Singles Happy Travel. Club de socializare
Arhiva => Arhiva => Subiect creat de: carmentoma din Vineri, 02 Aprilie 2010, 11:52
-
Dupa o singuratate in doi de cativa ani (putini, ce e drept!) am plecat cu un pui de 1.5 ani, cum am mai zis, din casa sotului! Si iata-ma cu adevarat cucuvea, fara sprijin moral sau material de nicaieri! Momentul cel mai greu fost la prima aniversare a zilei mele de nastere cand, desi invitasem doi vecini si o vecina la un pahar de vorba, m-am trezit singura, doar cu scuze in loc de musafiri! Baiatul a adormit, iar eu am stat pe balcon, cu sticla de sampanie cumparata pentru a marca evenimentul si un pachet de Kent, luat tot pentru musafiri, ca eu nu fumam! S atunci eu si cu mine fata in fata m-am luat de fumat si m-am lasat napadita de ganduri negre! Mi-am amintit atunci o strofa a lui Henry Wadsworth Lonfellow, pe care o aveam scrisa intr-un caiet cu ganduri personale si alte insemnari din liceu:
Adanca-i marea, linistea-i adanca,
In sanul ei de ape toate dorm.
Un singur pas si te afunzi in somn!
Un salt, un plescait...si pieri sub stanca!
.....Acela a fost momentul meu de maxima cadere! Am realizat dintr-o data ca rezolvarea, pana la urma, e foarte simpla! Dar oare merita efortul? Dincolo un pui dormea senin si zambitor si era sprijinul meu moral si nu numai! Avea nevoie maxima de mine, ca si azi, dealtfel, desi are aproape 20 de ani! Si atunci am inteles ca spre el trebuia sa imi canalizez toata viata si energia! Restul, daca va mai fi sa fie ceva, cum o vrea Bunul Dumnezeu! Am liniste, care, ma repet pentru a nu mai stiu cata oara, e cea mai importanta caracteristica a vieti mele!
Mi-ar placea sa stiu daca si voi ati avut asemenea trairi si cum le-ati depasit!
-
Mentiune: off topic! Mam lasat de fumat la sase ani dupa aceea, din motive strict economice! :D ;D
-
M-am *** Graba, sa imi fie de cap!!! ;D :o
-
L-a rugamintea lui carmentoma, am ajutat la postarea urmatoarei povesti, poveste pe care ea o recomanda in aceasta tema a noului sau topic. Succes @carmentoma : !
"Cine esti conteaza (face diferenta)!"
O profesoara din New York s-a hotarat sa-i onoreze pe toti absolventii liceului, spunandu-le insemnatatea pe care a avut-o fiecare dintre ei.
Ea l-a chemat pe fiecare elev in fata clasei, pe rand. Intai, i-a spus fiecaruia ce insemnatate a avut pentru ea si pentru clasa.
Apoi i-a dat fiecaruia o panglica albastra, imprimata cu litere aurii, pe care scria "Cine sunt eu conteaza (face diferenta)!"
Dupa aceea, profesoara a decis sa realizeze un proiect al clasei, sa vada ce impact ar avea recunoasterea asupra unei comunitati.
I-a dat fiecarui student inca trei panglici si i-a instruit sa mearga si sa continue aceasta ceremonie. Apoi trebuie ca ei sa urmareasca rezultatele, pentru a vedea cine a cinstit pe cine si sa comunice clasei peste o saptamana rezultatele.
Unul dintre baietii din clasa s-a dus la un director junior dintr-o companie din apropiere si l-a "premiat" pentru ca l-a ajutat cu planificarea carierei. I-a dat o panglica si i-a pus-o pe camasa.
Apoi i-a mai dat doua panglici si i-a spus: "Facem un proiect de clasa pe tema recunoasterii meritelor si ne-ar placea sa mergeti sa gasiti pe cineva pe care sa-l apreciati si sa-i dati o panglica albastra."
Mai tarzu in acea zi, directorul junior s-a dus la seful lui, care avea reputatia de a fi un tip morocanos. I-a spus ca il admira cu-adevarat pentru ca e un geniu creativ.
Seful a parut foarte surprins. Directorul junior l-a intrebat daca ar accepta in dar panglica albastra si daca ii permite sa i-o puna in piept.
Seful lui a zis: "Ei bine, sigur." Directorul junior a luat o panglica albastra si a pus-o chiar pe sacoul sefului sau, deasupra inimii.
Apoi a intrebat, oferindu-i ultima panglica, "Vreti sa luati aceasta panglica si sa o dati altcuiva in semn de apreciere?"
