce bun uneori! ;)
iti ascute simturile ;)
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: silviu din Vineri, 07 Ianuarie 2011, 11:32: rau si bunul! iti adoarme simturile ;)
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: micaela din Vineri, 07 Ianuarie 2011, 12:24: simetrie, in oglinda ;)
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: almi_gabi din Luni, 04 Aprilie 2011, 21:38: Ce trebuie sa faci, ca parinte, pentru a creste un copil autonom, responsabil si iubitor?

S-au dus timpurile in care se considera ca esti un bun parinte daca il hraneai pe cel mic, il imbracai si il trimiteai la scoala. In prezent parintii au realizat ca nevoile unui copil sunt mult mai multe, iar cartile, revistele si site-urile s-au grabit sa le sara in ajutor. Mereu in lipsa de timp si etern bombardati de informatii, ne este din ce in ce mai greu si mai obositor sa discernem ce este corect si ce ni se potriveste astfel incat copilul sa creasca sanatos, autonom, responsabil si iubitor, cu stima de sine si echilibrat.

Detalii aici (http://smartwoman.hotnews.ro/ce-trebuie-sa-faci-ca-parinte-pentru-a-creste-un-copil-autonom-responsabil-si-iubitor-adriana-titieni-discuta-online-cu-cititorii-marti-de-la-ora-15-00.html)
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: almi_gabi din Luni, 04 Iulie 2011, 19:18: Promovabilitatea bacalaureat 2011 (http://www.hotnews.ro/stiri-esential-9254246-harta-bac-2011-rata-promovabilitate-bacalaureat-defacalta-judete-vezi-care-sunt-extremele-tara.htm)

Discutiile tot mai aprinse din presa despre rezultatele obtinute anul acesta la proba de bacalaureat ridica multe semne de intrebare asupra sistemului de invatamant , a felului in care se face pregatirea elevilor de catre profesori, a structurii examenului, a felului cum inteleg elevii sa invete si sa se pregateasca.
Cine este oare de vina? Este o surpriza acest rezultat sau era de asteptat?

Cunoasterea gratuita si ignoranta pe bani - scrie Cristian Tudor Popescu (http://www.gandul.info/puterea-gandului/cunoasterea-gratuita-si-ignoranta-pe-bani-8437636)

"Cauza fundamentală a "dezastrului de la bac" este faptul că a şti nu mai este o valoare în societatea românească de azi. Eu am făcut liceul într-o perioadă în care cultura generală era un motiv de mândrie. Dacă aveai cunoştinţe în mai multe domenii, dacă vorbeai corect româneşte, erai un om respectat, un om "cu carte". Şi exista o anume gratuitate în actul de a învăţa, voiai pur şi simplu să ştii ca să-ţi reduci neştiinţa, în care nu te simţeai bine, nu gândindu-te neapărat că vei avea astfel o slujbă mai bună sau bani mai mulţi. Nici măcar notele nu erau un scop. Media mea la bacalaureat a fost 9.83 , dar în timpul liceului am avut note de toată mâna, fiindcă citeam ce voiam şi când voiam eu. Dar citeam, stimaţi liceeni de azi, chiar citeam. " - Cristian Tudor Popescu
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: adda din Luni, 04 Iulie 2011, 21:20: generatia "facebook"...viitorul suna bine ;)
Titlu: Răspuns: Violenta "didactica" si nu doar
Scris de: janeta din Vineri, 08 Iulie 2011, 17:13: http://www.youtube.com/watch?v=joGlR1Ra5a0