"Adolescentul care mi-a dat-o are un proiect la scoala si vrem sa ducem mai departe aceasta ceremonie a panglicilor albastre, sa vedem cum afecteaza ea oamenii."
In acea seara, seful a venit acasa si s-a asezat impreuna cu fiul sau de 14 ani. A spus: "Cel mai incredibil lucru mi s-a intamplat astazi."
"Eram in biroul meu si unul dintre angajatii mei a intrat si mi-a zis ca ma admira si mi-a dat o panglica albastra pentru ca sunt un geniu creativ."
"Imagineaza-ti! El crede ca sunt un geniu creativ! Apoi mi-a pus in piept o panglica albastra pe care scrie "Cine sunt eu conteaza (face diferenta)!"
"Mi-a dat o alta panglica si mi-a cerut sa gasesc pe altcineva pe care il apreciez. In timp ce ma intorceam acasa, am inceput sa ma gandesc pe cine as putea aprecia si oferi aceasta panglica si m-am gandit la tine. Vreau sa te apreciez pe tine."
"Zilele mele sunt confuze si cand vin acasa nu prea iti dau atentie. Tip la tine pentru ca nu iei note suficient de bune la scoala si pentru dormitorul tau dezordonat."
"Cumva, in seara asta, am vrut doar sa ma asez aici si, ei bine, doar sa te fac sa stii ca tu chiar contezi pentru mine."
"Alaturi de mama ta, tu esti cea mai importanta persoana din viata mea. Esti un pusti minunat si te iubesc!"
Emotionat, baiatul a izbucnit in hohote de plans si nu se mai putea opri. Intregul corp ii tremura.
S-a uitat la tatal sau si i-a zis printre lacrimi: "Tata, asta-seara, mai devreme, stateam in camera mea si am scris o scrisoare pentru tine si mama, explicandu-va de ce a trebuit sa imi iau viata si va rugam sa ma iertati."
"Aveam de gand sa ma sinucid in noaptea asta, dupa ce voi veti fi adormit. Chiar am crezut ca nu iti pasa deloc, de nimic."
"Scrisoarea e sus. Nu cred ca voi mai avea nevoie de ea."
Tatal sau a urcat in camera baiatului si a gasit o scrisoare sincera plina de suferinta si durere.
Seful s-a intors la lucru un om schimbat. Nu mai era un morocanos si s-a asigurat ca toti angajatii lui afla ca intr-adevar conteaza (fac diferenta).
Directorul junior a ajutat multi alti oameni in planificarea carierei, unul fiind fiul sefului sau si nu a uitat sa le spuna ca fac diferenta in viata lui.
In plus, tanarul si colegii sai de clasa au invatat o lectie valoroasa:
"Cine esti CHIAR conteaza (face diferenta)."
Te rog sa nu uiti ca te consider o persoana importanta pentru mine, altfel nu ai fi primit acest mesaj in primul rand.
Cine esti chiar conteaza (face diferenta) si am vrut sa stii asta.
Iti predau panglica albastra.
Sa ai o zi minunata si sa sti ca cineva s-a gandit la tine astazi!
Iar tanarul si colegii sai au invatat o lectie valoroasa:
"Cine esti conteaza (face diferenta)!"
Nu ai nici o obligatie sa trimiti acaest mesaj la nimeni. Nu la doua si nici la doua sute. In ceea ce ma priveste, poti sa il stergi sau sa treci la urmatorul mesaj. Dar daca ai pe cineva care inseamna mult pentru tine, te incurajez sa ii trimiti acest mesaj si sa le dai de stire. Nu stii niciodata cat poate conta o apreciere pentru o persoana.
-
frumoasa poveste si interesant topic
o sa ma gandesc la el si o sa scriu mai tarziu un pic, cand o sa ma adun
-
primul gand negru ? a, da stiu cand l-am simtit. dupa nasterea copilului, mi-am simtit sotul(barbatul pe care-l adoram) neputincios, pur si simplu simteam cum il pierd, de ce? il vedeam cum il coplesesc noile responsabilitati, aparitia unui nou membru in familia noastra.
am gandit, Doamne, daca nu voi reusi sa duc si sarcina de femeie, si cea de mama si nevasta, singura, si sa-l trag si pe el din abisul in care vedeam pe zi ce trece ca se afunda...
al doilea gand negru a fost cand am realizat ca sotul meu nu poate face fatza unei vieti pline de griji, probleme si tot mai multe responsabilitati, a fost infernal sentimentul. am simtit neputinta-mi in fata vietii de familie.
al treilea gand negru a fost cand, de comun acord, am decis (era craciunul, urma revelionul) divortul, a fost la 5 ani dupa nasterea baiatului, 5 ani in in care relatia s-a degradat cumplit.
alt gand negru a fost cand de ziua mea am avut prima infatisare la tribunal cu ocazia divortului, divort stabilit pe cai amiabile de ambele parti. alt gand negru a fost cand de Paste mi-am luat copilul si bagajul si m-am mutat la ai mei in urma unei hotarari de divort(casa in care locuiam nu era a noastra ci a socrilor mei), trezindu-ma din confortul pt care amandoi am muncit si tras sa-l avem, in ....
aici a fost culmea, ca sa zic asa, a fost varful graficului de ganduri negre.
cum le-am gestionat ? prin copilul meu, el mi-a dat motivatia, speranta si ajutorul, NIMENI altcineva !!!! el mi-a fost confident, ajutor si copil toate in acelasi timp (si avea doar 5 ani pe atunci).
era uimitor cum un copil de 5 ani ma intelege dar isi poate intelege si tatal. cum poate sa ajute cand isi simtea mama ca plange noaptea si cum putea sa inteleaga cum tatal sau nu ii vrea prezenta decat cu interventia mamei.
un alt gand negru, cand realizam ca nici fara responsabilitatile langa el, barbatul pe care il venerasem, cu care am decis de comun acord sa am un copil, nu isi indeplinea atributiile legale de tata, si spun legale, nu morale...astea erau zero absolut.
si exemplele pot continua, nu m-am jenat sau ferit sa vi le impartasesc. n-am de ce sa ma rusinez, nu sunt singura in aceasta situatie si realizez ca sunt persoane cu mult mai necajite decat am fost sau sunt eu. nu sunt nefericita in singuratatea mea, stiu ca undeva este cineva, daca va fi si Dumnezeu va vrea sa fie, restul e miraj.
-
Probabil si de asta ne-am apropiat noi, marcutza: cam aceeasi poveste si mai ales acelasi sprijin moral!
Ce nu te doboara te face mai puternic! E bine ca amandoua am reusit sa ne reconstruim o viata alaturi de puii nostri si suntem potimiste in ceea ce priveste viitorul!
-
da, sunt optimista dar si constienta ca viata imi poate da aceasta singuratate - a femeii - sau nu . m-am pregatit pt ambele variante si le pot infrunta.
-
sa nu se creada ca n-am caderi in anumite momente, nu ! am si am reusit sa invat sa le pot depasi cu aceeasi hotarare.
este cumplit de greu momentul acela, cumplit - te simti prizonier, coplesit si vrei ca totul sa dispara , ca totul sa nu mai fie, te izolezi in durerea crunta a momentului.
totul e sa reusesti sa te aduni si sa pornesti din nou la drum :)
-
Dorinta mea a fost ca cei singuri, care, cu certitudine au ganduri negre, sa isi deschida sufletul si sa le exprime, sa le constientizeze si sa il ajutam sa le gestioneze si indeparteze! ! Marea problema, in asemenea cazuri e tocmai faptul ca sunt oarecum tabu: nimeni nu vorbeste despre ele, desi ele au existat si mai exista la fiecare dintre noi! I-am trimis marcutzei un text, care era insotit si de imagini, dar era prea vast! Daca l-ai fi citit cu atentie ai fi inteles ceea ce vreau sa spun! Nu intotdeauna avem langa noi acel sprijin moral despre care am scris! Si atunci acesta s-a vrut un colt in care sa o facem , cu ajutorul celorlalti!
Nu toti avem bani si timp pentru a merge la psiholog!
-
carmen spui
Nu intotdeauna avem langa noi acel sprijin moral despre care am scris!
chiar la asta ma gandeam
ce faci cand esti chiar singur si nu ai pe cine sa te sprijini?
poti avea prieteni, parinti, frati, dar nimeni sa nu aiba timp si rabdare pt sufletul tau
in plus pot fi subiectivi si nici experienta de viata poate nu au
parintii iti pot da sfaturi neaplicabile, ei nu prea mai sunt ancorati in realitate
in sinergia faptelor ;D
chiar ma gandeam o data sa propun administratorului sa discutam la tema zilei proverbul: daca nu ai un batran sa il cumperi
deci sa revenim la oile noastre, in situatie de criza, ar fi util un psiholog
dar
la noi asta e de rusine
daca se afla ca mergi la psiholog esti catalogat nebun
si atunci pe langa problemele pe care le ai , mai apare una
in plus, chiar daca gasesti un psiholog ok costa o gramada de bani
ma intreb daca mersul la spovedanie, discutiile cu un preot nu ajuta mai mult
-
Fara sa iau sub forma de gluma mersul la spvedanie, acesta e benefic, dupa parerea mea, daca ai un Preot-Duhovnic de mai mult timp, daca se poate din copilarie, care sa te cunoasca bine, eventual sa iti cunoasca si familia, asa cum se intampla in comunitatile mai mici (sate, orasele, in care toata lumea cunoaste pe toata lumea!) Ca in orice alta profesie/meserie, chiar si in aceasta, sau cu atat mai mult in aceasta iti trebuie har, pentru ca ceea ce faci sa ajunga la sufletul si constiinta enoriasilor!
Cat despre batranii din viata noastra, cand ii avem alaturi ii exploatam la maxim si, de cele mai multe ori uitam de respectul pe care li-l datoram, iar cand ei nu mai exista, le simtim acut lipsa fizica si sfaturile intelepte! Despre frati, surori, rude in general, no coment!
De psiholog, ce sa mai vorbim: lasand la o parte bariera materiala, este un subiect tabu sa spui ca apelezi la asemenea gen de ajutor!
-
ati incercat sa va bazati pe VOI si sa nu dati vina ca n-ati avut pe nimeni langa, atunci cand v-a fost cel mai greu ?
nu contest mersul la biserica si spovedania(e de apreciat), psihologul e ok din pmdv dar poate fi sarit.
-
Majoritatea avem momente in care gandurile negre ne cuprind in inclestarea lor stranie. Totul este sa nu le lasam sa ne doboare. Sa incercam sa trecem peste ele folosind un mic siretlic - care poate fi o discutie cu un prieten (chiar si virtual), sa ne rasfatam cu o baie aromata, sa ascultam muzica care ne place, putina miscare in aer liber, sa facem lucruri marunte care ne aduc multumire.
Este foarte usor sa recomanzi: "Nu mai gandi negativ, ci gandeste pozitiv!".
Important este sa cunosti mai intai demersul de prevenire sau, in functie de caz, de "curatare" a gandurilor negre, daca le ai. Apoi, totul va decurge de la sine si, bineinteles, iti va fi mult mai usor sa gandesti pozitiv.
Va doresc sanatate multa si putere pentru a merge mai departe! :-*
-
brava @awana :-* te felicit si aici, ai crescut, ai pasit si pasesti tot mai bine :) succes ca poti :) intai cu ajutor si acum doar tu :-*
-
(http://i39.tinypic.com/2lw0tab.jpg)
-
Buna,
Majoritatea dintre voi vad ca aveti un copil,poate doi.Dar ce te faci cand nu ai pe nimeni si ai ramas singur.E foarte greu cand sunt sarbatori si toti de pe langa tine sunt perechi si tu esti tot singur.Te mai ajuta parerile altora.Eu cred ca in asemenea momente trebuie sa fii tare,pt ca un singur and gresit si te duci la loc de verdeata.Prietenii si familia sunt langa tine,poate,dar cand te duci seara la culcare tot singur dormi.
-
Si daca am un adolescent , chiar spre maturitate, desi nu s-ar zice, crezi ca sunt mai putin singura? Umple casa, deocamdata , intradevar, dar crezi ca eu mai am loc in viata lui prea mult? In afara de dependenta strict materiala, ei au deja lumea lor, in care cu greu mai pot intra niste invechiti ca noi!
-
@raisa29, de aceea exista forumul, existam noi :) esti cu noi de acum, nu singura :)
carmentoma are dreptate, ai nostri copii au viata lor, ca sa zic asa, noi mai mult sau mai putin facem parte din ea.
lasa gandurile negre si bucura-te alaturi de noi :)
-
raisa29 are dreptate. Voi aveti copiii, chiar daca au viata lor voi faceti parte din ea. In curand ve-ti avea nepoti si lumea voastra se va schimba, iar la batranete are cine sa va aduca un pahar cu apa. Dar ce faci cand nu ai familie, nu ai copii, nu ai frati sau surori? Privesti ingrozita spre viitor si speri sa se schimbe ceva in viata ta, desi in adancul sufletului tau stii ca nu se va mai schimba nimic. Stii ca esti condamnata sa ramai singura si nu intelegi cu ce ai gresit fata de intregul Univers ca sa suporti acesta cruda singuratate. Pentru mine cea mai ingrozitoare zi din an este ziua mea (pe langa cele de sarbatori). Asta pt ca cu fiecare an care trece scad dramatic sansele de a gasi pe cineva care sa-mi fie alaturi si mai mult decat atat scad sansele mele de a deveni mama si asta ma doare cel mai mult
-
@Felicia :) aici poti lega prietenii si pot avea un sprijin :) nu privi atat de drastic destinul :)
am colege care nu primesc niciun pahar cu apa de la copii, asa ca ...:)
-
multumes pt incurajari. Imi pare rau ca nu sunt din Bucuresti mi-ar fi placut sa ies cu voi. Se pare ca in Sibiu nu sunt oameni singuri, sau cel putin nu pe acest forum
-
si cei din bucuresti vor ajunge in sibiu...
-
Au fost momente grele, la limita cand am simtit ca numai pot.Acum o luna si jumatate am trecut prin unul.Mi-a fost foarte greu , aproape imposibil. Am trecut printr-o multime de stari, dar am inteles ca numai eu pot face pentru mine ceva si acum sunt un pic mai bine.A fost linga mine sora mea.
-
imi pare rau... stiu ce inseamna momente grele, chiar daca nu-l cunosc exact pe al tau... fata de multi alti oameni, te rog sa te gandesti ca totusi dumnezeu ti-a dat-o pe sora ta sa-ti fie alaturi, asa cum si tu ii esti ei... altii nu au chiar pe nimeni... si asta e tare trist... tu, care acum stii ce inseamna sa fii aproape singur, te poti gandi cu compasiune la ei si poate, alinandu-i si pe altii, vei gasi si tu alinare prin insasi faptele tale... iar langa tine mai putem fi noi, cei de aici, daca ne vrei ca prieteni.... doar cheama-ne si povesteste tristetea sufletului tau... si noi vom avea un umar pe care sa-ti mai ostoiesti lacrimile si sa mai capeti putere... nu te lasa....
-
Nu stiu daca exista un om pe lume, oricit de frumos, bogat sau destept ar fi, care sa nu fi fost macar o data macinat de ginduri negre. Ele trebuie insa indepartate; la ora actuala psihologii ne pot invata cum sa gestionam si sa inlaturam aceste ginduri pentru a nu ajunge sa ne faca rau.
-
Eu cred ca ajutorul vine tot dinspre cei din preajma noastra.Cateodata imi e teama sa nu ma folosesc de dragostea lor pentru momentele mele negre,dar ei ma asigura ca chiar asta doresc si ei.E normal sa dam si sa primim sprijin.Vorbesc de copii, eu i-am crecut singura,ca si voi,si am convingerea ca sunt mai special dotati in a da sprijin,in a intelege o situatie mai grea,o dispozitie mai neagra
-
ganduri negre? exista doua posibilitati de a scapa de ele, trebuie multa vointa si dragoste de sine:
1. in momentul in care ne vin gandurile negre, le lasam sa ne napadeasca, sa ne cuprinda complet; dupa cateva minute de "gandit in negru" intens, ne rupem brusc de ele, spunem, gata, v-am acordat toata atentia, acum aceasta atentie mi-o voi indrepta asupra a ceva frumos: un copac, o floare, un copil...
2. aplicam terapia amanarii, la care toti suntem specialisti. de cate ori, cand e nevoie sa facem ceva, ne spunem, las'ca pun ordine in dulap mai tarziu, las'ca fac curat in baie mai incolo, etc. "mai tarziu", "mai incolo", "nu acum" ... asta trebuie sa facem si cu gandurile negre... "stiti ceva, nu am timp de voi acum, las'ca voi avea ganduri negre mai tarziu, intre timp voi face asta sau asta; si in acel moment ne fixam o sarcina concreta, careia sa-i acordam toata atentia si care sa nu ne mai lase timp sa gandim in negru.
Functioneaza!
-
@ayouni, o sa incerc !
multumesc de pont! :-*
-
si eu o sa incerc @ayouni
-
voi incerca si eu metoda propusa de @ayouni, desi dupa cum ma cunosc nu stiu daca va da roade
-
ganduri negre, cu siguranta ca toti trecem prin ele. cum le gestionam, invatand ca orice gand negru este alungat de unul alb, bun, plin de incredere.
multa vointa, incredere in sine si cum spunea si @ayouni dragoste de sine.
-
buna marcutza ! m-am regasit in tot ce ai povestit , nici nu trebuie sa mai completez decat ca eu am 2 ingerasi ! am trait 25 de ani in constanta si stiu cum valurile se sparg de stanci dar ...si acestea se erodeaza si se prefac in nisip !